25 Feb

Copiii cu autism au mai multa nevoie de noi – Asociatia Parintilor-Copiilor cu Autism Arges

In luna Februarie, 2014, am facut o vizita la ASOCIATIA  PARINTILOR –COPIILOR CU AUTISM ARGES | (APCA – ARGES).

Am o prietena de familie ce are o fetita cu o forma de autism si de aici pana la vizita, a fost doar un pas. N-o sa ma opresc doar la acest pas o sa ajut cat de mult pot si o sa scriu in cateva materiale si aici, despre anumite cazuri ale unor copii si parinti ce merg constant la aceasta asociatie pentru tratament.

signs-of-autism-in-toddlers

Discutia si  am avut-o cu unul din coordonatorii acestei asociatii, Andreea Badea, dansa fiind si cea care mi-a povestit de unde a pornit aceasta initiativa.

Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism Arges, a fost infiintata la inceputul anului 2011 la initiativa a doua familii din Pitesti, avand drept scop sprijinirea copiilor cu autism si a familiilor acestora in vederea asigurarii drepturilor lor fundamentale prin a oferi sanse reale de recuperare a copiilor cu autism. Totul a inceput din dorinta parintilor de a da o mana de ajutor copiilor cu autism si familiilor acestora.

„Toţi băieţeii încep să rostească primele cu­vinte mai tîrziu decît fe­tiţele. Nu vă faceţi griji, copilul e perfect sănă­tos“, asta au auzit ani la rînd în urma fiecărui consult medical două familii din Piteşti.

N-a fost aşa, aveau să afle mai tîrziu. Lipsa limba­jul verbal, faptul că mi­cuţii nu socializau… a­ceste semne au arătat mai tîrziu că ascundeau tulburări din spectrul autist.  S-au înarmat cu răbdare, s-au informat şi au pornit la drum la inceputul lui 2011. E o luptă lungă, care necesită zi de zi mari sacrificii. Pentru un copil, nici un efort nu e însă prea mare! Pen­tru ca alte familii să nu se confrunte cu ace­leaşi probleme si pentru că materialele pe care le achiziţionau săptămînal, care sînt extrem de costisitoare, să fie folosite şi de alţii, parintii au pus bazele Asociaţiei Părinţilor Co­piilor cu Autism Argeş. Doar descoperită la timp această tulburare şi tratată corespunzător poate da şanse reale de recuperare a micuţilor suferinzi. Doar astfel co­piii autişti de azi pot de­veni adolescenţii deo­sebiţi de mîine. In timp ce-mi povestea, Andreea, mai raspundea si la telefoanele ce le primea de la parintii ai caror copii au fost diagnosticati ca atare. Ii linistea si le spunea sa ”mearga mai departe si sa-si ceara drepturile.”

Cu resurse financiare proprii şi sprijiniţi de câţiva oameni de bine, au închiriat un spaţiu unde să îşi desfăşoare activitatea.

 Este singurul centru de asemenea anvergură din judeţ, pe care suntem bucurosi ca am reuşit să îl punem pe picioare pentru a face o diferenta in viata micutilor” imi spune Andreea Badea, una dintre cele care au pus bazele acestui proiect, iar eu nu am alt tip de cuvinte in afara celor de apreciare si stima.

      Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism Argeş este singulară, în felul ei. Ea a fost înfiinţată la initiativa unor parinti care au vazut necesitatea unui astfel de centru in Pitesti.

Am rugat-o pe D.na Andreea sa faca un rezumat asupra tintelor, scopului, viziunii si misunii asociatiei.

”Scopul nostru este sprijinirea copiilor cu autism si a familiilor acestora in vederea asigurarii drepturilor lor fundamentale prin a oferi sanse reale de recuperare a copiilor cu autism.

Viziunea: Persoane cu tulburari din spectrul autist  integrate in societate si famili functionale care ii sustin.

Misiunea noastra este sa-i ajutam pe copiii cu atism si familiile lor sa-si descopere si utilizeze potentialul maxim, oferindu-le diverse programe de interventie terapeutica personalizate.

 Asociatia, ofera ajutor unui numar de 20 de copii cu afectiuni din spectrul autist, sindrom down, hipoacuzie si retard mental pentru care acesti oameni au pus la dispozitie gratis intreaga locatie, toate materialele de lucru, voluntari, singura obligatie a parintilor fiind plata contravalorii orelor de terapie.

 

Sunt mult mai multe de spus despre acesti copii, despre acesti parinti, despre aceasta echipa de la APCA Arges si o sa mai scriu intr-un material urmator de ce cred asta.

Ce este si mai cert? Faptul ca acesti copii au o sansa reala la o viata cat de poate de normala, datorita acestei tipologii de oameni. Ca sa poti invata un copil cu autism sa paseasca pe niste buline colorate, sa-l concentrezi in sedintele de Kinetoterapie, Terapie ocupationala si multe altele (o sa detaliez in materialul urmator), si practic sa-i dai atentie pentru cca 2 ore/zi fiecaruia, sunt lucruri pe care nu le poti face fara pasiune, dedicare si implicare totala.

Vrei sa-i vizitezi, sa stai de vorba cu cineva responsabil, sa ajuti sau poate sa te interesezi despre ce inseamana autism? Mergi pana la asociatie, ii gasesti la:

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania
Nr. Registrul Asociatiilor si Fundatiilor: 12/RA/2011 Judecatoria Pitesti
Cont Bancar:RO35RNCB0789120601740001 deschis la BCR, CIF: 28110763

 

Va urma,

Iulian Costea

1014271_533863226651581_117590020_n

20 Feb

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.

facturis

Era un sat mereu atacat de mistreţi. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat şi făceau mare tărăboi căutându-şi hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta şi a-i vâna, dar fără prea mult noroc.
Într-o zi, un inţelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile şi instrucţiunile. Deznădăjduiţi, sătenii au acceptat. Înţeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile şi să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul şi îndată au văzut sute de mistreţi apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.
Mistreţii au fost îngrijoraţi iniţial, dar odată ce au luat o înghiţitură, au prins curaj şi s-au întors în zilele următoare.

images

sursa foto: www.faradaunatori.ro


În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreţii veneau acolo să mănânce. După un timp, înţeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colţurile câmpului. Mistreţii erau prea ocupaţi să mănânce şi n-au observat.

După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înţeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul şi să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreţii să mănânce. În cele din urma sătenii au reuşit să facă gardul şi au închis poarta prinzând mistreţii înăuntru. Mistreţii fuseseră învinşi în final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu uşurinţă şi dificil de descotorosit.
Mistreţii au fost prinşi datorită lăcomiei lor de a obţine hrana fără efort. Ei au devenit aşa de încrezători şi s-au
complăcut în situaţia aceasta.
Nici nu şi-au dat seamă că sunt prinşi în cursă.
Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreţilor deoarece devenim la fel de încrezători în ocupaţiile şi
afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem şi noi în capcană.
Căutăm siguranţa mai mult decât libertatea.

Cu drag,

Iulian Costea

 

17 Feb

O povestioara despre bile

Daca esti mult prea emotiv, nu citi acest material.

Am citit o povestire de curand. Hm, nimic nou sub soare pentru ca, din fericire, fac si eu parte din oamenii care citesc. In bucatarie, pe canapea, in baie, in padure …unde ma prinde motivatia si dorinta de a citi. Esenta mi-o caut singur in cartile pe care le consider bune si primesc cu bucurie sfaturi in legatura cu ceea ce sa citesc. Cateodata imi pica cate un articol in mana si a atat de puternic incat inlocuieste cu succes o carte de 200 de pagini. Mi se intampla des, pe articolele lui Pera Novacovici.

Si eu cred ca imbatranesc, pentru ca imi plac din ce in ce mai mult, diminetile de sambata. Familie, liniste, aer, cafea, omleta pufoasa, inca o cafea, familie din nou… wow!!! Intr-o astfel de sambata mi-a picat in mana o povestire ce m-a facut sa-mi fac calcule cu foaie si creion. Familia mea inca nu stie de aceste calcule.

O alta povestioara adevarata ce m-a impresionat si m-a pus din nou pe ganduri.

In mare si ca ”big picture”, cand discutam de ziua de sambata ne raportam de fapt la dimineata zilei de sambata. De aici porneste totul. Liniste, mic dejun cu familia, rezumat pe saptamana ce a trecut, planuri, etc. Tuturor ne place nu? Sau cel putin celor de varsta mea!?

Speranta de viata

In medie, speranta de viata pentru un om normal este de cca 70 de ani. Unii mai mult, altii mai putin, insa aceasta este media.

Manat de aceasta poveste, in care unul dintre oamenii ca mine s-a trezit sambata dimineata inaintea tuturor, a pornit radioul si acolo, un  DJ-animator, promitea dialog cu orice om pe orice tema.

Cineva, care a sunat si a intrat in direct, spunea ca-i place emisiunea insa ceea ce-l deranjeaza un picut, e ca omul de la radio era sambata acolo.

Personal, stiu ca cineva trebuie s-o faca si p-asta, unde mai pui ca-i o meserie draguta.

Si de aici incep calculele.

Ia si tu un calculator sau ca si mine, un creion si o coala

Si, in cazul meu e asa:

Am 33 de ani, deci as mai avea de trait cca 37 de ani.

Inmultind 37 X 52 (sambetele dintr-un an), rezulta ca m-as mai bucura de inca 1924 de zile (dimineti) de sambata. Iau in calcul, desigur ca pana acum, habar n-am cate sambete mi le-am petrecut acasa cu familia, sau acolo unde mi-a fost mie drag. Cert e ca am trait pana acum 1716 sambete.

In povestioara, personajul principal (cel ce-si numara sambetele ca si mine acum si poate ca si tine), a ales o varianta aproape extrema pentru a-si ”gestiona” sambetele, asa ca s-a trezit si mai devreme intr-o sambata (ca nu cumva sa-si ia din timpul micului dejun cu familia), si a plecat sa cumpere ceva inedit; bilute de sticla cu insertii; din acelea cu care se joaca copiii.

glass-balls-nvt-sursa-big-photo

Daca si eu mi-as cumpara aceste bilute, mi-ar trebui 1924 de bucati. Si as face exact ca omul din povestioara.

Le-as pune intr-un bol mare si in fiecare sambata as arunca cate una. As vedea clar de la sambata la sambata ca acestea isi micsoreaza volumul si cu siguranta m-as concentra pe lucrurile care conteaza cu adevarat. De ce?

Pentru ca nimic nu te motiveaza mai tare si nu te face sa fii mai atent cu prioritatile tale decat simpla imagine a timpului TAU, care se scurge.

Singurul lucru pe care orice om il va accepta cu adevarat si din suflet, este putin timp.

Mi se pare ”periculos” sa poti sa incepi macar acest ”joc” pentru ca va veni o zi in care vei scoate ultima bila din bolul mare.

Merita?!

Te rog, da share la acest material. Poate sunt oameni ce-si vor pune pe seama emotiilor, prioritatile din frumoasele dimineti de sambata.

PS: Multumesc, V.M, pentru mailurile tale.

Cu drag,

Iulian Costea

 

07 Feb

APROAPE AM FACUT PE MINE

Am avut un vis ieri noapte incat aproape am facut pe mine.

La cei 33 de ani pe care-i am, mi-a fost frica sa deschid ochii. I-am deschis si stii cum e!…te astepti sa rasuflii usurat ca nu s-a intamplat cu adevarat.

Dar nici vorba de asa ceva. In momentul in care am deschis ochii am constientizat claritatea visului. Ti s-a intamplat?

Am deschis ochii si m-am ghemuit. Daca eram singur, nu stiu ce faceam.

Si sincer iti spun, a fost un vis atat de clar si atat de limpede incat toata ziua n-am fost bun de nimic.

Stiu, un simplu vis, insa pe mine m-a cam dar peste cap. Si daca tot a fost atat de clar totul am zis ca poate trebuie sa invat ceva din visul asta…!?

In aceeasi noapte, totul avea sens si as fi vrut sa ma trezesc de dimineata cu acelasi sens putrernic, insa ”lectia” s-a mai diminuat. Cam de doua ori.

Mi-am dat seama de doua lucruri fara a avea importanta ordinea lor, iar visul cred ca m-a ajutat intr-un fel.

un-vis-urat

1. Reactionand atunci cand esti atacat(a) nu faci decat sa inrautatesti situatia

Si apropo, era o morala intr-o poveste care se concluziona cam asa ”atunci cand esti in rahat, tine-ti gura.” Click sa vezi clipul.

Nu stii de cine dai in trafic sau la banca sau la patinoar sau la cinema sau in parcare la Mall. Aunci cand decizi sa arati cat esti de dur si ti se pune pata, e foarte posibil ca pata celuilat sa fie deja activa si s-o patesti.

Deci, atunci cand simti ca ”trebuie” sa reactionezi (fizic sau verbal), trage o gura de aer numarand pana la cinci si expira aerul din piept numarand pana la 8.

Iesi discret din orice conflict cu gandul ca acasa sau in parcare la Mall sau la banca sau la pationoar te asteapta cineva drag.

Nu da doua secunde de reactiune pe o intreaga viata de liniste. Nu stii ce-i in minea celul cu care te contrezi.

2. Esti atat de suparat in vis pe cat de suparat erai cand te-ai asezat in pat cu gandul de a dormi.

Noaptea e pentru somn si implicit lniste. In noptile in care te asezi in pat agitat, e posibil ca visele sa fie agitate. Nu exista oameni fara probleme insa tot acesti oameni se ”leapada” de orice gand disfunctional in noptile ce au ca scop odihna.

Iulian Costea

01 Feb

Principiul 90/10. Cu totii TREBUIE sa il folosim.

Autor: Stephen Covey, cel care a descoperit principul 90/10.

Îţi va schimba modul în care reacţionezi.

10% din viaţă este formată dinceea ce ţi se întâmplă…90% din viaţă este decisă de modul în care reacţionezi…

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că nu avem control asupra a 10% din ceea ce ni se întâmplă.

Nu putem opri ploaia. Avionul va pleca cu întârziere şi ne va afecta programul. Un şofer ne „taie faţa” in trafic. NU avem control asupra a 10% din ceea ce ni se întâmplă. Diferenţa este de 90%. Tu determini  acest 90%.Cum?..Prin reacţia ta…

Nu poţi controla culoarea roşie la semafor. Totuşi, poţi controla reacţia ta. Nu lăsa oamenii să te păcălească.

Sa folosim un exemplu.

cafea-varsataIei micul dejun cu familia ta. Fiica ta varsă ceaşca de cafea pe tine când eşti deja îmbrăcat de serviciu. Nu ai nici un control asupra a ceea ce tocmai s-a întâmplat. Însă ce urmează va fi determinat de reacţia ta.

Înjuri. Îţi cerţi fiica pentru că a vărsat cafeaua pe tine. Ea începe să plângă. După ce îţi cerţi fiica, te întorci spre soţia ta şi o critici pentru că a pus ceaşca prea aproape de marginea mesei. Urmează o scurtă ceartă. Te grăbeşti să te schimbi. Când te întorci vezi că fiica ta a fost prea ocupată cu plânsul pentru a-şi termina micul dejun şi a se pregăti de şcoală. A pierdut autobuzul.

Soţia trebuie să plece la serviciu imediat. Tu te grăbeşti să ajungi la maşină pentru a-ţi duce fiica la şcoală. Pentru că eşti în întârziere, conduci cu 70 km/h într-o zonă cu limită de viteză de 40 km/h.

Politiarutiera-amendaDupă 15 minute de întârziere şi plata unei amenzi, ajungi la scoală. Fiica ta fuge din maşină la ore şi nici măcar nu te salută la plecare. După ce ajungi la serviciu cu 20 minute întârziere, îţi dai seama că ţi-ai uitat servieta acasă. Ziua a început îngrozitor şi pare că devine din ce în ce mai rea. Abia aştepţi să ajungi acasă.

Când ajungi acasă, observi că există o tensiune în relaţia cu soţia şi cu fiica ta. De ce? Din cauza modului în care ai reacţionat dimineaţa. De ce ai avut o zi proastă?

 

A) Din cauza cafelei?

B) Din cauza fiicei tale?

C)Din cauza poliţistului care te-a amendat?

D) Din cauza ta?

Răspunsul este “D”

Nu ai avut nici un control asupra a ceea ce s-a întâmplat cu cafeaua. Modul în care ai reacţionat în următoarele 5 secunde de după a fost cauza faptului că ai avut o zi proastă.

Uite ce s-ar fi putut şi ar fi trebuit să se întâmple.

Cafeaua este vărsata pe tine. Fiica ta este pe punctul de a începe să plângă. Tu spui calm: “Nu-i nici o problemă draga mea. Trebuie doar sa fii mai atentă data viitoare.”  Te duci şi te schimbi. Îţi iei servieta şi revii la timp să îţi vezi fiica plecând la şcoală cu autobuzul. Se întoarce şi îţi face cu mâna. Ajungi cu 5 minute mai devreme la serviciu şi saluţi pe toata lumea. Observi diferenţa?

Două scenarii diferitte.                        Ambele au început la fel.                       Dar s-au terminat diferit.

De ce? Datorită modului în care ai reacţionat. Chiar nu ai control asupra a 10% din ceea ce se întâmplă în viaţa ta? Celelalte 90 de procente sunt determinate de modul cum reacţionezi.

Iată câteva moduri de a aplica principiul 90/10

Dacă cineva spune ceva negativ despre tine, nu fi ca un burete. Lasă atacul să se prelingă ca apa pe sticlă. Nu lăsa comentariile negative să te afecteze. Reacţionează corect şi nu îţi vor strica ziua.

Cum reacţionezi dacă cineva îţi „taie faţa” în trafic? Te enervezi? Loveşti volanul? Înjuri? Îţi creşte tensiunea? Cui îi pasă dacă ajungi cu 10 secunde mai târziu la serviciu? De ce să laşi maşinile să îţi strice ziua?

Aminteşte-ţi de principiul 90/10 şi nu îţi mai face griji. Ţi se spune că ţi-ai pierdut serviciul. De ce să nu dormi şi să devii nervos? Se va rezolva. Foloseşte-ţi energia şi timpul pentru a găsi un alt job, nu pentru a te îngrijora.

Avionul are întârziere şi îţi va strica programul. De ce să îţi descarci frustrarea pe stewardesă? Ea nu are nici un control asupra a ceea ce se întâmplă. Foloseşte timpul pentru a studia, pentru a-i cunoaşşte pe ceilalţi călători… De ce să te enervezi? Nervii vor face lucrurile şi mai rele.

Acum ştii principiul 90/10. Aplică-l şi vei fi uimit de rezultate. Nu pierzi nimic dacă încerci. Principiul 90/10 este incredibil. Foarte puţini îl ştiu şi îl folosesc.

Rezultatul? Îl vei vedea singur!

Milioane de oameni suferă de stres nemeritat, încercări, probleme şi dureri de cap. Toţi trebuie să înţelegem şi să aplicăm principiul 90/10.Ne poate schimba viata!…Bucura-te!!!

Tot ce ne trebuie este voinţa de a ne oferi posibilitatea de a face acest experiment.

Absolut tot ce facem, ce oferim, ce spunem şi chiar ce gândim este ca un bumerang. Se va întoarce la noi… Dacă vrem să primim, trebuie să învăţăm ca întâi să oferim… Se poate!!!

 

Cu drag

Iulian Costea