• iulian@investestecorect.ro

Astia suntem noi oamenii?

Astia suntem noi oamenii?

OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton).

Megem la cinema cu toţii, jucăm fotbal împreună, mîncăm o îngheţată împreună, mergem la evenimente împreună. Ăştia suntem noi oamenii. Apartenenţa la grup e o nevoie primară conform spuselor lui Abraham Maslow , şi vreau sa cred ca nimeni nu crede altceva.

Ne ajutăm intre noi pînă la un punct, un punct ce se transformă in ceva foarte delicat si sensibil. Brusc nu mai eşti atît de altruist(ă) ca atunci cînd declarai in noaptea de revelion sau cînd iţi făceai manichiura că eşti gata sa ajuţi pe oricine. În limita puterilor tale, evident.

Ai un punct pînă la care permiţi celorlalţi să ajungă.

Nu este niciun fel de problemă că e aşa, însa ţipi din ce in ce mai tare ca eşti dispus(ă), să faci orice pentru semenii tăi si nu e bine deloc pentru tine si ceilalţi dacă n-o faci. Rezultatele tale, ţipă mai tare decat o poţi face tu, in cazul in care ceea ce spui nu pui in practică.

Gîndeşte-te un pic că îţi place cînd vezi pe facebook sau pe alte reţele, fotografii si postări filozofice despre prietenie şi despre ajutor.

Apeşi imediat butonul like, fără sa-ţi dai seama cîtă valoare de adevăr e acolo. Poate e, poate nu, insa ţie iţi place.

După ce pleci din faţa calculatorului, mai tragi o bîrfă mica prin telefon, cu colega sa colegul de munca despre cine ştie ce personaj din anturajul vostru. Păi ai uitat că în urmă cu zece minute filozofai şi iţi plăcea cînd vedeai ca nici celorlalţi nu le place bîrfa ci le place să fie ascultaţi şi ajutaţi?

Ăştia suntem noi oamenii. Ieşim impreună, ne simţim bine in grupul nostru de prieteni, mîncăm o îngheţată impreună, ne facem unghiile şi ne aranjăm părul împreună, jucam fotbal ca in final sa luăm pe “fiecare” cunoscut la puricat si sa-i descoasem pe toti. Cu ce scop?

La o discuţie buna de acum doua zile cu un Domn Primar de p’aici, de prin Romania, dînsul mi-a recomandat sa găsesc o metoda prin care oamenii sa fie “smulşi” din confortul lor, pentru ca altfel nicio carte nu mai citesc.

Nu spun mai multe, dar am ales o poveste cu tîlc, si mulţumita lui “Nea’ Marian, a ajuns in inbox-ul meu chiar azi.

Imi place atat de mult cand primesc cate un e-mail cu mesajul “scoate ce-i mai bun de aici”, incat ma simt dator s-o fac. Nu ştiu cît de bine reuşesc, important e să incerc! 🙂

 

TÎMPLARUL…

 

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte.

Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.

“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.

“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd.

Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată.

Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.

Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:

“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut!

Iartă-mă, frate!”

Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece într- ale sale.

“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit.”

“OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton).

Share si like daca ti-a placut!

S-ar putea de asemenea să-ţi placă ăi “DACĂ-ŢI PLÎNGI DE MILĂ”…(CLICK)

Cu drag

Iulian Costea

PS: Nu sunt sigur dacă e bine să apelez la cei care nu fac parte din familie să-mi rezolv o problemă personală. Tu ce crezi? E bine sau nu?

 

 

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!