31 Mar

Partea 2. Ignori vanzarea? Practic, ignori afacerea in sine.

Daca n-ai citit partea 1, citeste-o aici: PARTEA 1. IGNORI VANZAREA? PRACTIC, IGNORI AFACEREA IN SINE

Pasul 1.

Am pus anunturi de angajare, am dat sfoara-n tara ca am nevoie de oameni de vanzari buni.  A fost un proces de recrutare destul de amplu. Am vazut si “testat”, 47 de oameni de vanzari. In final, am creat o echipa formata din 3 oameni ce prospectau continuu. Am pus baremuri-in prima faza de “prospecti “. Trebuia sa vedem cum ne calificam!

De la nicio echipa de vanzari am ajuns sa prospectam, in media 45 de “potentiali”/zi.

Presupunerile noastre trebuiau sa fie realitati, sa intelegem cui vindem si cine sunt clientii nostri, apoi unde ii gasim si cum ii aducem catre noi!?

Am dat fiecarui om, un judet in subordine. Practic, fiecare om era manager de zona/judet. Astfel, stiam ca fiecare judet putea fi administrat corect si cu constiinta. Era si un soi de efervescenta, aici.

Nu mai asteptam clientii in “office”, mergeam in intampinarea nevoilor lor.

 

Am scos liste cu cumparatorii, liste cu proiecte in lucru, licitatii…etc. Am creat un sitem de lucru, scris. Am creat o grila de bonus, foarte atractiva de altfel! Eram cu totii motivati sa incepem. N-a fost usor, insa imi plac lucrurile mai putin usoare. 🙂 Oamenii de vanzari se simteau “provocati”.

Pasul 2. 

Am facut training-uri cu acesti 3 oameni, cu role-play-uri clare pe ce se poate intampla, pe scenarii. Fiecare a venit cu idei si am imbunatatit sitemul.

Nu trebuia doar sa propunem prospectilor sa cumpere de la noi. Trebuia sa obtinem si alt serviciu de prestat – montajul(aici era marginea mai mare). Si poate identificam pe traseu, oameni care-si montau singuri, sau mesariasi, sau, de ce nu, lideri de opinie ce ne puteau da recomandari. N-o sa mai detaliez, am facut training-uri, am scris “procedurile”, am revenit asupra lor, am imbunatatit in timp ce lucram.

Pasul 3.

Am facut training-uri cu oamenii ce prestau montaj. I-am invatat cum sa comunice cu clientii, sa aiba mancare si apa la ei (sa nu ceara proprietarilor). Si n-a fost simplu deloc, insa din nou iti spun…oamenii se simteau “provocati”.

Apropo,

  • stii ca un voluntar se simte 100% voluntar, daca-si bea apa din propria sticla?

Am facut doar o analogie cu voluntarii, luand exemplu…:)

I-am invatat cum sa-si faca ordine in jur si cum sa curete dupa ei, tot. Practic si ei vindeau, vindeau imaginea firmei. Vindeau ceea ce lasau in urma, incepusera sa se vanda pe ei si zambeau. Exact, a fost greu sa-i fac sa zambeasca insa pana la urma am creat un alt sistem de bonus ce-i facea sa zambeasca. 🙂 Nu ignoram curatenia, deloc pentru ca voiam si recomandari…

Cu cat mai multe servicii de montaj, cu atat crestea si bonusul montatorilor. Daca zambeau, isi faceau bine treaba si obtineau montaje, aveau si mai multe motive sa zambeasca. Cui nu-i plac banii?

Ii trasnformasem in “cersetori de recomandari“. Recomandarile veneau numai si numai daca ei lasau lucrarea impecabila. Curat, aerisit, zambind, isi beau apa si-si mancau mancarea din bocceluta. 🙂 Imaginea si-o vindeau mai tot timpul si o sa vezi de ce, in pasul 4. Nu zambeau la final cu totii? (inclusiv beneficiarii lucrarii si prestatorii), nu obtineau recomandari, nu obtineau bonusul, nu erau punctati. Aici am facut un sistem de suprabonusare, masurand cati din cei ce erau beneficiari de lucrari, recomandau net, lucratorii nostri. Asta e o alta unealta execelenta de “control” si “post-vanzare”.

Pasul 4

Citeste in continuare… (click)

Daca esti om de vanzari, si vrei sa vinzi mai mult si sa obtii recomandari, am creat un superghid care sa te ajute.

Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, sa obtina recomandari iar tu sa masori,  am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil.

Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” :D Costi

 

Unul dintre oamenii cu care am lucrat cu multi ani in urma mi-a spus: ” Nu-mi vine sa cred ca beneficiam  de acest ghid acum 4-5 ani!” Lucian

Te voi tine la curent cu data lansarii SUPERGHIDULUI.

Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?

Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?

[mc4wp_form]

Daca n-ai citit partea 1, citeste-o aici: PARTEA 1. IGNORI VANZAREA? PRACTIC, IGNORI AFACEREA IN SINE

 Mi-ar placea sa auzim numai de bine!

Iulian Costea

27 Mar

8 motive pentru care nu esti (inca) bogat

Pe ProFm, dimineata, era o emisiune in care se dezbatea bogatia. De fapt se ironiza. Si chiar daca tenta era ironica, consider ca bogatia financiara e chiar dorita. Din ipocrizie, oamenii spun ca banii nu sunt atat de interesanti. Ipocrizie sau “neputinta“.

Banii sunt importanti, cum altfel?!?  

Dupa sanatate, banii, sunt cei mai importanti. Daca mai esti si bolnav si n-ai bani sa-ti tratezi suferinta si s-o elimini, ce faci? Banii sunt importanti, cei mai importanti, indiferent de cat de mult despici firul in patru.

Educatia cu privire la bani si mai ales vorbele goale ale unora care nu stiu pe deplin ce inseamna sa ai si sa faci si mai multi bani, te fac sa spuni asa:

Banii sunt rai, banii te fac mai rau, banii sunt ochii dracului

Eu as spune altfel:

Banii nu sunt rai, nu te fac mai rau sau mai bun, banii scot la iveala, adevarata ta fata

Cateva motive pentru care nu esti (inca) bogat.

1. Tot timpul ti s-a spun ca banul nu-ti face bine, banul te schimba

Cum oare, poate banul sa schimbe un om. Niste hartii, fara “suflet” nu pot schimba un om cu sentimente. E posibil ca sentimentele sa se intensifice si exact cum spuneam mai sus, sa-ti arate adevarata fata si valoare, numai ca tu n-o sa-ti dai seama. Banul e numai stimulul ce activeaza comportamentul. Aici ar trebuie sa apara si gandul. Stiu oameni bogati ce sunt mari filantropi. Pentru asta traiesc, azi. Da, si in Romania exista, insa cel mai recunoscut filantrop este  Warren Buffett. El isi doneaza pest 90% din bani…in fiecare luna! Banul…nu schimba oamenii.

2. Nu ti s-au “predat” lectii de educatie financiara

In scoala nu s-a vorbit niciodata despre bani. Banii sunt un subiect aproape interzis. “Lasa ca va veni si vremea ta sa intelegi ce e banul“. Daca e asa, de ce am fost depunctati atunci cand nu ne-am stiut lectiile la matematica? De ce nu ni s-a spus: “Lasa, ca va veni si vremea sa intelegi cum sta treaba cu ecuatiile, e timp.” Parca nu se vrea ca oamenii sa stie in primul rand cum sa-si administreze banul. Partea buna, pe surse, e ca… se gandeste un astfel de sistem si in scolile romanesti.

3. N-ai avut de unde sa pui deoparte din banii de salariu

Nivelul salariului mediu, in Romania, e mic, josnic, chiar. E posibil sa nu fi avut de unde si te inteleg. Daca esti inca la varsta la care nu ai avut impact cu prima *”sansa”, fii pregatit, aceasta o sa vina si e bine sa stii s-o gusti din plin. Pune 60% din castiguri intr-o pusculita, acestia fiind banii necesari pentru trebuintele de zi cu zi (chirie, intretineri, facturi), 15% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru a-ti cumpara carti, a merge la cursuri, a te educa in general, 10% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru distractii, relaxari, 15% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru a face economii pe termen lung (daca nu-ti place sa-i pui la banca). Cu timpul, ia 5% din banii de distractii sau economii pe termen lung si fa o alta pusculita pentru donatii. Cand vei ajunge sa traiesti ca un om “bogat”, chiar si cu un salariu modest, poate, atunci vei intelege “karma“. Dai-primesti. Insa in prima faza, da, doneaza si nu astepta. Cand te vei astepta mai putin, acestia se vor intoarce sub diverse forme.

4. N-ai profitat de prima *sansa

Iti spuneam la punctul 3, ca prima “*sansa” nu e de ratat. De ce? E posibil sa fie si ultima.

*Sansa=”norocul” ce te va lovi si vei castiga mai multi bani decat 80% din populatie. Numai dupa ce inveti 🙂

Dupa ce… din salariul tau modest, pui strategic bani deoparte, intelegand asta ca pe un obicei ce se va instala dupa primele 30 de zile, gandeste-te… cand te va “lovi” sansa, cat vei pune deoparte? Procentual, la fel, insa in “volum”, mult mai mult. O sa-ti dau un exemplu. Ca angajat, dupa ce am schimbat doua firme in care am fost agent de vanzari, un ceh, m-a remarcat si m-a luat in echipa. Am petrecut alte 6 luni ca agent de vanzari, apoi coordonator, apoi manager. Ajunsesem sa castig mai mult, fata de 80% dintre oameni si “sansa” ma lovise. Am avut senzatia ca nu se va termina niciodata si eram convins ca voi fi bogat intr-o zi, din munca cinstita. 🙂 Si am inceput sa economisesc, la baca. Depozite, depozite!

Dupa mai bine de 4 ani, am inceput sa umblu la depozite si unul cate unul, sa le eliberez. Am inceput sa cumpar fara sa ma intreb ce mi se poate intampla daca nu cumpar. Nu spun ca a fost singura sansa. Acum castig mai putin, insa ma straduiesc, sa-mi tin pusculitele vii.

5. N-ai primit nimic de la nimeni

Ai fi surprins daca ti-as spune ca cei ce au totul de-a gata nu se bucura atat de tare cat te bucuri tu dupa ce construiesti ceva? Dar faptul ca acesti oameni duc mai departe o afacere si se imbogatesc pe zi ce trece, cum iti suna? Ilegal? Faptul ca n-ai primit nimic, inseamna ca n-ai primit pentru ca tebuie sa-ti iei singur, trebuie sa faci sacrificii, trebuie sa-ti cam bubuie capul de planuri si masuratori. Poate tu vei fi cel ce va da…cine stie?!

Da, e posbil ca “ilegalistii” sa fie cei mai bogati, insa uita-te in jur la ce se petrece. Si hai sa nu ignoram elefantul care e langa noi.  “Ilegalistii” sunt pusi sub urmarire si inchisi. O sa spui ca nu se recupereza prejudiciile si ca pe tine te-au furat… Dar daca din salariul tau modest (pana la venirea sansei), ai strans in cele 4, 5, 6 pusculite? De unde iti mai fura?! Si ce se intampla atunci cand esti pregatit sa imbratisezi sansa si obiceiul sa fie deja instalat!?

6. N-ai riscat deloc

Tine mine aceste cuvinte. Guvernul, statul si nimeni altcineva nu risca pentru tine. Nimeni nu-si ia angajamente pentru tine. Nimeni nu te invata cum sa risti, pe pasi, nu te incurajeaza, insa majoritatea te indruma sa fii extrem de precaut, sa nu iesi din tipare. Imi aduc aminte acum patru ani cand am avut “nebunia” de a-mi face o mica firma de prestari servicii de training si coaching. Nimeni (in afara de mine 🙂 ), nu-mi dadea nicio sansa. Si nu spun ca mi-a iesit 100%. Daca imi place un job, ma bag ca si angajat, n-am nicio problema. Vreau sa traiesc si sa am rezultate! Si au fost situatii in care proprietarii de afacere nu au acceptat contract de colaborare si m-au angajat! 🙂

Precautia extrema, e buna, sau era in vremurile apuse. Aveai de unde, aveai o casa, aveai un serviciu, trebuia doar sa fii precaut…atat! Azi, nu esti sigur de un job, de o afacere a ta, de o casa si mai trebuie sa fii si precaut pe deasupra. Si daca tot nu mai suntem atat de siguri, pe nimic, de ce sa nu riscam pe cont propriu? Fa-ti o firma de curantenie, ia doua trei doamne libere de atributii (pe post de lucratoare) si mergi la firme si negociaza sa le faci curat, fa-ti o firma de construit talente, invata copii sa cante la pian, la chitara (daca tu stii deja), fa prajituri de casa si vinde-le in prima faza cunoscutilor, vinde hot-dog pe strada sau tinde la mai mult. Iti dau anumite exemple ce pot fi puerile. Sunt niste exemple nevinovate… Sau ramai angajat fara sa ai mari nemultumiri, vino cu solutii si lucreaza in firma ca si cum ar fi a ta. Cunosc oameni bogati ce au lucrat tot timpul pentru altii. De fapt, aici e finetea. Au lucrat pentru ei ca si cum firma era si este a lor. Si am si un exemplu in sesiunile de training. E mai mult o provocare care spune asa:

Pentru trei luni (pentru inceput…), lucreaza in firma ca si cum ar fi afacerea ta. Dupa 1 luna vei vedea ce se intampla. Dupa primele 30 de zile, orice actiune constanta, se va transforma in obicei. Testati!

7. N-ai avut oportunitati

Oportunitatile, de multe ori ti le creezi singur. Ele nu vin, ciocanind la usa sa te ridice din pat, din agonie. Ele sunt acolo unde tu nu esti, probabil. Sau nu le vezi.  Daca locuiesti in Valcea, Vaslui, Craiova, sau Campulung si nu le vezi, muta-te. Plateste intr-o zi bilet de autobuz pentru toata ziua, intr-un oras in care crezi ca sunt mai multe oportunitati si ridica capul din pamant, priveste mai sus, cauta oportunitati in stanga si-n dreapta. Ai grija la ce fel de “ocazii” te uiti, pentru ca imi amintesc de cel putin zece astfel de “promisiuni” pe care le-am refuzat pentru ca nu mi s-au parut oneste. Pff…, prea multa atentie, asa-i? Dar, simplu…ASTA E VIATA! 🙂 Poate suna a “lupta pentru supravietuire” si poate asa e.

8. Sunt inca “mic” pentru asta

Intr-o zi ve fi mare. Ce ai facut cand erai “mic”?!, asta conteaza. Tot Warren Buffett spunea ca a investit in primele actiuni, la 11 ani si ii pare rau ca a inceput prea tarziu. Pare usor exagerat insa asa stau lucrurile. Da, acolo sunt alte oportunitati, insa stiu romani, ce dupa ’89 vindeau spray-uri si sapunuri in strada iar astazi au firme mari care vand o intreaga gama de cosmetice. Eu am lucrat cu ziua pe santiere in vacantele de vara, apoi debarasator…19 ani…etc. Nu spun ca am ajuns departe sau bogat, nicidecum, spun ca nu e nicio jena sa te “zidesti” sa-ti faci o temelie buna. Daniel Zarnescu spunea ca pana sa-ti deschizi propriul restaurant, ar fi bine ca mai intai sa vinzi chiftele in strada, sa inveti sa vinzi…si sa intelegi cum se fac vanzari.

Cel mai important aspect al unui om care are ceva de vandut, este ca mai intai sa stie cum sa vanda, cum sa se vanda, cum sa deschida gura si sa cam stie ce-i in mintea cumparatorului.  

Asa ca nu esti mic, esti mare insa n-ai inceput sa gandesti ca atare. E timp (inca), sau nu!?

 

Bogatia e inteleasa diferit de noi, oamenii! Bogatia are si ea niveluri! Inainte de a avea bani, trebuie sa inveti cum se castiga si trebuie sa stii sa-i gestionezi. Stiai ca s-a demonstrat ca 95% dintre cei ce castiga la loterie, dupa trei ani ajung intr-o situatie finainciara mult mai precara fata de cea initiala? De ce? Pentru ca nu sunt pregatiti sa-si gestioneze “averea”.

 

Si, daca ai devenit deja bogat, si daca poti, spune-ne tuturor cum ai facut.

Daca ti-a placut articolul, fa-l cunoscut printr-un share!

Primeste in inbox-ul tau astfel de materiale si materiale despre cum sa vinzi mai mult si sa faci  mai multi bani din vanzari.

S-ar putea sa-ti placa si: “8 mari regrete ale varstei de 30-35 de ani”

 

 

 

[mc4wp_form]

 

Cu drag,

Iulian Costea

 

25 Mar

Partea 1. Ignori vanzarea? Practic, ignori afacerea in sine.

Te salut!

De curand, fiind intr-un proiect de coaching cu angajatii unei firme, in birou a intrat un domn la vreo 60 ani, imbracat neingrijit cu o frizura ciudata si foarte trist.  A lasat o oferta comerciala de prestarii servicii-protectie si paza.  Am si ras un pic, atunci. Am zis ca asta e cea mai trista oferta pe care am primit-o vreodata. 😀

Cu subiect si predicat a spus: “Va las si eu “foaia asta“, cine stie cand va trebuie!?, ne sunati daca e ceva“.

M-am gandit pe moment ca asta e strategia pe care o cunosc, atat patronul firmei cat si omul care ne-a lasat o impresie negativa. Si m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *”palnia vanzarilor”. De ce?

*Principiul e simplu: Pui sus in palnie planul tau, cu vizite, telefoane, e-mail-uri, iar jos culegi rezultatele.

Am creat un SUPERGHID  de vanzari (pentru FMCG, MLM, B2B, B2C, D2D), in care chiar cu acest aspect pornesc. Te voi tine la curent…

Revin,

Exact cum iti spuneam, m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *“palnia vanzarilor”. De ce?

Pentru ca indiferent la cati oameni ajunge aceasta oferta, n-ai cum sa cumperi si mai ales modalitatea si atentia data “inmanarii”, sa fii nebun sa accepti o colaborare, indiferent de nevoia ce te apasa. Daca nu te-a convins primul om din firma prestatoare, ai timp sa “cercetezi” cum sunt ceilalti? Sau… iti mai pasa cum e firma la varf? Stim cu totii ca un manager adevarat, isi alege in echipa oameni ca el sau chiar mai buni. Sau cel putin asta e idealul…

Vanzarea, pana la un moment dat, tine de infatisarea individului, prima impresie, detaliile, ofertele unice generate, identificarea nevoilor/dorintelor, tratarea obiectiilor, solutiile reiesite din discutii, sumarizarea, pasii urmatori, angajamentele…etc. Pana aici, omul de 60 de ani n-a trecut prin niciun pas, asa ca mi-e greu sa cred ca din 1000 de oferte aruncate-n vant, va iesi ceva.  Tu, ce crezi?

Trecand peste etapele vanzarii, inchiderilor cu succes, ma gandesc ca poate aceasta firma de prestari servicii, are un serviciu bun-post vanzare, sau chiar sunt buni in prestarea efectiva a serviciilor. Si cu cat detaliez mai mult, incep sa ma indoiesc, atata vreme cat “si-a permis” sa trimita in teren un om ce n-a inteles ce se doreste de la el.

images

Da, ciudata “strategie”

De ce o firma isi neglijeaza acest aspect? Pre-vanzarea, pre-calificarea? De ce isi permite sau cum isi permite, mai degraba? Are deja clienti? Cine sunt ei? Cum au fost “agatati?” Cine sunt clientii acestei firme?

Stategia de a lasa oferte in piata nu e deloc rea. Ba, e chiar buna pentru ca se merge la tinta. Nu imparteau oferte la persoane fizice (sper…), mergeau direct la tinta. Si, daca tinta era clara, de ce nu s-a umblat la “tehnici”? Exista anumiti pasi prin care e musai sa treci in secventele de vanzare. Nu treci, n-ai sanse sa inchizi cu succes, deci, din start ai pierdut.

Si m-am gandit la ultimul proiect in care am insistat si pe “uniforme”.  O sa vezi mai departe, practic ce am facut…pe pasi!

Daca omul de 60 de ani, se imbraca intr-o uniforma frumoasa, calcata, cu camasa si cavata, cu sapca din aceea cum au marinarii 🙂 (cu logo si numele firmei), cu firzura aranjata si pantofi curati? O identitate care sa duca catre protectie, paza!? ce se intampla?

Daca omului de 60 de ani, ii erau prezentate cateva etape prin care trebuie sa treaca o vizita, chiar si asa in sistem *”hunting”, cum facea dansul. *(direct la usa clientului) Probabil ca nimeni nu a crezut ca e cazul sa se faca un training in aceasta zona.

Daca i se explica ca ar trebui sa foloseasca anumite “ancore” si oferta sa contina “3 motive pentru care merita sa lucrati cu noi” si cerea cateva minute de discutii cu fiecare firma in parte?

Daca i se cerea sa faca cate un rezumat pentru fiecare firma in parte cu care a discutat, chiar si asa in sistem “hunting”. Daca si daca…,sau daca omul era inlocuit cu o persoana care sa merite “pozitia” asta?!?

Cum sa ignori procesul de vanzare, cum???

Imi amintesc de anul 2012. Un proiect cu o firma de prestari servicii in montaj, si in acelasi timp un producator local important. Cu fabricarea nu erau problema, cu vanzarea si prestarea serviciului de montaj, da!

A fost atat de simplu acest proiect, cel putin pentru mine

~O cifra de afacere mica comparativ cu ceea ce se putea obtine

~O rata de inchidere cu succes de sub 10%. (provenita din cei ce cereau o oferta vs. cei ce cumparau)

~O echipa de oameni de vanzari, inexistenta.

~O echipa de profesionisti in montaj, insa neslefuiti pe serviciile post-vanzare si comunicare.

Ce am facut, pe pasi!?

 

 

Apasa aici, sa citesti partea a doua

Vei primi in inbox-ul e-mail-ului tau, continuarea materialului. Aboneaza-te mai jos, daca n-ai facut-o deja.

In urmatoarele parti ale acestui “articol-realitate“, urmeaza practic, pasii pe care i-am facut. Stai aproape daca esti curios.

Daca ti-ar placea sa dai un “refresh” echipei tale de vanzari, scrie-mi sau ia legatra cu mine.

Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil. Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” 😀 Costi

Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?

Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?

Apasa mai jos si hai sa pornim!

Afacerea ta

Apasa fie pe poza fie AICI – Afacerea ta la nivelul urmator

Momentan, nu te grabi, asteapta urmatoarele doua puncte din seria acestor “articole-realitate”.

Ca sa primesti materialele, trebuie sa fii abonat

Citat-Dale-Carnegie1

[mc4wp_form]

 Mi-ar placea sa auzim numai de bine!

Iulian Costea

COSTEA-1

18 Mar

Pentru ce alti IDOLI?

Foarte rar mai intalnesti un om care e asa cum ti l-ai  imaginat dupa prima impresie. In ziua de azi, oamenii stiu sa-si ascunda “identitatea” si poarta masti. Masti care sa-i apere, masti care cred ca-i fac imuni, masti care vor sa-i arate cum nu sunt, de fapt, masti ale “succesului”.

Imi aduc aminte de anul 2009 cand imi alegeam constient, un idol. A ramas idolul meu, profesional. Un angajat de nota 10, un manager excelent si un bun lider. Atunci, vream doar sa-l vad fata in fata, nu neaparat sa-i strang mana si sa-i spun ce reprezinta pentru mine. Lucram in companii diferite. Conjunctura, nebunia si ambitiile mele, m-au dus catre el. De parca ceva ar fi intamplator! L-am cunoscut, i-am strans mana. Cum?

El a transmis sefului meu ca vrea sa ma cunoasca 🙂

El vrea sa ma cunoasca pe mine!?

Seful meu de pe atunci, e unul dintre cei mai buni prieteni actuali. Am invatat enorm de multe de la el si mi-a promis atunci (aveam vreo 28 de ani), ca primul cadou pe care mi-l va face, va fi o carte de inteligenta emotionala. Nu s-a tinut de cuvant. 🙂 Probabil a considerat ca nu mai era nevoie. Intre timp, mi-am cumparat-o eu. Era nevoie!

De ce a vrut sa ma cunoasca, cand si cum?

Era intr-o sambata. Pe vrema aceea lucram in telecomunicatii. Eram “Regional Sales Manager” si “ne bateam” pe un oras. “Targovistea” devenise camp greu de batalii. Trei concurenti isi doreau suprematia. Un factor cheie era echipa coordonata de mine. Si am facut multe sacrificii, multe nopti de “strategie”, urmand zile de ACTIUNE, multe (poate prea multe) ore petrecute in teren. Practic, eu si echipa, ne mutasem acolo. Dupa 6 luni, eram numarul 1. Castigasem o cota de piata frumoasa, cifra de afacere si numarul de clienti aratau bine. Eram aproape de plus. Totusi, eram pe investitii.

Cine trebuia felicitat? Doar eu? Nu, nu e deloc asa. Echipa si eu, da, noi trebuia sa fim felicitati. Omul (idolul meu, devenit intre timp CEO-ul companiei), voia sa ma cunoasca pe mine. Coordonatorul, managerul, liderul, Iulian. Nu se putea vedea cu toata echipa, iar eu am tinut strans, carma,  in mainile mele tinere si in mintea mea constransa de rezultat.

review_idol_1

Mi-a spus doar atat: “in tine, ma vad pe mine de acum cativa ani si iti multumesc pentru munca pe care o faci si rezultatele pe care le obtii.” Atat mi-a trebuit. Ma gandesc ca vream doar sa-l vad. Unde se ajunsese? Sa fiu felicitat pentru rezultate!? Wow, cate emotie, cata validare, cate putere de leadership. Lucrurile astea nu le gasesti in carti, pe astea le traiesti intens.

Mi-am ales bine idolul si a ramas acelasi perfectionist, profesionist cu toate ca noi, nu comunicam. Foarte rar vorbesc cu el, pentru ca-l sun eu o data la un an sau doi, insa urmaresc cat pot de mult etapele prin care el trece. Si trece prin etape si stiu ca nu-i usor, insa e din ce in ce mai “mare”. E genial, omul!

Cred cu tarie ca fiecare om trebuie sa aiba un idol. Trebuie sa vada anumiti pasi, sa-i “memoreze” si sa actioneze des. Nu exista o singura metoda a succesului, de fapt nimeni nu ti-l poate garanta,  insa daca exista idoli ce au rezultate, de ce sa invetezi noi metode?

————————————————–

Azi, ne alegem gresit idolii. Ne uitam prea des la televizior si ii luam de acolo. Sunt deja creati fara a fi “verificate” valorile.  Dupa o vreme, ne dam seama ca am ales eronat.  Putem ramane in continuare asertivi, desigur.

Media-Televizorul, creaza idoli artificiali, lipsiti uneori de esenta, idoli ce mai tarziu, dovedesc lipsa de moralitate, integritate si lipsa unor pasi facuti in mod corect (unii dintre ei). Copiii nostri n-au voie sa-si aleaga idolii de aici. Nu fac eu liste cu idoli falsi, nu fac declaratii de valoare pentru ca nu pot indica eu idoli. Fiecare are libertate in alegere. De asta exista liberul arbitru.

Un singur lucru pot spune: Alege-ti cu grija idolii si urmareste atent(a), pasii pe care-i face in timp ce-ti construiesti propriul durm.

Citat-Dale-Carnegie1

io_sageata[mc4wp_form]

Cu drag,

Iulian Costea

 

COSTEA-1