25 Aug

Si eu am lectiile mele dupa aproape 3 ani de antreprenoriat

Nu, nu fac de mult antreprenoriat, insa cand lucram in multinationala, mi se faceau, periodic evaluari despre spiritul antreprenoirial. Stii cum e cu testele, vrei “sa dai bine”, in toate.

75089_470194529685118_314544352_n

Iata 12 lectii pe care le am in atreprenoriat, dupa doua multinationale:

1. Creaza-ti o viziune. Propria viziune care poate fi si un slogan. Ex: Eu, am ca slogan si viziune: “Prepare To Train!”, sau “Pregatit sa-ti antrenez echipa!”. Urmareste-o zilnic si n-o scapa din ochi nicio secunda. “Da-te mare”, cu ea si fa-o cunoscuta la colegi, parteneri, prieteni. Fa-o cunoscuta peste tot! Chiar si la prezentari gratuite.

2. Zambeste atunci cand esti in rahat. Ce se poate intampla mai rau?!? Sa dai “chix”, insa daca tot timpul traiesti cu frica de insucces, pana la urma il vei “gasi”. Traieste azi, actioneaza si zambeste. Si, zambeste larg, oamenilor le plac oamenii cu zambete largi si poate chiar asa, castigi!

3. Imbraca-te impecabil, oricand, chiar daca biroul tau e acasa. Chiar daca n-ai un super-birou, te poti imagina intr-unul, insa in cazul tinutei, e altfel, nu poti doar sa-ti imaginezi. Petrece-ti timpul in teren la clientii tai si arata-le ca esti atent in primul rand cu tine. Fii impecabil din punct de vedere al tinutei. Ei, vor observa totul!

4. Planifica totul. Inclusiv un e-mail pe intentii de colaborare. Structureaza totul pe pasi, pe puncte si pe sub-puncte. Intrevino acolo unde exista negociere, reintoarce-te in punctele amintite de tine si resubliniaza-le organizat. Nu scrie “alandala…”

5. Suna-ti zilnic contabilul. Arata-i ca esti atent. Cunosc colegi, care au platit sute de milioane (vechi), la final de an pentru dividende. Nu trebuie sa ajungi aici, suna-ti contabilul si intreaba-l daca ai ajuns la break even point. Pana il vei obisnui pe el s-o faca, o sa dureze. Ia tu initiativa.

6. Arata-le oamenilor cu care lucrezi ca esti in barca lor, sau ca sunt cu tine in barca. Nu lasa astfel de situatii la voia intamplarii. Eu, de multe ori am vrut sa renunt in primele 3 luni de colaborare pentru ca nu ma simtem sus, in barca. Crede-ma pe cuvant!

Ai cuvantul meu ca asa e!

7. Nu fii umil. Cand un client va vedea ca te poti umili, urmatorul gand va fi ca esti si prost. Nu sta acolo unde nu ai incredere doar de dragul de a face un ban in plus. Mai bine cheltuie mai putin, mai atent, pe lucruri ce conteaza pentru afacerea ta.

8. Vinde, vinde, vinde. Vinde tot timpul, vinde-te peste tot si nu te opri. E ideal sa-ti sune telefonul si sa te umpli de incasari/proiecte, insa nu cred ca e asa. Stai in teren si la multe intalniri cu scop clar de a vinde, de a “te vinde.”

9. Decat sa vinzi ieftin, mai bine gratis. Mai ieftin, inseamna negociere slaba, gratis inseamna ca-ti permiti. Asta nu inseamana sa dai mereu gratis, din contra propune-ti sa vinzi scump, cel mai scump poate. Toti sunt ieftini, iar clientii ce cumpara ieftin, vor cumpara de unde e mai ieftin. Dupa ce nu mai esti cel mai ieftin, ce faci? Iti perminti sa-ti pierzi clientii?!?

10. Fii constant. E bine sa fii calitativ, dar e mai bine sa fii constant. Calitatea o vor aprecia partenerii tai, oamenii! Vor fi subiectivi si daca lucrezi prea mult la calitate, nu vei prospera. Lucreaza la constanta, in fiecare zi, in fiecare punct!

11. Nu te abate de la plan. Esti inconjurat de oameni ce iti vor da detalii despre insuccesul tau? Foarte bine, renunta la ei si stai 100% in planul tau. Nimeni nu te vede in plin proces. Toti te vad daca ai sau nu ai rezultate. Fii optimist si mergi pe planul tau. Nu uita, ai o viziune deja! N-o mai stii? Intoarce-te in punctul 1.

12. Este mare diferenta intre angajat si antreprenor. Ca antreprenor n-ai siguranta profitului, ca angajat da! De ce? pentru ca luna de luna incasezi salariul. Dar “profitul”, poate fi mic, ca angajat, asa-i? Fa-ti “botezul”, in antreprenoriat cu siguranta clara ca e alta “Marie”, la mijloc. Esti stapan pe timpul tau care din pretios se transforma in periculos daca nu stii sa-l gestionezi.

In final, am un cadou pentru tine. Sper ca iti plac cadourile. Mie imi place sa le ofer.

Coperta

Iulian Costea

23 Aug

POVESTEA lui Alex Duinea

Cand am avut prima discutie cu Andreea Badea, voiam sa aud/sa citesc, cat mai mult din povestile de viata ale copiilor diagnosticati cu autism. De parinti, ce sa mai zic…am cunoscut cativa si pot spune atat: Sunt epuizati, plini de speranta, apoi epuizati si plini de speranta din nou…

Acum, dupa ce am publicat cateva, le-am citit si mi-am dat seama ca fiecare putem fi in situatia lor, din nou vad cat de mici si vulnerabili suntem. Ceea ce alegem sa ni se intample in viata este mult diferit fata de ceea ce viata, deja ne-a oferit. Da, stiu suntem putin cei ce empatizam si mai putin cei care intervenim sub o forma sa alta.

Astazi, “Povestea lui Alex Duinea”, un copil ce s-a speriat atat de tare dupa anumite interventii medicale, incat intr-o dimineata a refuzat sa mai coboare din pat, sa mai paseasca. Citeste-o si implica-te atat cat poti tu.

Sunt Duinea Florina Corina, mama lui Alex, 

In anul 2001 am dat nastere unui baietel minunat, avand o sarcina normala si asteptand cu nerabdare venirea pe lume a primului nostru copil. Primii 2 ani, au decurs normal, fiind un copil vioi. Andrei, incepuse sa rosteasca primele lui cuvinte: “mama, tata, apa, cade”… nu erau foarte multe cuvinte, dar eram foarte fericiti ca le spunea.

Singura problema pe parcursul acestor 2 ani, erau racelile foarte dese, si tot timpul ajungeam in spital pentru ca facea laringita.

La varsta de 1an si 8 luni a racit foarte rau si am ajuns la spital, la urgente.

Avea o laringita atat de puternica incat nu mai putea respira.

“In urma acestei interventii copilul s-a speriat foarte rau.”

La varsta de 1 an si 8 luni a racit foarte rau si am ajuns de urgenta la spital, cu o laringita foarte puternica. Medicii au incercat sa faca tot ce se putea face dar baiatul s-a speriat foarte tare in urma acestei interventii.

A doua zi dimineata cand s-a trezit, a refuzat sa coboare din pat, sa mearga in picioare. N-am reactionat si am presupus ca este slabit….Dar zilele au inceput sa treaca si baiatul statea doar in pat fara sa mai mearga sau sa mai vorbeasca, singurul lucru pe care il facea era sa planga  atunci cand asistenta sau doctora sosea. Era ca un copil singur.

Ziele treceau …situatia nu se schimba cu nimic, noi eram neputinciosi si speriati.

Pe parcurs a inceput sa mearga, insa limbajul a lipsit cu desavarsire pana la varsta de 5 ani, iar atunci cand cineva venea in vizita pe la noi, el plangea continuu.

La varsta de 2 ani am fost cu Alex, la primul lui control si a fost diagnosticat cu “INTARZIERE IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PSIHICA CU ELEMENTE AUTISTE.”

“Cand am auzit diagnosticul am simtit cum pamantul imi aluneca sub picioare.”

Au urmat luni si ani de cosmar, controale peste controale, analize, tomograf, confuzie, speranta…

Am cautat raspunsuri si solutii insa raspunsul era unul singur; “LOGOPEDIE”….Nimeni nu a fost capabil sa imi spuna nimic mai mult.

Anii au trecut si Alex a ajuns la varsta de 8 ani

unnamed (1)

El, este Alex!

Ajungand la APCA ARGES,  am depistat ca el are nevoie de ceva mult mai complex nu doar de LOGOPEDIE ci si de o terapie mult mai complexa (ABA). Am inceput imediat sa facem terapie ABA, iar multumirea mea a fost  imensa atunci cand am vazut multitudinea de rezultate intr-un timp atat de scurt. Atunci am realizat anii pierduti, si sperantele desarte ale asteptarii in zadar.

Cu toate ca posibilitatile noastre materiale sunt reduse, stiu ca baiatul meu are potential si sanse mari de invatare…dar nu ii pot oferi un program complex de care el are nevoie. Si acum suntem si mai confuzi. Sa stim ca avem un copil ce are potential de recuperare insa sa nu avem sa ii dam aceasta sansa, practic ne irosim zi de zi.

Suntem tristi insa incercam sa nu-i aratam asta lui Alex. Pentru el, trebuie sa fim tari.

Sunt foarte multumita ca am ajuns la APCA ARGES, o speranta in viata nostra si o schimbare radical in bine pentru Alex. O sa fac tot posibilul pentru a reusi sa ii mentin putinele ore de terapie pe care el le are chiar daca stiu ca el are nevoie de mai mullt.”

Daca vrei, poti si nu te lasa “rece”, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce il pot sprijini pe Alex si pe parintii lui. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna. 

Daca vrei sa iei legatura cu parintii lui Alex, sa-i ajuti cu o vorba buna sau financiar, contacteaz-o pe Andreea Badea, presedinta APCA la telefon: 0742.020.158.

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

PS: Poti citi si despre “CENTRUL APCA”, aici.

Iulian

 

07 Aug

1 lucru pe care l-am invatat despre influenta

Prin 2009 aveam o sesiune de interviuri pe la Targoviste.

Dupa “o serie”, de 5-6 oameni, am iesit afara sa iau o gura de aer. Dupa 10 minute ma intorc si gasesc pe scaun un tanar cu o barba lunga. Il salut si imi dau seama ca are ceva curaj devreme ce nu-l invitase nimeni inauntru si totusi el statea picior peste picior.

Il intreb cum il cheama si-mi intinde o coala de hartie, indoita. Ma uit la el, iar el imi face semn din cap s-o citesc. Orgoliul de “mare sef”, vrea sa ma stapaneasca si vreau sa-i zic vreo doua, insa aleg sa citesc.

“Poetul Valentin…, s-a nascut in anul …, in localitatea…”

Cum poate veni un om la interviu fara sa stie ce are de spus si-mi prezinta o auto- biografie scrisa?

Il intreb care-i treaba, si-mi spune ca are nevoie de job-ul asta. Il asigur ca voi analiza.

Peste o saptamana trebuie sa decid; citesc din nou notitele din cv-uri si-mi atrage atentia, “Valentin.”

Ma gandesc, ca-i fair-play sa-l sun, sa-l anunt ca nu e el omul. Aveam nevoie de mai multi oameni atunci si in timp ce suna telefonul, mi l-am imaginat intrand cu incredere oriunde. Exact in acele secunde decid sa-i dau vestea buna.

-“Salut! Valentin?

-Cine intreaba?

-Iulian sunt, Iulian Costea, ne-am intalnit saptamana trecuta la Targoviste la un interviu…

-Da, stiu, dar eu nu mai sunt disponibil”, zice Valentin, si-mi inchide.”

“Ai fost prea slab si nu trebuia sa-i dai nicio sansa, imi spunea orogliul.”

Trec peste eveniment si peste catva zile (eu fiind in Targiu Jiu), ma suna colegul de la Targoviste si-mi spune ca a citit in ziar ca, Valentin, s-a sinucis.

5a

Mi-a cazut telefonul, mi-a picat fata, mi s-au inmuiat picioarele, n-am mai putut respira.

Eram convins ca eu sunt cauza, dar de ce? pentru ca eu il sunasem! Voiam sa-i spun ca sunem gata sa colaboram, chiar daca decizia o luasem atunci.

, spunea: “De fiecare dată când ţi se întâmplă ceva, pune-ţi întrebarea: “Ce aş putea învăţa din această situaţie?” sau: “Cum aş putea profita de ceea ce mi s-a întâmplat?” sau, în fine: “Ce oportunităţi mi se prezintă acum?”

Mi-a venit citatul asta in cap. Dar ce invatasem. Nimic! Viata lui se sfarsise, iar eu ma simteam vinovat. Era tanar, era poet sau vroia sa fie.

Il rog pe colegul sa-mi faca rost de numarul de telefon de la ziar, sun si aflu si numarul de telefon al mamei lui. O sun, imi prezint condoleantele, ma intreaba cine sunt, ii spun, apoi o intreb de ce a facut asta? Mi-a raspuns ca avea probleme emotionale de mult si ca nu-l mai vedea bucuros de multa vreme.

Teoretic, ma linsitesc, pentru ca nu din cauza mea a ales sa faca necugetatul gest, insa dupa cum vezi, mi-a ramas si acum in minte acest nefericit eveniment.

Puterea de influenta spura oamenilor este mare. Puterea ta, puterea altora asupra ta, a multimii aspura ta, etc…

Fii atent la ceea ce scoti pe gura si fii atent la modul in care alegi sa influentezi oamenii. Nu tot rezista! Oamenii sunt sensibili, unii sunt asemenea unui burete, ei strang totul si apoi “explodeaza”. Am, si am avut de-a face cu multi oameni, poate la fel ca si tine si de cativa ani, aleg “easy way” si “pozitivismul”. Oamenii se misca, daca ei simt ca trebuie sa se miste si stau ca simt ca trebuie sa stea. Oamenii nu pot fi fortati, insa pot fi influentati. Si in bine si in rau.

Gandeste-te la ceea ce faci acum si cum poti influenta oamenii. Gandeste-te de doua ori inainte sa urlii la copilul tau. Gandeste-te bine inainte sa acuzi sau sa gasesti vinovati.

Alege sa fii o persoana cu o influenta buna, alege sa fii un om de inspiratie nu un om de care lumea sa se teama.

Alege “easy – way!”

 

Iulian Costea