Să tot fie vreo 7 ani de când am auzit spunându-se că un angajat fericit este de cinci ori mai productiv decât un angajat nefericit. În momentul în care am auzit precizarea, nu eram deloc printre cei mai fericiţi angajaţi şi asta pentru că nu beneficiam de suport. Aveam nevoie ca şeful meu să mă facă să mă simt util, însă acest lucru era departe de a se întâmpla. Odată cu trecerea timpului şi datorită experienţei acumulate, am început să aplic cu oamenii pe care îi conduceam această idee pe care am pus-o în orice context profesional, ca regulă.

Am vrut să dau oamenilor mei ceea ce eu nu am avut şi acum se întâmplă sa fiu chiar eu dependent de feedback-ul celorlalţi. În zilele noastre am înlocuit cuvântul productivitate cu eficienţa. Nu e nimic rău în această exprimare, dar ce înseamnă eficienţă până la urmă?

SCENARIUL 1

Să zicem că eşti la muncă (eu spun pe plantaţie) şi şeful vine foarte supărat la tine, că nu ai făcut x, că din cauza ta y e în pană, şi că dacă vei continua în stilul ăsta , ştii tu ce urmează. Te urmăreşte la tot pasul şi de multe ori exclamă „nu ştiu ce să mai fac cu tine!” , îţi pune beţe în roate când ai o idee nouă şi ţi-ai dori să o pui în practică. Atunci când instinctiv te uiţi la ceas, îţi zice: „ce, te grăbeşti?” sau când ai un „conflict” cu oricine, niciodată nu-ţi ia apărarea, ba, mai mult, te scoate numai pe tine oaia neagră. În final pleci acasă şi povesteşti apropiaţilor despre ziua care tocmai a trecut sau despre una din ipostazele în care ai fost pus . Şi chiar dacă ţi se oferă înţelegere, parcă tot degeaba! Şi uite aşa se face joi dimineaţa şi iarăşi o iei la pas spre serviciu, ştiind clar că vei da cu ochii de şeful tău, cel ce întotdeauna ştie adevărul.

Cum e drumul până la muncă? Cum e drumul de la intrarea în clădire până în spaţiul în care o să dai cu ochii de „boss”? Totul e greoi parcă şi numai de eficienţă nu-ţi mai arde. Şi nu eşti deloc singurul în această situaţie, iar întrebarea este „pentru ce mai continui?”.

Pentru că cineva are nevoie de tine? Sunt mulţi alţii care te vor aprecia, poate la adevărata ta valoare. Nu te mai chinui pentru că, la un moment dat, toate emoţiile negative acumulate vor „sparge supapa bunăstării” şi nu se ştie pe cine îţi verşi nervii. Sunt mii de locuri de muncă pentru tineri şi zeci de mii de oportunităţi, numai să vrei.

SCENARIUL 2

Să zicem că eşti la acelaşi loc de muncă (pe aceeaşi plantaţie) şi ai un şef care vine la tine foarte supărat (ţi se pare ţie), însă observi pe faţa acestuia urme cum că ar vrea să discute. Nu te-ai înşelat, persoana chiar e dispusă să analizeze şi vă puneţi numai voi doi la discuţii, din care rezultă: o analiză, un plan, apoi serie de acţiuni urmate de aprecieri pozitive, ştiind foarte bine amândoi că la un alt interval de timp o să măsuraţi ce tocmai aţi pus în plan. În fiecare zi şeful tău te încurajează şi îţi dă tot suportul lui prin exemple pozitive. Când şeful tău observă că ai probleme, discută cu tine despre acestea, îţi încurajează acţiunile viitoare (evident, nu orice prostii care îţi trec prin minte), daca te simte aproape de eşec, îţi spune că multe planuri eşuează înainte de a trece de o primă etapă, cu alte cuvinte, te susţine tot timpul.

Din când în când, şeful tău îţi cere feedback despre starea de spirit a lucrurilor, despre cum vezi şi tu şi cum crezi că aţi putea acţiona împreună şi te integrează în viziunea şi obiectivele lui. Din momentul acela, vei face orice să nu îl dezamăgeşti şi vei merge până la capăt cu el, chiar dacă e caniculă sau chiar plouă torenţial.

Acest şef cu iniţiativă, plin de feedback pozitiv şi viziune, e liderul tău , omul care te învaţă tot ce ştie , te ajută în tot ceea ce faci şi are grijă să fii de cinci ori mai eficient decât ar face-şeful din SCENARIUL 1.

ÎNSĂ,

Nu te strădui prea tare să-l găseşti, s-ar putea să nu dai niciodată peste el, pentru că el „se ascunde” printre cei din marile companii care au succes pe piaţă sau demult şi-a făcut un business pe cont propriu. Caută-l, dar mai degrabă pregăteşte-te tu să devii un astfel de „şef”, în timp ce stai de vorbă cu şeful din SCENARIUL 1. Câteodată, chiar asta e viaţa, dură rău, şi nu poţi întotdeauna să-ţi alegi locul în societate, decât după ce decizi să treci la „nivelul următor”.

Personal, prin prisma feedback-ului primit de la colegii mei, am fost şi sunt „şeful” din scenariul 2 , care încurajează orice vis specific, măsurabil şi realizabil. Şi cred cu tărie că un angajat fericit e de cinci ori mai eficient decât un angajat nefericit.

Daca ti-a placut articlolul , nu uita sa-l dai mai departe si sa-mi lasi comentarii in jos-ul paginii, direct cu profilul de facebook sau in privat.

Cu drag ,

Iulian Costea