• iulian@investestecorect.ro

Aproape de podofilie dar mai aproape de orice dorinta implinita. Marele patron libidinos.

Iulian Costea      0

Aproape de podofilie dar mai aproape de orice dorinta implinita. Marele patron libidinos.

El e mare patron.

Ii place sa angajeze mai multe femei decat barbati.

Se inconjoara de ele. Acasa are o situatie cel putin “ciudata”.

Angajeaza mai multe femei pentru ca ele sunt mai docile, zice el.

Nu, nu le vrea victime. Doamne fereste…

Acasa are o situatie cel putin ciudata dar o accepta asa cum e , zice el.

Sotia lui are cu 20 kg mai mult decat el,  si cu 30 de ani mai mult decat angajatele lui, asta e situatia “ciudata”.

Ultima lui “achizitie” in firma de numeste Amalia, sa zicem. Are 1.75m, o tinuta business, un corp “tras prin inel” si 18 ani.

Amalia nu e atat de buna pe cat ar trebui, la cifre. Cateva dosare si sarcini au ramas nerezolvate in ultimele 3 luni.

          Amalia, vanzarile merg prost, uita-te si tu pe grafic! Esti asistenta mea, si aici fiecare vinde ceva. Ai doua luni sa-ti revii si sa fii in grafic. Altfel… e grav!

Acasa, situatia devine si mai ciudata dupa acest episod. Cineva scade pe treapta valorica. Nu se stie cine. Sansele lui cresc.

Nu, el nu vrea nimic de la angajatele lui, dar are sanse. 50/50 si e “dreptul” lui sa incerce, nu?

Cand esti “hartuita”, ca angajata, fugi sau accepti. De aici si sansele lui de 50/50.

Vanatorul se simte bine stiind ca are suficienta prada. Se relaxeaza cumva. Si cand nu mai are, mai da un anunt de angajare pe “Best” sau “E” daca asta e scopul lui, nu?

          Amalia, au trecut cele doua luni. In grafic apari la fel. Esti “sub”.  Ce solutii ai gasit?

 

Amalia tace. Patronul analitic vine tot el cu solutia. I-o comunica.

Amalia merge acasa si il gaseste pe sotul ei, in profesor plin de metafore, cufundat in meditatie, numarand cei 1400 de lei din salariul tocmai incasat.

          Ce facem, intreaba Amalia? Avem cheltuieli mari.

          Vad eu, mai fac eu ceva bani. Cred ca ma apuc de scris. Altii cum traiesc din scris? Iar eu…chiar ma pricep!

Amalia tace. Crede ca are solutia. Simte.

Se intoarce la birou si rezoneaza cu solutia gasita de patronul analitic in grafice riguroase.

Vineri, Amalia e deja desupra graficului, mult desupra. Trece de flip-chart, deasupra lui e numele ei. Scrie mare, “AMALIA”.

Sambata pleaca de acasa. A inceput sa-i placa sa amestece romana cu engleza.

E “day off” pentru ea, cum ii place sa spuna. Pleaca sa isi cumpere mobila. Singura. Revine acasa cu montatorul, si familia are o bucatarie noua.

Sotul intelectual pune cateva intrebari, iar Amalia nici nu-l baga in seama. Stie ea ce face.

          Ma descurc eu. Nu, nu se traieste din scris, ii raspunde la ceva din trecutul apropiat.

Patronul merge acasa la “situatia lui ciudata” si-i spune acesteia ca “ar trebui sa-si ridice standardul”, altfel…

Exact ca-n Secretul lui Bachus”, atunci cand Dem Radulescu ii cere asta sotiei, altfel…

S-a intamplat ceva. S-a consumat ceva?

Urmarile nu le stiu exact, dar cine-I (ne)fericitul? Ala cu banu sau aia oropsita?

 

 

 

sursa foto: www.psychologies.ro

 

Iulian Costea


Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!