In orice familie exista certuri. Sau… ca sa sune mai frumos, exista neintelegeri.
Nici nu mai conteaza cine le genereaza.
Ce e cu adevarat important?
Cine incepe primul...sa vrea sa le stinga. 🙂
Poveste reala… Read More
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
”Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.”
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Read More
La randul meu am primit acest material pe e-mail, de la Horatiu.
L-am revazut de cel putin 3 ori.
sursa foto: www.timpul.md
Te rog, insist, chiar, sa intri pe acest link, sa vezi video-ul si sa-mi spui parerea ta.
Iata si parerea mea:
Acesta e testul suprem in care trebuie sa controlezi balanta intre doua nevoi extreme:
de hrana si de supravietuire, sau lacomie vs. inteligenta care te ajuta sa supravietuiesti in conditiile alea extreme.
Pe oamenii astia natura i-a adaptat si fortat sa evolueze.
Pe noi (romanii si toti astia din balcani sau zona mediteraneeana), natura ne-a “alintat” si ne-a “lasat” sa fim ”lenesi” si fara nevoia de a gandi prea mult.
Si, incet-incet noi involuam si asta se poate vedea peste tot in jurul nostru.
Respect pentru eschimosi!
Mi-ar placea sa auzim numai de bine!
Iulian Costea
O poveste absolut geniala despre ce inseamna sa vrei sa profiti de o sansa fara sa muncesti aproape deloc, vei gasi in finalul acestui material.
E chiar comica si sigur nu te vei astepta la acest final!
Ti s-a intampla sa dea norocul peste tine, vreodata?
Mie, da. Si din ce munceam mai mult aveam si mai mult noroc. 🙂
Daca nu, vei vedea, va veni si la tine, si de multe ori imbracat in haine amagitoare.
Si se spune ca norocul vine numai o singura data. Nu stii sa profiti, a si disparut!
Ai observat ca banii “castigati” usor, parca se duc mai repede? Nici nu stii cum ii cheltui.
Scoti o bancnota din buzunar, dupa care pe a doua si asa mai departe.
Si asta se intampla atunci cand nu pretuiesti banul si spui mereu “lasa ca or sa vina si altii.”
Si aici cred ca porneste totul de la educatie. Practic, ceea ce ai vazut acasa la parintii tai.
O masina cumparata, chilipir, in mod frecvent se defecteza mai repede. Ironia e ca poate chiar tii la acea masina.
Fiind un subiect delicat si sensibil, ma opresc la o poveste din care nu vei trage mari invataminte.
Mai degraba trebuie sa te amuze! 🙂
Iata povestea:
“Tineri, casatoriti de 15 ani, amandoi lucreaza, dar cu greu fac fata cheltuielilor zilnice.
Fostii lui colegi din timpul serviciului militar au devenit oameni bogati, au firme pe numele lor, si-au cumparat automobile 4×4 si fac excursii in strainatate, iar el nu are nici macar un Fiat de 1000 cmc.
Intr-una din zile, tanarul da peste un anunt in ziar: “De vanzare Mercedes 4×4 – nou. Pretul: $250”.
sursa foto: www.autoklass-market.ro
Presupune ca e o greseala de tipar, totusi telefoneaza si ii raspunde o voce de femeie.
– Anuntul cu Mercedesul e real?
– Desigur. Si primul care va veni cu 250 de dolari, va cumpara masina.
– Sunt in drum spre tine!…
Scoate in graba 250 de dolari din sertar si “zboara” la adresa indicata.
O doamna in varsta deschide usa.
– Am impresia ca-i pur si simplu o gluma… Mercedes pentru 250 de dolari?
– Hai sa vezi.
Si-l conduce la garajul casei unde se afla un Mercedes 4×4 – complet nou. Tanarul ii spune:
– Eu nu-s bogat, dar sunt om drept si cinstit. Asa incat ori ca imi vei spune ca nu te pricepi la automobile, ori ca e vorba de o gluma; masina asta valoreaza 70.000 de dolari, poate chiar mai mult. De ce o vinzi numai pentru 250 de dolari?
– Pentru ca esti om drept, iti voi explica despre ce e vorba: Eu am fost casatorita 60 de ani. In urma cu o luna si jumatate, sotul meu a murit. Saptamana asta am deschis testamentul si acolo era scris ca locuinta ramane in posesia mea. Banii, toti banii, raman in posesia mea.
Dar in paragraful al treilea al testamentului era scris ca el are o iubita. Si el hotaraste sa se vanda Mercedesul 4×4 si sa se trimita iubitei lui suma primita. Iar eu vreau sa ma razbun pe ea. Pur si simplu sa ma razbun. In testament scrie: “sa se vanda masina si sa i se trimita suma primita…” si nu scrie “sa i se dea masina…”, iar razbunarea mea este ca ea sa
primeasca pentru masina asta numai 250 de dolari si nimic mai mult…”
Tanarul scoate din buzunar 250 de dolari, plateste doamnei, ia masina si se duce cu ea direct la service, pentru a o verifica.
Dupa verificare i se spune ca automobilul este complet nou, aproape nu s-a circulat cu el…
Multumit se intoarce acasa, urca scarile in graba si vede postarul iesind din locuinta lui.
Tanarul il intreaba: “Ce veste ne-ai adus?”
La care postarul ii raspunde:
“I-am adus sotiei tale recomandat - expres 250 de dolari”.”
Iulian Costea
“Un om de afaceri se plimba pe plaja, intr-un mic sat de pescari.
O barca intra in port si pescarul cobori cu un cos plin cu pesti.
Afaceristul il felicita pe pescar pentru pestii sai frumosi si il intreaba:
– Cat timp ti-a luat sa pescuiesti acesti pesti?
– Destul de putin, raspunse pescarul.
– Dar de ce nu ai ramas mai mult, ca sa prinzi mai multi pesti? intreba afaceristul…
– Pentru ca acesti cativa pesti ne ajung mie si familiei mele.
– Si ce faci in restul timpului?
– Pai ma scol cand vreau, ma duc sa pescuiesc un pic, ma joc cu copiii mei, imi fac siesta impreuna cu nevasta…
Seara ma duc in sat sa ma intalnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cantam la chitara… O viata placuta, ce mai!
Afaceristul il intrerupe:
– Asculta, am un M.B.A. de la Harvard si pot sa te ajut. Ar trebui sa incepi prin a pescui mai mult si cu beneficiile astfel obtinute sa iti cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o sa-i faci cu acest vas, poti sa-ti cumperi un al doilea si tot asa pana cand vei avea o mica flotila.
Aparat aerosoli cu compresor Omron C803
Apoi, in loc sa vinzi pestele unui intermediar, ai putea sa negociezi singur cu fabrica sau sa-ti deschizi propria fabrica de peste. Asa ai putea sa renunti la satucul asta si sa te muti la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills si sa-ti dirijezi de acolo propriile afaceri…
Pescarul il intreaba pe afacerist:
– Cat timp ar lua toate astea?
– Intre 15 si 20 de ani, raspunse afaceristul.
– Si dupa asta?
– Ei bine, dupa asta devine interesant, raspunse afaceristul zambind. La momentul oportun, poti sa-ti introduci societatea la bursa si sa cistigi milioane!
– Milioane? se minuna pescarul.
– Si apoi?
– Apoi poti sa iesi linistit la pensie, sa te scoli cand ai chef, sa pescuiesti un pic, sa te joci cu nepotii si sa iti faci siesta cat poftesti cu sotia ta. Iar serile ai putea sa le petreci cu prietenii, band un pahar de vin si cantind la chitara…
– Dar asta fac si acum. De ce sa astept 20 de ani ?”
Uneori, in goana dupa mai mult uitam cat de mult valoreaza “mai putin”.
Daca ti-a placut, da “share” acestei povesti s-o citeasca si prietenii tai.
sursa foto: jurnalul.ro
Mi-ar placea sa auzim numai de bine!
Iulian Costea
Student fiind, m-am angajat in prima vacanta la un restaurant faimos din Pitesti sa castig un ban si sa nu fiu nevoit sa ma intorc in Campulung. Munceam mult si n-aveam timp sa-mi cheltui banii.
Se intampla in vara anului 2000.
Totul a fost perfect aici. Am invatat multe lucruri, fiind, practic un loc de munca adevarat.
Simtind gustul banilor si al libertatii financiare, tata ramanad fara serviciu, un an mai tarziu am fost nevoit sa lucrez in continuare pentru a-mi putea plati facultatea si a ma intretine.
Nu m-am intors la Cornu‘ ca sezonier. Am vrut un program “full time”.
Cu inca vreo 3 colegi de la jobul anterior, ne luam inima-n dinti si mergem la interviu. Suntem acceptati pe loc la un hotel-restaurant-discoteca. Discoteca nu era gata sa produca bani, mai era mult pana la “start”.
A doua zi ne pierdusem identitatea. Cand patronul ne striga, n-aveam nume, eram pur si simplu, “Cornu‘”.
Niciodata n-a stiut cum ne numim, dar avea succes cand tipa…
“Cornu‘, pe unde sunteti ma?”, asa ne striga “seful”.
Am inceput in prima zi la 5.30 in zori, cu spatii mici. Fiecare “corn” era responsabil de cel putin o toaleta.
“Cornuuu‘, azi vin sa va verfic baile”, striga calaul in fiecare zi. Cred ca erau vreo 10 toalete.
Foloseam foarte mult detartrant pentru ca urmele de vopsea si alte chimice, parca nu voiau sa dispara.
Ni se ardeau manusile din plastic si uneori, detartrantul ne sapa mainile noastre fine de studenti responsabili.
Asta era munca, trebuia sa prestezi, altfel nu primeai “gloria” de a fi ospatar intr-o zi. Si ce-am gandit noi!?
“Stam si ne facem treaba, spalam wc-urile, ajutam in constructii, spalam gresia mare unde vor urma dansuri incinse pana dimineata, mai caram bagaje pentru clientii cazati in hotel, mai servim la micul dejun, totul gratis pana vom ajunge “regii” discotecii.”
De unde!?
Si s-a scurs prima luna, o luna in care n-am primit o vorba buna, daramite o portie de mancare.
Intr-o zi, calaul sorbea dintr-o ciorba. Noi sorbeam cu el aburii. Ne topeam de foame. N-am primit nicio invitatie la masa.
O tipa pe la vreo 20 de ani, fara sa intrebe, se aseaza langa “calau” si fara sa-i ceara voie ii trage picioarele la ea in poala, ii scoate pantofii, ciorapii si incepe sa-l maseze.
El mai cere o perna s-o aseze la spate, il glodea canapeaua pentru ca tipa “il deranjase” din pozitia initiala.
Asta era protocolul. Nu putea manca-fara masaj la talpi, cred.
Se termina masajul, el isi reia pozitia si i se aduce si o saramura mare de crap. O infulecam cu totii pe acelasi sistem; –noi aburii si mirosul, el se bucura de bucata.
Un coleg isi face curaj:
“Sefu, putem sa mergem sa cumparam si noi ceva de mancare?” (pe banii nostri dupa o luna in care nu primisem niciun ban si nici macar o felie de paine). Deh, copii prosti!
A venit replica calaului:
“Ba, voi sunteti aici la munca sau sa mancati? Trebuia sa va luati de acasa!”
Avea dreptate, insa noi stateam cate 4-5 intr-un apartament sau camera de camin, iar seara cand ajungeam acasa nu ne ardea sa ne pregatim sandvich-uri. Dimineata, nici atat. Plecam de acasa pe la 5.
Am impumutat 50.000 de lei(vechi) pentru maxi-taxi cu un singur gand: “Ma duc acasa sa mananc“.
Mancam o masa “calumea” dupa aproximativ o luna jumate de tras la rame intr-un hotel-restaurant-discoteca, ce zilnic gatea. N-am primit un leu, o vorba buna sau o bucata de paine cu margarina.
Mama a avut un soc vazandu-mi mainile. Probabil eu ma obisuisem cu ele in sange de la detartrant.
Tata vrea sa anunte politia, dar eu aveam planul meu. Imi ziceam mereu ca o sa ma fac eu mare.
Imi car geanta plina cu mancare gatita de mama, la maxi-taxi. Tata imi da ceva banuti. Vreo cateva zile sigur n-am sa fac foamea.
Luni dimineata intram in discoteca si ne pregatim de treaba. Avem de frecat la mana, cativa mii de metri patrati de gresie si faianta.
Chimicalele se razbunasera, nu voiau sa dispara de pe placile de gresie si faianta. La doua ore dupa curatare, reapareau.
Dupa o zi de frecat, seara in maxi-taxi spre apartament, din obisnuinta am curatat de scame, scaunul din fata mea.
O doamna se uita la mine cum curat scaunul si cred ca ma vrea ca ginere. Imi zambeste frumos.
Trec trei luni. Nicun ban, nicio felie de paine, nici un “buna ziua”, nimic, absolut nimic.
Speranta noastra ramane vie, in momentul in care vedem ca incepe sa soseasca mobilierul. Descarcam pe rand, ne rupem salele si caram mobilierul in discoteca. Vine si mocheta, vin si Dj-ii si deja suntem mai multi.
Daca-i ceva, ne razvratim cu totii. Speram sa nu fie nimic.
Afacerea prinde contur si ne imaginam ospatari de soi cu bacsisuri grase. Ma si vedeam pe la 6 dimineata, numarand sutele de mii de lei(vechi), bacsis.
Mocheta nu “vine”, nu vrea sa se aseze si o luam la taiat. Bucata cu bucata. Dar asta e un job placut, curat, mai ales ca suntem multi si ne place genul asta de claca.
Unul dintre noi fuge sa cumpere un pet cu cola. Nu-l vede nimeni, se intoarce si incepem sa facem “posta” un bidon de 2,5 litri. Vine calul. Ne verifica. Ii vedem burta. Mancase, probabil. Noi… nu prea.
Simteam miros de carne pe gratar.
Vede bidonul cu cola, jumatate plin (sau gol), il pune la gura si nu se mai opreste. Mai lasa in sticla de vreo doua-trei degete.
Ala a fost momentul in care m-as fi trasformat intr-un personaj din “Street Fighter” si l-as fi luat la o serie de picioare, iar pe final, i-as fi aplicat “fatalitatea”. Mi-a mancat jumatate din ficat. Am zis si atunci ca o sa ma razbun intr-o zi.
Eram convins sa o s-o fac dar nu stiam cum.
Calaul avusese grija sa simtim evolutia zi de zi. Ca sa fii ospatar la el in discoteca-restaurant, trebuie sa meriti.
Trebuie sa speli wc-uri mai intai, sa-ti sangereze mainile, sa-ti “sangereze” stomacul cat el mananca langa tine si sa reusesti sa fii echidistant.
Stia el ce stia pentru ca urma “si mai greul”.
Muzica porneste. Dj-ul isi face treaba. Oamenii vin in numar record. Nu mai e loc.
Vin primele comenzi pe raionul meu.
Eu port cravata si un client “important”, considera ca ar fi bine sa se joace cu ea. Gaseste ideal sa ma invarteasca si sa ma traga de ea. Il rog sa n-o ma faca dar cred ca-l doare-n cur de mine. Il rog din nou sa n-o mai faca.
Nu sta prea mult pe ganduri si il suna el pe seful meu. Vine “calaul” si intreaba care-i treaba. I se explica si pe loc mi se aplica o corectie. Tot bacasisul pe seara respectiva mi se imputa. Erau prieteni!
Deja ma vad strangundu-l de gatul gros. Ii pun o simpla intrebare: “De ce?” Imi da o palma de ma zguduie! Prietenul lui rade zgomotos, calaul la fel. Eu mai inghit inca o galusca.
Vreau sa ma intorc la treaba dar ceva nu ma lasa. Dau sa plec acasa si ma vede. Imi spune ca n-am cum sa plec, iar dac-o fac, plec in salvare.
Ma intorc pe raion si-mi fac treaba. Amicii calaului rad de cate ori ma vad dar imi lasa bacsis, 270.000 de lei (vechi).
Dimineata pe la 5, ne facem banii. Am avut un bacsis frumos. Vreo 600.000 de lei. In fond pentru asta am inghitit toate rahaturile in cele 3 luni si ceva de “voluntariat”.
Gafa… ramane gafa! Mi se imputa toti bani, plus salariul pe ziua aceea. “Care salariu?”, intreb…”N-am primit niciun ban!”.
Se considera ca am tupeu. Ne retragem cu totii pe la 7 in zori cu gand de odihna.
Pana sa plecam, calaul ne anunta ca la 11.30 dupa-amiaza, sa fim cu totii inapoi pentru ca avem de servit la o masa de francezi. Adica sa dormim vreo 3 ore, dupa 24 de munca si sa ne intoarcem pe “plantatie”.
Evident, nimeni nu s-a mai intors. Fiecare dintre noi are povestea lui cat am lucrat aici.
Am plecat direct la ei mei, plin de rani. Tata a sunat la Politie. Au venit, am stat de vorba, n-au avut ce sa constate si am decis sa nu ne punem cu dracu’.
N-am avut un plan de razbunare, insa stiam ca intr-o zi ne vom intalni sub o forma sau alta.
Au trecut 13 ani de atunci. Am aflat ca are probleme de sanatate, o forma de cancer sau ceva de genul, investeste in continuare, e la fel sau poate mai bogat financiar si l-am vazut la o inmormantare.
Am pornit sa-l trag de-o parte si am avut intentia sa-i spun cateva vorbe de duh, cu toate riscurile.
Era blajin, ii curgeau ochii, pe o caldura de 35 de grade purta o jacheta cu gluga si din cand in cand, ii tremura capul.
Nu stiu daca asteptam ziua asta dar stiu ca nu eu trebuia sa ma razbun. Trecusem de mult, peste…
Iulian Costea
De ce nu mai poti gandi ca atunci cand erai copil?
Iti este cumva frica de “totul este posibil?”
Atunci cand erai copil, totul era posibil.
Ai legat de cap un tricou din care se mai vedeau doar ochii si te-ai transformat pe loc intr-un super-erou.
Atunci credeai ca lumea are nevoie de ajutor!
Astazi, crezi ca fiecare se descurca cum poate.
Tu nu mai poti face nimic.
Erai o fetita si luai matura mamei tale, te asezai pe ea si zburai prin toata casa ca o vrajitoare.
Aveai pofta de aventura si te urcai in copaci, fara sa te gandesti ca ai putea cadea, macar o clipa.
Reuseai sa faci tot ce-ti propuneai foarte simplu.
Iti veneau idei multe, aveai visuri si pe toate le transformai in realitate.
DE CE?
Pentru ca era simplu; CREDEAI IN VISURILE TALE!
Erai cel mai mare creator si aveai incredere.
Acum esti mare, esti adult si lucrurile s-au schimbat.
Ai avut primul examen picat…ai picat si tu. Ai crezut ca nu vei mai reusi niciodata.
Te-ai indragostit azi, si maine ai zis…”n-o sa mearga.”
Ai vrut sa te casatoresti, apoi te-ai gandit ca…nu e momentul.
Ti-ai facut un plan de a incepe o afacere, apoi ai zis ca poate nu-i atat de usor si ai renuntat.
Atunci cand erai deja implicat intr-o afacere, auzeai in jurul tau oameni care iti tot spuneau “nu merita riscul, renunta, traieste linistit!”
Cand ai avut o idee geniala, ai gandit ca poate ajuti si alti oameni si lumea…va fi mandra de tine.
Puteai dezvolta ceva, pentru cei mai saraci dupa care ai gandit “NU SUNT ATAT DE SIGUR“.
In continuare ai ramas acelasi vizionar, creativ, dar dupa cativa ani ai vazut o ideea de-a ta transformata in realitate de altcineva?
Ce-l face diferit de tine pe cel ce a pus in practica ideea ta?
ACTIUNEA LUI!
A pus in practica o idee…
Acum el este cel mai tanar dintre oamenii de creatie, are o perspectiva buna, e deja un antreprenor de succes. Actiunile sale n-au intarziat sa aduca rezultate…
Si-ai gandit din nou … CAT DE MULT TI-AI FI DORIT SA TRECI LA ACTIUNE CU ANI IN URMA…
Dar stii ca nici acum nu-i tarziu, asa-i?
Urmareste si varianta audio si da un share daca ti-a placut.
[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=Xv677OamkCE”]
Surse foto: imgarcade.com, www.nsxa.com.au, www.animatormag.com, www.heroicperformancefitness.com
E modelul de tanar care inspira.
E inspirational pentru ca vorbeste cu pasiune de tot ceea ce inseamna vanzari. Are o lejeritate in exprimare, de invidiat. Iti place de la prima intalnire. Si cand un om iti place, cumperi.
Asa a construit si afacerea pe care o pastoreste de 4 ani. Totul a plecat de la o nevoie.
Nu e sobru, zambeste des, si nu e deloc un tip complicat.
La 28 de ani, in anul 2011, pitesteanul Cosmin Iordache se lansa in afaceri. Pe atunci lucra in telecomunicatii la o multionationala.
Atras de vanzari si de online, ideea i-a venit repede si in martie, 2011 s-a apucat de treaba. A cautat un programator, a schitat un plan de afacere, a analizat atent piata din online, dedicata turismului, nu si-a facut scenarii negativiste si a conturat proiectul in ansamblu.
Nevoia a fost punctul de plecare.
“Plecasem de la o nevoie pe care o identificasem si anume cei ce calatoresc dar mai ales cei ce nu prea calatoresc, au job-uri cu program prelungit, locuiesc in orase aglomerate, sufera de lipsa timpului, nu au timp sa se plimbe prin agentii pentru vacanta dorita sau ar dori sa prinda anumite promotii de vacanta dar nu stiu sau nu au timp sa urmareasca aceste promotii. In plus, nu exista niciun proiect online, in care erau integrate pachete de turism de genul transport + cazare in orasul X, cu toate costurile incluse.”
In acest fel, Cosmin identifica publicul tinta, stia ce trebuie sa faca, unde isi gaseste clientii, cum ii aduce la el si cel mai important, identificase metoda prin care clientii puteau achizitiona ofertele folosind cele mai simple metode.
A rezervat domeniul www.vacantereduse.ro, si a inceput sa actioneze.
Daca in primele patru luni a lansat un landing page ce continea doar un widget pentru pagina de facebook, un formular de inregistrare si o promisiune…: “Aboneaza-te pentru a afla primul cele mai tari promotii de vacanta”, in august a lansat si site-ul.
Aveau 11 oferte active.
Prima comanda ferma a venit la cinci zile de la lansarea site-ului.
Un city break la Praga cu 199 lei (3 nopti de cazare si mic dejun).
Cand imi povesteste, zambeste si se emotioneaza. 🙂
Acum site-ul www.vacantereduse.ro, are 500 de promotii active, constant
Are de ce sa zambeasca!
Trebuia sa genereze vanzari de 30.000 ron, lunar pentru a fi pe zero. Asta era targetul afacerii.
Vanzari generate in luna 1 – 20.000 ron
Vanzari generate in luna 2 – 24.000 ron
Vanzari generate in luna 3 – 18.000 ron
Cosmin a facut vanzari si identifica corect nevoile consumatorului, insa turismul era inca o bucata de pana uscata, nu stia exact cum sa satisfaca cel mai bine, nevoile consumatorilor de calatorie.
Comportamentul consumatorului din online, devenea o compententa puternica in fiecare zi pentru el si se simtea potentialul.
Fata de prima luna, luna a patra a venit cu o crestere de 400%
Vanzari generate in luna 4 – 80.000 ron
Punctul maxim in care Cosmin Iordache vorbeste de afacerea lui a fost atins.
A inceput sa vorbeasca liber, deschis, “poate si altii au nevoie sa inteleaga ce si cum facem”, imi spune la un moment dat. 🙂
“In 2011 am fost prima agentie de turism online ce a integrat ca si metoda de plata, plata online cu cardul. Iar din 2012, am adus inca 3 metode de plata online in rate fara dobanda prin parteneriate incheiat cu Card Avantaj, Star BT si BRD Finance.
Astfel, inca din acel moment, ofeream 5 modalitati de plata clientilor nostri, 4 online cu cardul iar a 5-a prin factura proforma. La acea vreme, cred ca era singurul site ce oferea ca mijloace de plata aceasta diversitate. Repet, totul online pe site.
De fiecare data cand am o astfel de discutie imi place sa-mi intreb partenerii de dialog despre 3 motive/competente care-i califica sa faca ceea ce fac.
Cosmin a fost spontan.
L-am intrebat franc: Cosmin, Ce calitati trebuie sa aiba un antreprenor in primii ani? Ce trebuie sa faca prima data? Primul pas…”
Te salut!
Zilele acestea citeam un articol scris de Florin Campeanu, manager la Rentrop & Straton. Citeste editorialul.
Pe scurt, a avut o problema cu frigiderul si a sunat la o companie mare ce se ocupa cu reparatii, in astfel de cazuri.
A fost surprins, negativ de faptul ca o companie destul de mare, investeste intens si imens in publicitate la nivel national, insa din cate povestea si s-a si vazut, a uitat, probabil, sa investeasca in training de personal.
Si nu ma refer la training pe tehnici de vanzare, neaparat, ci, efectiv la training pe proceduri, apropiere de client, lucruri esentiale, situatii ce pot aparea spontan, scenarii.
Daca ma indrept acum catre partea de vanzari, oamenii ar trebui sa invete un simplu concept, iar apoi pot face si alt tip de vanzare in scopul cresterii satisfactiei clientului si implicit a cifrei de afacere.
Conceptul se numeste “PROBELMA-SOLUTIE“. Definit pe scurt, suna cam asa:
Majoritatea clientilor au probleme, iar eu (compania), am solutii, ma straduiesc sa vin cu solutii personalizate.
Odata ajuns aici, urmatorii pasi pot fi indreptati catre vanzare, alta vanzare si alta incasare. Practic, recomandarile vor incepe sa curga…
Exemplul lui Florin, este unul de moment, insa, personal, am fost si inca sunt nemultumit de cum se pune problema apropierii de client. Rezolvarea problemei! Cum se finalizeaza cererile!? Asa gandesc clientii!
Unii oamenii de vanzari sunt incruntati, vorbesc mult, nu sunt orientati pe rezultat, nu sunt flexibili, nu au o influenta buna, si exemplele pot continua…
Ce te faci daca un om are toate “competentele” de mai sus? Il concediezi sau incepi sa investesti in el.
Ce te faci daca nu stii cum sunt de “slefuite” si asumate aceste “competente”?
Cum le descoperi?
Mie imi e de ajuns sa petrec o saptamana (2-3 ore/zi) cu un om de vanzari si sa vad la liniuta, urmatoarele competente:
iar in final, sa avem si un indice de potrivire cu pozitia pe care o are omul respectiv.
Si nu spun ca eu sunt cel mai bun si ca doar mie imi e de ajuns atat. Nu, am un sistem dupa care lucrez si o experienta care “ma recomanda”.
Totul profesionist, cu cifre si exemple concrete. Adica, fiecare competenta e atent studiata si inteleasa din discutii si poate si in teren (acolo unde-si desfasoara omul activitatea).
As putea spune ca e un amplu proces de evaluare ce poate dura intre 3-5 zile cu fiecare om in parte, iar in final totul va fi insotit de un feedback clar.
Apoi, va urma logic si parerea supervizorului/managerului si decizia daca merita sa se investeasca in om, sa se inceapa coaching si training sau omului i se va cauta si va fi integrat in cea mai potrivita pozitie in companie.
Iti place cum suna?
Ai vrea sa ai parte de un astfel de proces de evaluare in compania ta?
Vrei sa ai o imagine rapida, “out of the box” a echipei tale?
Solicita mai multe detalii in e-mail-ul tau sau intreba-ma mai multe prin telefon.
Aboneaza-te la newsletter
[mc4wp_form]
Sa auzim de bine!
Iulian Costea
In trecut, daca-i spuneai cuiva ca dupa orele de program mergi sa te relaxezi la un masaj sau la o piscina, era posibil sa se creada despre tine ca esti vreun soi de snob. De multa vreme nu mai e asa, aceste mici rasfaturi devenind o necesitate accesibila, pentru cei ce stiu ce inseamna acest rasfat-necesitate.
N-ai cum sa nu observi, in Pitesti, Centrul de Afaceri. Intersectia strazilor Calea Bucuresti cu B.dul I.C. Bratianu.
Si daca ajungi in zona, nu poti trece cu vederea cel mai impunator complex sportiv si de agrement din Pitesti.
E vorba, desigur de Elyssium Sports Arena. Click sa-i gasesti pe facebook.
Personal, am fost atras de mai multe elemente, aici si o sa incerc pe cat posibil sa le enumar.
Pana sa vorbesc despre calitatea de exceptie a serviciilor, inainte de a se deschide usile liftului, o sa-ti spun despre parcare.
Clientii existenti ai complexului, au observat o modernizare continua, adaptata exigentelor.
Managementul nu omite sa-mi spuna si sa-mi arate cum se adapteaza repede la exigentele “consumatorilor”, tinand cont de “eticheta”. Exigenta, justifica calitatea desavarsita a celor ce pasesc in interior.
Am adus aparatura ultramoderna, performanta, marci de renume precum Tehnogym, LifeFitness, Hoist, Precor, Ergo-fit. Dupa ultimele modificari de infrastructura, spatiul ni s-a marit considerabil, sala de fitness intinzandu-se acum pe 2 etaje. Cele 3 terenuri de squash sunt in curs de omologare, urmand ca, in cursul acestui an sa gazduim inclusiv competitii internationale, imi spune unul dintre manageri.
In opinia mai multor cunoscatori, complexul introduce Piteștiul in cercul select al orașelor care dispun de terenuri de squash, oferind 3 astfel de sali omologate de Federația Romană de Squash. Squash-ul, cunoscut ca sportul elitelor, este un adevarat dusman al caloriilor, un meci de o ora “topind” aproximativ 1200, conform studiilor de specialitate
Pentru pasionații de body-building, complexul Elyssium pune la dispoziție o sală de forță ultramodernă, pe 2 nivele, cu aparate de ultimă generație și cu instructori profesionisti, aflați in permanență la dispoziția clienților.
Pentru doamne, dar nu numai, la Elyssium se gasesc și 2 sali unde se practica diferite forme de aerobic, de la insanity, zumba, tae-bo la mai complicatele kangoo-jumps sau TRX.
De asemenea, unii dintre cei mai buni masori din oraș activeaza in cadrul Elyssium.
SPA-ul de la Elyssium satisface cele mai exigente capricii. Piscina incalzita, cu instalatii de inot contra curentului, jacuzzi-ul fierbinte, sauna uscată finlandeză și cea cu aburi-hamam, nu pot decât să desăvârșească o ședință de activitate fizică, oricare ar fi aceasta.
Kangoo-jumps, insanity, circuitele de aerobic, tae-bo, trx, aquagym, toate ghidate de instructori profesionisti, ca si cei din sala de forta, reprezinta o atractie.
Toate acestea, pe buna dreptate ma face sa spun, exact ceea ce spun si clientii si managementul si se vede cu ochiul liber si anume “Sunt, probabil, cei mai buni“.
Pe acoperișul complexului gasim un senzațional teren sintetic de fotbal, de unde jucatorii au o priveliște spectaculoasă asupra intregului oraș.
Echipa de aici, multumeste in primul rand clientilor actuali pentru nivelul de exigenta ridicat la nivel de cereri, apoi clientilor viitori, intelegand ca fara ei, acest complex nu ar fi fost posibil.
Si, cum de fiecare data imi place sa fac un rezumat, si sa am cateva motive pentru care m-as intoarce intr-un loc, iata cateva argumente pentru care merita sa vii aici.
Pentru: sala forta, 3 terenuri squash, spa (piscina incalzita, jacuzzi, sauna umeda, sauna uscata, masaj), aerobic (TrX, aquagym, insanity, zumba, tae-bo), calisthenice, saci box, teren fotbal/tenis, aerobic la vara pe terenul de fotbal. Instructori profesionisti, cu atestate in domeniu si studii de kineto-terapie.
- Pachete pentru companii si angajatii acestora.
- Discounturi de grup.
- Costuri ce si le permite aproape oricine.
Mergi pana acolo si vezi cu ochii tai.
Si…nu uita de PARCARE! 🙂
Cat despre curatenie, ce sa mai vorbim. Totul e “bec”.
Sa auzim de bine,
Iulian Costea
Fara sa ne dam seama, uneori vorbim cu noi. Si nu sunt semnale ale nebuniei, nicidecum!
Sunt:
-fie semnale ale unor multumiri/nemultumiri interioare
-fie trairi puternice
Chiar si o simpla exclamatie dupa terminarea unui film sau dupa ce ai terminat de citit o carte, arata faptul ca ai dialog interior.
sursa foto: foculvietii.ro
De aria “Nessun dorma“ai auzit? Este o arie din ultimul act al operei “Turandot,”
O s-o facem sa sune ca o poveste.
Un principe necunoscut, Calaf, se indragosteste la prima vedere de frumoasa dar distanta Printesa Turandot.
Orice barbat care o voia pe printesa de sotie, trebuia sa raspunda corect, la trei ghicitori ale acesteia.
Cine nu raspundea corect, era decapitat. Si au trecut multi petitori pe acolo, insa pana la un moment dat, niciunul nu a reusit sa raspunda corect.
Calaf (un principe necunoscut) raspunse corect la cele trei ghicitori ale prințesei Turandot, insa aceasta ezita în a se casatori cu acesta, implorandu-l pe tatal sau, împaratul Chinei sa nu o marite cu pețitorul. Calaf accepta ideea ca printesa nu-l iubeste si totusi cu dragostea lui disperata, ridica stacheta. El lansa o ghicitoare, printesei.
Daca pana a doua zi dimineata, printesa ghiceste numele lui, acesta era de acord sa fie decapitat, iar daca nu, printesa se va casatori cu el.
In timp ce facea aceasta propunere, Calaf, ingenucheaza in fata printesei, iat tema “Nessun dorma”, incepea de aici prin cuvintele ” Il mio nome non sai!” (numele meu nu-l stii!).
Cruda si manioasa, printesa Turandot, ordona tuturor supusilor ca nimeni sa nu doarma (nessun dorma) si sa afle numele printului necunoscut. Daca nu vor fi in stare sa-i afle numele, cu totii vor fi executati, dis de dimineata.
Noaptea rezolvarii ghicitorii incepea si in jur se asternea panica. De unde sa stie slujitorii numele printului necunoscut? Cum sa-l afle?
Fiind in gradina, Calaf auzea ordinele date de Turandot si repetate de strajile acesteia.
Pavarotti, in clipul de mai jos, isi incepe interpretarea din rolul lui Calaf, ca un ecou la ceea ce a fost poruncit.
“Nessun dorma! Nessun dorma! Tu pure, o Principessa, nella tua fredda stanza, guardi le stelle che tremano d’amore, e di speranza!”
“Nimeni să nu doarmă! Nimeni să nu doarmă! Chiar și tu, o prințesă, în dormitorul tău rece, privește stelele care tremură pline de dragoste și de speranță””)
Cu puțin înainte de sfârșitul ariei, un cor de femei se aude în depărtare:
Calaf, de pe acum sigur de victoria sa, cântă:
Calaf suferea pentru ca multi oameni vor muri datorita provocarii lui dar in acelasi timp era bucuros pentru victoria lui si canta asta.
Ce legatura are cu dialogul interior, pe care cu totii il avem?
Uita-te atent la clipul de mai jos, urmareste trairile lui Pavarotti si mai ales finalul. Dupa ce Pavarotti isi termina actul, are cateva secunde de dialog interior, intrand puternic, in pielea personajului pe care il interpreteaza, printul necunoscut, Calaf.
Vizionare placuta si, nu te speria si framanta prea tare cand ai dialog interior, asta inseamna trairea ta, puternica.
[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=xs-p1oEvuGg”]
[mc4wp_form]
Cu drag,
Iulian Costea
Daca n-ai citit partea 2, citeste-o aici: PARTEA 2. IGNORI VANZAREA? PRACTIC, IGNORI AFACEREA IN SINE
Pasul 4.
Am facut uniforme rosii. Tricou, salopeta, bluza (pentru zile mai racoroase). Totul cu logo si moto. Imaginea si-o puteau vinde acum, mult mai bine.
Uniforma sarea in ochi si obligatia lor esentiala era s-o tina curata si calcata. Cel putin cand ajungeau la lucrare.
Nu uita, erau 3 oameni, insa parea ca sunt o parte din oamenii dintr-o multunationala.
Zambeau, isi beau apa din sticla lor, aveau uniforme, lasau lucrarea impecabila, cereau recomandari…succes 100%!?
Nu te gandi ca lucrurile au fost exact asa de roz pe cat ti le prezint, iar succesul a fost 100%. Nu, a fost si greu. Greu, in primul rand, sa-i conving sa-si tina salopetele curate, calcate in fiecare zi (aveau cate 3 perechi).
Unul dintre ei a si cedat si a fost inlocuit. Apoi, seful de echipa si a fost si el inlocuit, a fost avansat cel ce s-a dovedit mult mai atent la detalii.
In ~3 luni aveam o echipa aproape perfecta. Spun, “aproape” pentru ca din cand in cand erau si plangeri de la clienti, plangeri pe care le tratam si in cea mai mare parte le rezolvam, iar bonusul echipei, disparea.
Ne asumam cu totii. Oamenii de vanzari aveau treaba lor, insa si ei erau instiintati cand ceva mergea prost la montaje.
Proprietarul afacerii nu voia sa stie cum procedam, el voia, pe buna dreptate, REZULTATE. De asta ne platea.
Asta era, “toti pentru unul si unul pentru toti”. In fond, erau o echipa formata din 3 oameni, nu 30, nu 300…
Nu aveau nevoie tot timpul de un alt supervizor. Era deja un sef de echipa, acolo.
Ma intorc la moto-ul firmei.
Pe spatele fiecarui om (pe salopeta), scria asa: Numele firmei iar apoi, pe semicerc, scira “Spune-mi ce vrei si-l fac unic“. Si din cand in cand, seful echipei, amintea proprietarilor lucrarii sa citeasca mesajele de pe uniforme si “sa ceara”. Ce crezi, are impact acest “moto”? care de fapt e tot o cerinta!?
Pasul 5.
Timp de o luna am masurat *I.R.N.
*I.R.N.= Indice de recomandari nete.
Clientii te recomanda, da. E totusi o diferenta, aparent fina, intre recomandari brute si recomandari nete.
La o intrebare simpla, care de fapt e intrebarea “suprema”, clientii raspund diferit.
Intrebarea suna asa:
“M-ati recomanda si prietenilor, partenerilor, cunoscutilor?”
Daca raspusul este “da”, atunci vine intrebarea doi:
“Cui?” …iar acestea sunt de fapt recomandarile nete. Practic, pragmatic si bazat pe faptul ca, cei ce-ti pun calificative mari sunt si multumiti.
Am sunat aproape toti clientii si le-am pus o singura intrebare in prima faza.
“Pe o scara de la 1 la 10, cat de multumit ati fost la ultimul serviciu prestat?”
Si de aici aveam doua “subgrupe” de note.
O subgrupa care acorda 9 sau 10 si o alta, care acorda note sub 8, in functie de nemultumiri. Asa le incadrasem noi.
Si unde notele erau peste 8, echipa de montatori era bonusata si se cereau recomandari.
Unde notele erau sub 8, era clar ca e o problema si ceream permisiunea de a reveni cu un apel, in maxim o saptamana pentru a vedea “unde e, unde a fost problema!?”.
Cu totii voiam sa aducem cat mai multi clienti in zona de “9” si/sau “10”. Ajunsi aici, se puteau cere recomandari, oamenii erau bonusati…si sistemul scris, functiona.
In “SUPERGHIDUL” ( de ~25 de pagini) pe care l-am facut special pentru oameni de vanzari si pentru cei ce lucreaza in zona comerciala, spun ca recomandarile s-ar putea sa faca 50% din treaba in locul omului de vanzare.
Depinde de modalitatea in care s-a lucrat de-a lungul colaborarii cu clientii existenti.
Mai departe pot functiona cele doua tehnici de vanzari, absolut superbe, pe care le vei gasi in SUPERGHIDUL “7+1 pasi prin care sa-ti cresti vanzarile”, in care gasesti chiar un exemplu concret dintr-o alta firma cu care am lucrat.
- Pentru proprietarii de afaceri ce au oameni de vanzari in companie, am o surpriza placuta. Ofer discounturi la acest SUPERGHID. Doar un e-mail pe iulian@investestecorect.ro sau cauta in sectiunea “contact”, si se rezolva. 🙂 De la 5 GHIDURI in sus…
In cateva zile va fi gata, poti scrie sau suna, oricum. Poate fi o rezervare, mai ales ca in prima faza nu o printam mai mult de 500 de bucati.
In firma de care-ti spun, am lasat o echipa multumita, in proportie de 90%, pentru ca probleme apar mai tot timpul, iar oamenii de vanzari au cam “epuizat” portofoliul de clienti, pentru acel moment, insa oamenii de vanzari isi pot extinde aria de “prospecti”,
sau,
trebuie sa se reintoarca in acelasi “univers de clienti”. Avantajul lor: au toate informatiile centralizate si pot cere si ei recomandari sau pot face folow-up, sau pot schimba oferta, sau pot tinti direct in cei ofertati, sau…pot face multe, avand informatia centralizata.
Sistemul de bonus e inca in picioare, echipa de montatori e formata din 5 oameni, acum, iar cea de oameni de vanzari e formata din 4+1. 1=coordonatorul echipei. Firma functioneaza dupa reguli scrise, proceduri si un sistem de lucru, “mecanic”. Nu mai stiu cum sunt bonusurile ca volum practic. 🙂
SFARSIT…
Sper ca ti-a fost utila aceasta serie formata din trei parti.
Mi-ar placea sa am vesti de la tine!
Nu uita de unde a pornit acest material. Daca ai uitat, iti rescriu prima fraza:
“De curand, fiind intr-un proiect de coaching cu angajatii unei firme, in birou a intrat un domn la vreo 60 ani, imbracat neingrijit cu o frizura ciudata si foarte trist.”
In cazul in care nu ai citit cele doua parti, poti apasa aici(click)
Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?
Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?
Apasa mai jos si hai sa pornim!
Apasa fie pe poza fie AICI – Afacerea ta la nivelul urmator
[mc4wp_form]
Mi-ar placea sa auzim numai de bine,
Iulian Costea
Daca n-ai citit partea 1, citeste-o aici: PARTEA 1. IGNORI VANZAREA? PRACTIC, IGNORI AFACEREA IN SINE
Pasul 1.
Am pus anunturi de angajare, am dat sfoara-n tara ca am nevoie de oameni de vanzari buni. A fost un proces de recrutare destul de amplu. Am vazut si “testat”, 47 de oameni de vanzari. In final, am creat o echipa formata din 3 oameni ce prospectau continuu. Am pus baremuri-in prima faza de “prospecti “. Trebuia sa vedem cum ne calificam!
De la nicio echipa de vanzari am ajuns sa prospectam, in media 45 de “potentiali”/zi.
Presupunerile noastre trebuiau sa fie realitati, sa intelegem cui vindem si cine sunt clientii nostri, apoi unde ii gasim si cum ii aducem catre noi!?
Am dat fiecarui om, un judet in subordine. Practic, fiecare om era manager de zona/judet. Astfel, stiam ca fiecare judet putea fi administrat corect si cu constiinta. Era si un soi de efervescenta, aici.
Nu mai asteptam clientii in “office”, mergeam in intampinarea nevoilor lor.
Am scos liste cu cumparatorii, liste cu proiecte in lucru, licitatii…etc. Am creat un sitem de lucru, scris. Am creat o grila de bonus, foarte atractiva de altfel! Eram cu totii motivati sa incepem. N-a fost usor, insa imi plac lucrurile mai putin usoare. 🙂 Oamenii de vanzari se simteau “provocati”.
Pasul 2.
Am facut training-uri cu acesti 3 oameni, cu role-play-uri clare pe ce se poate intampla, pe scenarii. Fiecare a venit cu idei si am imbunatatit sitemul.
Nu trebuia doar sa propunem prospectilor sa cumpere de la noi. Trebuia sa obtinem si alt serviciu de prestat – montajul(aici era marginea mai mare). Si poate identificam pe traseu, oameni care-si montau singuri, sau mesariasi, sau, de ce nu, lideri de opinie ce ne puteau da recomandari. N-o sa mai detaliez, am facut training-uri, am scris “procedurile”, am revenit asupra lor, am imbunatatit in timp ce lucram.
Pasul 3.
Am facut training-uri cu oamenii ce prestau montaj. I-am invatat cum sa comunice cu clientii, sa aiba mancare si apa la ei (sa nu ceara proprietarilor). Si n-a fost simplu deloc, insa din nou iti spun…oamenii se simteau “provocati”.
Apropo,
Am facut doar o analogie cu voluntarii, luand exemplu…:)
I-am invatat cum sa-si faca ordine in jur si cum sa curete dupa ei, tot. Practic si ei vindeau, vindeau imaginea firmei. Vindeau ceea ce lasau in urma, incepusera sa se vanda pe ei si zambeau. Exact, a fost greu sa-i fac sa zambeasca insa pana la urma am creat un alt sistem de bonus ce-i facea sa zambeasca. 🙂 Nu ignoram curatenia, deloc pentru ca voiam si recomandari…
Cu cat mai multe servicii de montaj, cu atat crestea si bonusul montatorilor. Daca zambeau, isi faceau bine treaba si obtineau montaje, aveau si mai multe motive sa zambeasca. Cui nu-i plac banii?
Ii trasnformasem in “cersetori de recomandari“. Recomandarile veneau numai si numai daca ei lasau lucrarea impecabila. Curat, aerisit, zambind, isi beau apa si-si mancau mancarea din bocceluta. 🙂 Imaginea si-o vindeau mai tot timpul si o sa vezi de ce, in pasul 4. Nu zambeau la final cu totii? (inclusiv beneficiarii lucrarii si prestatorii), nu obtineau recomandari, nu obtineau bonusul, nu erau punctati. Aici am facut un sistem de suprabonusare, masurand cati din cei ce erau beneficiari de lucrari, recomandau net, lucratorii nostri. Asta e o alta unealta execelenta de “control” si “post-vanzare”.
Pasul 4
Daca esti om de vanzari, si vrei sa vinzi mai mult si sa obtii recomandari, am creat un superghid care sa te ajute.
Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, sa obtina recomandari iar tu sa masori, am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil.
Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” 
Costi
Unul dintre oamenii cu care am lucrat cu multi ani in urma mi-a spus: ” Nu-mi vine sa cred ca beneficiam de acest ghid acum 4-5 ani!” Lucian
Te voi tine la curent cu data lansarii SUPERGHIDULUI.
Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?
Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?
[mc4wp_form]
Daca n-ai citit partea 1, citeste-o aici: PARTEA 1. IGNORI VANZAREA? PRACTIC, IGNORI AFACEREA IN SINE
Mi-ar placea sa auzim numai de bine!
Iulian Costea
Pe ProFm, dimineata, era o emisiune in care se dezbatea bogatia. De fapt se ironiza. Si chiar daca tenta era ironica, consider ca bogatia financiara e chiar dorita. Din ipocrizie, oamenii spun ca banii nu sunt atat de interesanti. Ipocrizie sau “neputinta“.
Dupa sanatate, banii, sunt cei mai importanti. Daca mai esti si bolnav si n-ai bani sa-ti tratezi suferinta si s-o elimini, ce faci? Banii sunt importanti, cei mai importanti, indiferent de cat de mult despici firul in patru.
Educatia cu privire la bani si mai ales vorbele goale ale unora care nu stiu pe deplin ce inseamna sa ai si sa faci si mai multi bani, te fac sa spuni asa:
Banii sunt rai, banii te fac mai rau, banii sunt ochii dracului
Eu as spune altfel:
Banii nu sunt rai, nu te fac mai rau sau mai bun, banii scot la iveala, adevarata ta fata
Cateva motive pentru care nu esti (inca) bogat.
1. Tot timpul ti s-a spun ca banul nu-ti face bine, banul te schimba
Cum oare, poate banul sa schimbe un om. Niste hartii, fara “suflet” nu pot schimba un om cu sentimente. E posibil ca sentimentele sa se intensifice si exact cum spuneam mai sus, sa-ti arate adevarata fata si valoare, numai ca tu n-o sa-ti dai seama. Banul e numai stimulul ce activeaza comportamentul. Aici ar trebuie sa apara si gandul. Stiu oameni bogati ce sunt mari filantropi. Pentru asta traiesc, azi. Da, si in Romania exista, insa cel mai recunoscut filantrop este Warren Buffett. El isi doneaza pest 90% din bani…in fiecare luna! Banul…nu schimba oamenii.
2. Nu ti s-au “predat” lectii de educatie financiara
In scoala nu s-a vorbit niciodata despre bani. Banii sunt un subiect aproape interzis. “Lasa ca va veni si vremea ta sa intelegi ce e banul“. Daca e asa, de ce am fost depunctati atunci cand nu ne-am stiut lectiile la matematica? De ce nu ni s-a spus: “Lasa, ca va veni si vremea sa intelegi cum sta treaba cu ecuatiile, e timp.” Parca nu se vrea ca oamenii sa stie in primul rand cum sa-si administreze banul. Partea buna, pe surse, e ca… se gandeste un astfel de sistem si in scolile romanesti.
3. N-ai avut de unde sa pui deoparte din banii de salariu
Nivelul salariului mediu, in Romania, e mic, josnic, chiar. E posibil sa nu fi avut de unde si te inteleg. Daca esti inca la varsta la care nu ai avut impact cu prima *”sansa”, fii pregatit, aceasta o sa vina si e bine sa stii s-o gusti din plin. Pune 60% din castiguri intr-o pusculita, acestia fiind banii necesari pentru trebuintele de zi cu zi (chirie, intretineri, facturi), 15% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru a-ti cumpara carti, a merge la cursuri, a te educa in general, 10% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru distractii, relaxari, 15% in alta pusculita, acestia fiind bani pentru a face economii pe termen lung (daca nu-ti place sa-i pui la banca). Cu timpul, ia 5% din banii de distractii sau economii pe termen lung si fa o alta pusculita pentru donatii. Cand vei ajunge sa traiesti ca un om “bogat”, chiar si cu un salariu modest, poate, atunci vei intelege “karma“. Dai-primesti. Insa in prima faza, da, doneaza si nu astepta. Cand te vei astepta mai putin, acestia se vor intoarce sub diverse forme.
4. N-ai profitat de prima *sansa
Iti spuneam la punctul 3, ca prima “*sansa” nu e de ratat. De ce? E posibil sa fie si ultima.
*Sansa=”norocul” ce te va lovi si vei castiga mai multi bani decat 80% din populatie. Numai dupa ce inveti 🙂
Dupa ce… din salariul tau modest, pui strategic bani deoparte, intelegand asta ca pe un obicei ce se va instala dupa primele 30 de zile, gandeste-te… cand te va “lovi” sansa, cat vei pune deoparte? Procentual, la fel, insa in “volum”, mult mai mult. O sa-ti dau un exemplu. Ca angajat, dupa ce am schimbat doua firme in care am fost agent de vanzari, un ceh, m-a remarcat si m-a luat in echipa. Am petrecut alte 6 luni ca agent de vanzari, apoi coordonator, apoi manager. Ajunsesem sa castig mai mult, fata de 80% dintre oameni si “sansa” ma lovise. Am avut senzatia ca nu se va termina niciodata si eram convins ca voi fi bogat intr-o zi, din munca cinstita. 🙂 Si am inceput sa economisesc, la baca. Depozite, depozite!
Dupa mai bine de 4 ani, am inceput sa umblu la depozite si unul cate unul, sa le eliberez. Am inceput sa cumpar fara sa ma intreb ce mi se poate intampla daca nu cumpar. Nu spun ca a fost singura sansa. Acum castig mai putin, insa ma straduiesc, sa-mi tin pusculitele vii.
5. N-ai primit nimic de la nimeni
Ai fi surprins daca ti-as spune ca cei ce au totul de-a gata nu se bucura atat de tare cat te bucuri tu dupa ce construiesti ceva? Dar faptul ca acesti oameni duc mai departe o afacere si se imbogatesc pe zi ce trece, cum iti suna? Ilegal? Faptul ca n-ai primit nimic, inseamna ca n-ai primit pentru ca tebuie sa-ti iei singur, trebuie sa faci sacrificii, trebuie sa-ti cam bubuie capul de planuri si masuratori. Poate tu vei fi cel ce va da…cine stie?!
Da, e posbil ca “ilegalistii” sa fie cei mai bogati, insa uita-te in jur la ce se petrece. Si hai sa nu ignoram elefantul care e langa noi. “Ilegalistii” sunt pusi sub urmarire si inchisi. O sa spui ca nu se recupereza prejudiciile si ca pe tine te-au furat… Dar daca din salariul tau modest (pana la venirea sansei), ai strans in cele 4, 5, 6 pusculite? De unde iti mai fura?! Si ce se intampla atunci cand esti pregatit sa imbratisezi sansa si obiceiul sa fie deja instalat!?
6. N-ai riscat deloc
Tine mine aceste cuvinte. Guvernul, statul si nimeni altcineva nu risca pentru tine. Nimeni nu-si ia angajamente pentru tine. Nimeni nu te invata cum sa risti, pe pasi, nu te incurajeaza, insa majoritatea te indruma sa fii extrem de precaut, sa nu iesi din tipare. Imi aduc aminte acum patru ani cand am avut “nebunia” de a-mi face o mica firma de prestari servicii de training si coaching. Nimeni (in afara de mine 🙂 ), nu-mi dadea nicio sansa. Si nu spun ca mi-a iesit 100%. Daca imi place un job, ma bag ca si angajat, n-am nicio problema. Vreau sa traiesc si sa am rezultate! Si au fost situatii in care proprietarii de afacere nu au acceptat contract de colaborare si m-au angajat! 🙂
Precautia extrema, e buna, sau era in vremurile apuse. Aveai de unde, aveai o casa, aveai un serviciu, trebuia doar sa fii precaut…atat! Azi, nu esti sigur de un job, de o afacere a ta, de o casa si mai trebuie sa fii si precaut pe deasupra. Si daca tot nu mai suntem atat de siguri, pe nimic, de ce sa nu riscam pe cont propriu? Fa-ti o firma de curantenie, ia doua trei doamne libere de atributii (pe post de lucratoare) si mergi la firme si negociaza sa le faci curat, fa-ti o firma de construit talente, invata copii sa cante la pian, la chitara (daca tu stii deja), fa prajituri de casa si vinde-le in prima faza cunoscutilor, vinde hot-dog pe strada sau tinde la mai mult. Iti dau anumite exemple ce pot fi puerile. Sunt niste exemple nevinovate… Sau ramai angajat fara sa ai mari nemultumiri, vino cu solutii si lucreaza in firma ca si cum ar fi a ta. Cunosc oameni bogati ce au lucrat tot timpul pentru altii. De fapt, aici e finetea. Au lucrat pentru ei ca si cum firma era si este a lor. Si am si un exemplu in sesiunile de training. E mai mult o provocare care spune asa:
Pentru trei luni (pentru inceput…), lucreaza in firma ca si cum ar fi afacerea ta. Dupa 1 luna vei vedea ce se intampla. Dupa primele 30 de zile, orice actiune constanta, se va transforma in obicei. Testati!
7. N-ai avut oportunitati
Oportunitatile, de multe ori ti le creezi singur. Ele nu vin, ciocanind la usa sa te ridice din pat, din agonie. Ele sunt acolo unde tu nu esti, probabil. Sau nu le vezi. Daca locuiesti in Valcea, Vaslui, Craiova, sau Campulung si nu le vezi, muta-te. Plateste intr-o zi bilet de autobuz pentru toata ziua, intr-un oras in care crezi ca sunt mai multe oportunitati si ridica capul din pamant, priveste mai sus, cauta oportunitati in stanga si-n dreapta. Ai grija la ce fel de “ocazii” te uiti, pentru ca imi amintesc de cel putin zece astfel de “promisiuni” pe care le-am refuzat pentru ca nu mi s-au parut oneste. Pff…, prea multa atentie, asa-i? Dar, simplu…ASTA E VIATA! 🙂 Poate suna a “lupta pentru supravietuire” si poate asa e.
8. Sunt inca “mic” pentru asta
Intr-o zi ve fi mare. Ce ai facut cand erai “mic”?!, asta conteaza. Tot Warren Buffett spunea ca a investit in primele actiuni, la 11 ani si ii pare rau ca a inceput prea tarziu. Pare usor exagerat insa asa stau lucrurile. Da, acolo sunt alte oportunitati, insa stiu romani, ce dupa ’89 vindeau spray-uri si sapunuri in strada iar astazi au firme mari care vand o intreaga gama de cosmetice. Eu am lucrat cu ziua pe santiere in vacantele de vara, apoi debarasator…19 ani…etc. Nu spun ca am ajuns departe sau bogat, nicidecum, spun ca nu e nicio jena sa te “zidesti” sa-ti faci o temelie buna. Daniel Zarnescu spunea ca pana sa-ti deschizi propriul restaurant, ar fi bine ca mai intai sa vinzi chiftele in strada, sa inveti sa vinzi…si sa intelegi cum se fac vanzari.
Asa ca nu esti mic, esti mare insa n-ai inceput sa gandesti ca atare. E timp (inca), sau nu!?
Bogatia e inteleasa diferit de noi, oamenii! Bogatia are si ea niveluri! Inainte de a avea bani, trebuie sa inveti cum se castiga si trebuie sa stii sa-i gestionezi. Stiai ca s-a demonstrat ca 95% dintre cei ce castiga la loterie, dupa trei ani ajung intr-o situatie finainciara mult mai precara fata de cea initiala? De ce? Pentru ca nu sunt pregatiti sa-si gestioneze “averea”.
Si, daca ai devenit deja bogat, si daca poti, spune-ne tuturor cum ai facut.
Daca ti-a placut articolul, fa-l cunoscut printr-un share!
S-ar putea sa-ti placa si: “8 mari regrete ale varstei de 30-35 de ani”
[mc4wp_form]
Cu drag,
Iulian Costea
Te salut!
De curand, fiind intr-un proiect de coaching cu angajatii unei firme, in birou a intrat un domn la vreo 60 ani, imbracat neingrijit cu o frizura ciudata si foarte trist. A lasat o oferta comerciala de prestarii servicii-protectie si paza. Am si ras un pic, atunci. Am zis ca asta e cea mai trista oferta pe care am primit-o vreodata. 😀
Cu subiect si predicat a spus: “Va las si eu “foaia asta“, cine stie cand va trebuie!?, ne sunati daca e ceva“.
M-am gandit pe moment ca asta e strategia pe care o cunosc, atat patronul firmei cat si omul care ne-a lasat o impresie negativa. Si m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *”palnia vanzarilor”. De ce?
*Principiul e simplu: Pui sus in palnie planul tau, cu vizite, telefoane, e-mail-uri, iar jos culegi rezultatele.
Am creat un SUPERGHID de vanzari (pentru FMCG, MLM, B2B, B2C, D2D), in care chiar cu acest aspect pornesc. Te voi tine la curent…
Revin,
Exact cum iti spuneam, m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *“palnia vanzarilor”. De ce?
Pentru ca indiferent la cati oameni ajunge aceasta oferta, n-ai cum sa cumperi si mai ales modalitatea si atentia data “inmanarii”, sa fii nebun sa accepti o colaborare, indiferent de nevoia ce te apasa. Daca nu te-a convins primul om din firma prestatoare, ai timp sa “cercetezi” cum sunt ceilalti? Sau… iti mai pasa cum e firma la varf? Stim cu totii ca un manager adevarat, isi alege in echipa oameni ca el sau chiar mai buni. Sau cel putin asta e idealul…
Vanzarea, pana la un moment dat, tine de infatisarea individului, prima impresie, detaliile, ofertele unice generate, identificarea nevoilor/dorintelor, tratarea obiectiilor, solutiile reiesite din discutii, sumarizarea, pasii urmatori, angajamentele…etc. Pana aici, omul de 60 de ani n-a trecut prin niciun pas, asa ca mi-e greu sa cred ca din 1000 de oferte aruncate-n vant, va iesi ceva. Tu, ce crezi?
Trecand peste etapele vanzarii, inchiderilor cu succes, ma gandesc ca poate aceasta firma de prestari servicii, are un serviciu bun-post vanzare, sau chiar sunt buni in prestarea efectiva a serviciilor. Si cu cat detaliez mai mult, incep sa ma indoiesc, atata vreme cat “si-a permis” sa trimita in teren un om ce n-a inteles ce se doreste de la el.
De ce o firma isi neglijeaza acest aspect? Pre-vanzarea, pre-calificarea? De ce isi permite sau cum isi permite, mai degraba? Are deja clienti? Cine sunt ei? Cum au fost “agatati?” Cine sunt clientii acestei firme?
Stategia de a lasa oferte in piata nu e deloc rea. Ba, e chiar buna pentru ca se merge la tinta. Nu imparteau oferte la persoane fizice (sper…), mergeau direct la tinta. Si, daca tinta era clara, de ce nu s-a umblat la “tehnici”? Exista anumiti pasi prin care e musai sa treci in secventele de vanzare. Nu treci, n-ai sanse sa inchizi cu succes, deci, din start ai pierdut.
Si m-am gandit la ultimul proiect in care am insistat si pe “uniforme”. O sa vezi mai departe, practic ce am facut…pe pasi!
Daca omul de 60 de ani, se imbraca intr-o uniforma frumoasa, calcata, cu camasa si cavata, cu sapca din aceea cum au marinarii 🙂 (cu logo si numele firmei), cu firzura aranjata si pantofi curati? O identitate care sa duca catre protectie, paza!? ce se intampla?
Daca omului de 60 de ani, ii erau prezentate cateva etape prin care trebuie sa treaca o vizita, chiar si asa in sistem *”hunting”, cum facea dansul. *(direct la usa clientului) Probabil ca nimeni nu a crezut ca e cazul sa se faca un training in aceasta zona.
Daca i se explica ca ar trebui sa foloseasca anumite “ancore” si oferta sa contina “3 motive pentru care merita sa lucrati cu noi” si cerea cateva minute de discutii cu fiecare firma in parte?
Daca i se cerea sa faca cate un rezumat pentru fiecare firma in parte cu care a discutat, chiar si asa in sistem “hunting”. Daca si daca…,sau daca omul era inlocuit cu o persoana care sa merite “pozitia” asta?!?
Imi amintesc de anul 2012. Un proiect cu o firma de prestari servicii in montaj, si in acelasi timp un producator local important. Cu fabricarea nu erau problema, cu vanzarea si prestarea serviciului de montaj, da!
~O cifra de afacere mica comparativ cu ceea ce se putea obtine
~O rata de inchidere cu succes de sub 10%. (provenita din cei ce cereau o oferta vs. cei ce cumparau)
~O echipa de oameni de vanzari, inexistenta.
~O echipa de profesionisti in montaj, insa neslefuiti pe serviciile post-vanzare si comunicare.
Vei primi in inbox-ul e-mail-ului tau, continuarea materialului. Aboneaza-te mai jos, daca n-ai facut-o deja.
In urmatoarele parti ale acestui “articol-realitate“, urmeaza practic, pasii pe care i-am facut. Stai aproape daca esti curios.
Daca ti-ar placea sa dai un “refresh” echipei tale de vanzari, scrie-mi sau ia legatra cu mine.
Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil. Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” 😀 Costi
Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?
Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?
Apasa mai jos si hai sa pornim!
Apasa fie pe poza fie AICI – Afacerea ta la nivelul urmator
Momentan, nu te grabi, asteapta urmatoarele doua puncte din seria acestor “articole-realitate”.
Ca sa primesti materialele, trebuie sa fii abonat
[mc4wp_form]
Mi-ar placea sa auzim numai de bine!
Iulian Costea
![[mc4wp_form]](https://www.investestecorect.ro/wp-content/uploads/2015/03/Citat-Dale-Carnegie16.png){kind=link}