04 Aug

M-am gandit ca voi avea ocazia sa ma razbun

Student fiind, m-am angajat in prima vacanta la un restaurant faimos din Pitesti sa castig un ban si sa nu fiu nevoit sa ma intorc in Campulung. Munceam mult si n-aveam timp sa-mi cheltui banii.

Se intampla in vara anului 2000.

Totul a fost perfect aici. Am invatat multe lucruri, fiind, practic un loc de munca adevarat.

430776_467011436670094_699098783_n

Simtind gustul banilor si al libertatii financiare, tata ramanad fara serviciu, un an mai tarziu am fost nevoit sa lucrez in continuare pentru a-mi putea plati facultatea si a ma intretine.

Nu m-am intors la Cornu‘ ca sezonier. Am vrut un program “full time”.

Cu inca vreo 3 colegi de la jobul anterior, ne luam inima-n dinti si mergem la interviu.  Suntem acceptati pe loc la un hotel-restaurant-discoteca. Discoteca nu era gata sa produca bani, mai era mult pana la “start”.

A doua zi ne pierdusem identitatea. Cand patronul ne striga, n-aveam nume, eram pur si simplu, “Cornu‘”.

Niciodata n-a stiut cum ne numim, dar avea succes cand tipa…

Cornu‘, pe unde sunteti ma?”, asa ne striga “seful”.

Am inceput in prima zi la 5.30 in zori, cu spatii mici. Fiecare “corn” era responsabil de cel putin o toaleta.

“Am spalat la wc-uri, pana ne-a iesit sange din maini”

Cornuuu‘, azi vin sa va verfic baile”, striga calaul in fiecare zi. Cred ca erau vreo 10 toalete.

Foloseam foarte mult detartrant pentru ca urmele de vopsea si alte chimice, parca nu voiau sa dispara.

Ni se ardeau manusile din plastic si uneori, detartrantul ne sapa mainile noastre fine de studenti responsabili.

Asta era munca, trebuia sa prestezi, altfel nu primeai “gloria” de a fi ospatar intr-o zi. Si ce-am gandit noi!?

“Stam si ne facem treaba, spalam wc-urile, ajutam in constructii, spalam gresia mare unde vor urma dansuri incinse pana dimineata, mai caram bagaje pentru clientii cazati in hotel, mai servim la micul dejun, totul gratis pana vom ajunge “regii” discotecii.”

Noi eram de la inceput si cine vine primul are aprecierea patronului

De unde!?

Si s-a scurs prima luna, o luna in care n-am primit o vorba buna, daramite o portie de mancare.

Intr-o zi, calaul sorbea dintr-o ciorba. Noi sorbeam cu el aburii. Ne topeam de foame. N-am primit nicio invitatie la masa.

O tipa pe la vreo 20 de ani, fara sa intrebe, se aseaza langa “calau” si fara sa-i ceara voie ii trage picioarele la ea in poala, ii scoate pantofii, ciorapii si incepe sa-l maseze.

El mai cere o perna s-o aseze la spate, il glodea canapeaua pentru ca tipa “il deranjase” din pozitia initiala.

Asta era protocolul. Nu putea manca-fara masaj la talpi, cred.

Se termina masajul, el isi reia pozitia si i se aduce si o saramura mare de crap. O infulecam cu totii pe acelasi sistem; –noi aburii si mirosul, el se bucura de bucata.

Un coleg isi face curaj:

Sefu, putem sa mergem sa cumparam si noi ceva de mancare?” (pe banii nostri dupa o luna in care nu primisem niciun ban si nici macar o felie de paine). Deh, copii prosti!

A venit replica calaului:

Ba, voi sunteti aici la munca sau sa mancati? Trebuia sa va luati de acasa!”

Avea dreptate, insa noi stateam cate 4-5 intr-un apartament sau camera de camin, iar seara cand ajungeam acasa nu ne ardea sa ne pregatim sandvich-uri. Dimineata, nici atat. Plecam de acasa pe la 5.

Am terminat cu wc-urile, a venit un week-end si am plecat acasa la Campulung

Am impumutat 50.000 de lei(vechi) pentru maxi-taxi cu un singur gand: “Ma duc acasa sa mananc“.

Mancam o masa “calumea” dupa aproximativ o luna jumate de tras la rame intr-un hotel-restaurant-discoteca, ce zilnic gatea. N-am primit un leu, o vorba buna sau o bucata de paine cu margarina.

Mama a avut un soc vazandu-mi mainile. Probabil eu ma obisuisem cu ele in sange de la detartrant.

Tata vrea sa anunte politia, dar eu aveam planul meu. Imi ziceam mereu ca o sa ma fac eu mare.

Cum sa faci foamea ca angajat intr-un restaurant?

Imi car geanta plina cu mancare gatita de mama, la maxi-taxi. Tata imi da ceva banuti. Vreo cateva zile sigur n-am sa fac foamea.

Luni dimineata intram in discoteca si ne pregatim de treaba. Avem de frecat la mana, cativa mii de metri patrati de gresie si faianta.

Chimicalele se razbunasera, nu voiau sa dispara de pe placile de gresie si faianta. La doua ore dupa curatare, reapareau.

Dupa o zi de frecat, seara in maxi-taxi spre apartament, din obisnuinta am curatat de scame, scaunul din fata mea.

O doamna se uita la mine cum curat scaunul si cred ca ma vrea ca ginere. Imi zambeste frumos.

Trec trei luni. Nicun ban, nicio felie de paine, nici un “buna ziua”, nimic, absolut nimic.

Speranta noastra ramane vie, in momentul in care vedem ca incepe sa soseasca mobilierul. Descarcam pe rand, ne rupem salele si caram mobilierul in discoteca. Vine si mocheta, vin si Dj-ii si deja suntem mai multi.

Daca-i ceva, ne razvratim cu totii. Speram sa nu fie nimic.

Afacerea prinde contur si ne imaginam ospatari de soi cu bacsisuri grase. Ma si vedeam pe la 6 dimineata, numarand sutele de mii de lei(vechi), bacsis.

Mocheta nu “vine”, nu vrea sa se aseze si o luam la taiat. Bucata cu bucata. Dar asta e un job placut, curat, mai ales ca suntem multi si ne place genul asta de claca.

Unul dintre noi fuge sa cumpere un pet cu cola. Nu-l vede nimeni, se intoarce si incepem sa facem “posta” un bidon de 2,5 litri. Vine calul. Ne verifica. Ii vedem burta. Mancase, probabil. Noi… nu prea.

Simteam miros de carne pe gratar.

Vede bidonul cu cola, jumatate plin (sau gol), il pune la gura si nu se mai opreste. Mai lasa in sticla de vreo doua-trei degete.

Ala a fost momentul in care m-as fi trasformat intr-un personaj din “Street Fighter” si l-as fi luat la o serie de picioare, iar pe final, i-as fi aplicat “fatalitatea”. Mi-a mancat jumatate din ficat. Am zis si atunci ca o sa ma razbun intr-o zi.

Eram convins sa o s-o fac dar nu stiam cum.

Prima zi ca “rege”

Calaul avusese grija sa simtim evolutia zi de zi. Ca sa fii ospatar la el in discoteca-restaurant, trebuie sa meriti.

Trebuie sa speli wc-uri mai intai, sa-ti sangereze mainile, sa-ti “sangereze” stomacul cat el mananca langa tine si sa reusesti sa fii echidistant.

Stia el ce stia pentru ca urma “si mai greul”.

Muzica porneste. Dj-ul isi face treaba. Oamenii vin in numar record. Nu mai e loc.

Vin primele comenzi pe raionul meu.

Eu port cravata si un client “important”, considera ca ar fi bine sa se joace cu ea. Gaseste ideal sa ma invarteasca si sa ma traga de ea. Il rog sa n-o ma faca dar cred ca-l doare-n cur de mine. Il rog din nou sa n-o mai faca.

Il amenint ca-l duc la sefu’

Nu sta prea mult pe ganduri si il suna el pe seful meu. Vine “calaul” si intreaba care-i treaba. I se explica si pe loc mi se aplica o corectie. Tot bacasisul pe seara respectiva mi se imputa. Erau prieteni!

Deja ma vad strangundu-l de gatul gros. Ii pun o simpla intrebare: “De ce?” Imi da o palma de ma zguduie! Prietenul lui rade zgomotos, calaul la fel. Eu mai inghit inca o galusca.

Vreau sa ma intorc la treaba dar ceva nu ma lasa. Dau sa plec acasa si ma vede. Imi spune ca n-am cum sa plec, iar dac-o fac, plec in salvare.

Ma intorc pe raion si-mi fac treaba. Amicii calaului rad de cate ori ma vad dar imi lasa bacsis, 270.000 de lei (vechi).

Dimineata pe la 5, ne facem banii. Am avut un bacsis frumos. Vreo 600.000 de lei. In fond pentru asta am inghitit toate rahaturile in cele 3 luni si ceva de “voluntariat”.

Gafa… ramane gafa! Mi se imputa toti bani, plus salariul pe ziua aceea. “Care salariu?”, intreb…”N-am primit niciun ban!”.

Se considera ca am tupeu. Ne retragem cu totii pe la 7 in zori cu gand de odihna.

Pana sa plecam, calaul ne anunta ca la 11.30 dupa-amiaza, sa fim cu totii inapoi pentru ca avem de servit la o masa de francezi. Adica sa dormim vreo 3 ore, dupa 24 de munca si sa ne intoarcem pe “plantatie”.

Evident, nimeni nu s-a mai intors. Fiecare dintre noi are povestea lui cat am lucrat aici.

Am plecat direct la ei mei, plin de rani. Tata a sunat la Politie. Au venit, am stat de vorba, n-au avut ce sa constate si am decis sa nu ne punem cu dracu’.

N-am avut un plan de razbunare, insa stiam ca intr-o zi ne vom intalni sub o forma sau alta.

Dupa mai bine de un deceniu

Au trecut 13 ani de atunci. Am aflat ca are probleme de sanatate, o forma de cancer sau ceva de genul, investeste in continuare, e la fel sau poate mai bogat financiar si l-am vazut la o inmormantare.

Am pornit sa-l trag de-o parte si am avut intentia sa-i spun cateva vorbe de duh, cu toate riscurile.

Era blajin, ii curgeau ochii, pe o caldura de 35 de grade purta o jacheta cu gluga si din cand in cand, ii tremura capul.

Nu stiu daca asteptam ziua asta dar stiu ca nu eu trebuia sa ma razbun. Trecusem de mult, peste…

 

Iulian Costea

COSTEA-1

06 Aug

Pur si simplu nu mai poti? Ia-ti o pauza

Si ajungi seara acasa frant dupa o zi plina. Se spune ca o zi de munca plina se cunoaste atunci cand esti istovit de puteri si nu vezi altceva in fata ochilor in afara de pat. Oare?

Ce sa ai ai timp de meditatii si sa-ti evaluezi ziua? De unde?… somn adanc si de maine o alta zi din aceeasi categorie.

Si cand mai analizezi ce ai facut in ziua/saptamana respectiva? De tine cine mai are grija?

Oamenii de succes nu muncesc pe branci, unde mai pui ca fac exact ceea ce le place!!! Atunci cand faci cu adevarat ceea ce-ti place nici nu mai simti munca.

Insa, daca pici rupt de obosit dupa o zi de munca, nu inseamna neaparat ca ai fost sau ca esti eficient.

Si ca sa vezi intr-adevar daca esti sau nu eficient si sa poti sa-ti antrenezi vointa, fa urmatorul lucru:

ATUNCI CAND AI CEL MAI MULT DE LUCRU, IA-TI O PAUZA DE O ORA.

Ia pauza asta numai pentru tine si relaxeaza-te. Exact!!!, in mijlocul zilei, in mijlocul evenimentelor, ia o pauza de relaxare. In fiecare zi daca se poate! Mergi intr-un parc si citeste ceva relaxant. Savureaza un pranz delicios. Plimba-te pur si simplu. Orice te ajuta sa te eliberezi de stresul provocat de multitudinea de operatiuni.

Napoleon, chiar in timpul luptei cand nu mai avea solutii si strategii de cucerire, tragea un pui de somn de 10 minute pe front. Se trezea si ii veneau idei geniale.

Fie ca esti angajat, fie ca esti antreprenor, pauza e bine venita. Dovedesti ca ai putere si ca respecti una dintre regulile stricte ale asertivitatii:

Poti reveni asupra unei decizii luate si modifica elemente sau iti poti schimba radical decizia.

Poti gresi, poti esua, poti sa fii slab…dar nu-ti mai poti permite sa nu iei o pauza pentru tine.

Inainte sa-mi iau aceste pauze, care in fond ma fac mult mai eficient si ma ajuta in concentrare, veneam acasa seara…beam un ceai, mancam ceva si somn de voie. Un somn greu, fara sa ma odihnesc in totalitate si demotivare crasa.

Acum, vin seara acasa si pur si simplu ma uit pe geam. Iau aer, ma bucur de racoare si ma gandesc putin la ziua de “maine”. Ma trezesc dimineata (inaintea tuturor) si-mi fac panul de bataie pe ziua in curs.

Atunci cand task-urile devin urgente, in mijlocul evenimentelor, imi iau o pauza de o ora si imi golesc mintea de “cele distructive”.  Stii de ce? pentru ca nu exista sarcini urgente… Revin in activitate mult mai atent ma concentrez mult mai bine, avand mintea limpede.

E dreptul tau la pauza, e decizia ta cu privire la tine.

 

Cu drag

Iulian Costea

20 Jul

Stop, si de la capat

 

NIMIC NU RAMANE LA FEL!

Mi-a fost frica de schimbare si pot sa spun ca m-am vindecat total. Insa pana am ajuns aici…

La fel esti si tu, cel/cea care atunci cand in viata ta cea mai mica decizie poate schimba doar o parte din confortul tau. Atunci cand se intampla asta, se instaleaza si disconfortul. Nu esti pregatit sa dai 10 ani de confort total pe 10 zile de munca asidiua, schimbare si reorientare.

Sa-ti spun de ce; obisnuind creierul intr-o singura directie, atunci cand ii vei “comanda” o alta, nu se va mai simti in “apele lui” si iti va dicta tot felul de alte directii mult mai simple si confortabile.

DE OBICEI SCHIMBAREA DUREAZA PUTIN

Te-ai reorientat, ti-a propus sa mergi si sa actionez altfel decat ieri, e mai mult decat clar ca schimbarea e singura solutie. Ti-ai propus, stii ce e de facut, insa cand actionezi si faci un pas inainte, executi si doua miscari inapoi plus 100 de scenarii negativiste.

Schimbarea, e doar o chestiune de constientizare. Schimbarea nu-ti poate aduce decat bine. Daca ai decis sa schimbi ceva, e clar ca asa nu mai merge. Insa uiti repede acest aspect si te-ai intoarce la vechile obiceiuri in secunda doi cand creierul simte disconfort. Aici e totul, forteaza-te sa mergi inainte, nu trisa si tine drumul drept.

Da, schimbarea dureaza putin si e vorba de cateva secunde de constiinta. Vei munci mai mult sau mai putin, asta nu conteaza. E important sa stii, ca daca stai pe loc, nimeni nu va veni sa repare un sistem de mult stricat, daca nu pui tu mana pe treaba si mai ales daca nu decizi.

In ultimii 3 ani, am schimbat 5 proiecte si toate au fost foarte diferite, tocmai din dorinta de a-mi obisnui creierul cu schimbarea. Vreau sa-l adaptez celor mai bruste schimbari si sa ramana fara reactie atunci cand eu decid ceva.

Cunosc oameni care lucreaza de 30-35 de ani in acelasi loc si la auzul cuvantului schimbare se invinetesc la fata. Asta e, acolo s-au obisnuit si e mai mult decat clar ca nu vor mai face niciun pas ca sa inteleaga ca schimbarea e buna. Poate nici n-au nevoie de schimbare.

Noi, generatia tanara de azi, trebuie sa intelegem ca nimic nu trebuie, insa e de datoria noastra sa ne incurajam pe noi la schimbare si la adaptare, apoi pe copiii nostri. Ei nu vor mai suferi, atunci cand vor intelege ca nimic nu ramane la fel.

Un manager, pus proaspat in functie, intelege repede la ce se expune si:

-actioneaza

-decide

-modifica

-revine

-comunica

-etc…, astfel incat la sedinta de finalul lunii, nu va mai sti cum anume a procedat, insa se vor vedea rezultatele. Daca nu a decis, nu a modificat, nu a revenit la o decizie, risca sa declara pierderi, deci nu s-a adaptat.

Pot sa-ti recomand sa citesti “Cine mi-a luat cascavalul“, ca sa vezi si tu cat de buna e schimbarea si cat de mult bine ne face.

Dupa numai doua saptamani de la schimbare, te vei simti cu adevarat util. Vei fi alta persoana, te vei respecta si o sa primesti mult mai mult respect. O sa rasufli usurat dupa ce lucrurile se vor aseza. Ai decis sa schimbi ceva, lucreaza cu placere in fiecare zi si nu trata superficial nimic. Apoi, vei vedea ce frumos se vor aseza lucrurile.

Schimbarea a adus in lume PACEA, tot schimbarea ne-a dat nou masini mai bune si mai frumoase, aceeasi schimbare permite la sute de mii de romani, ca si copiii lor sa studieze in alte tari.

Confortul nu se simte decat atunci cand crezi ca e cazul sa faci o schimbare.

“Inainte era mai bine”. Serios? Intreaba-te ce era mai bine?

 

Iulian Costea

 

11 Jul

Fii pe faza si actioneaza. Dupa 35 de ani, e mai greu decat crezi, dar nu imposibil.

Ieri 11.07.2013, am vazut un reportaj care m-a fascinat si m-a facut sa-mi curga o lacrima de invidie.

Pe Insula Palmier din Dubai, locuiesc si cativa romani, printre care si Iulian Costea, directorul Alcatel Europa. Pentru rezulatatele deosebite in plan profesional i s-au oferit conditii de viata aproape de poveste in plan personal.

Am inghitit in sec, nodul greu din gat. A fost poate pentru prima data dupa mai bine de 2 ani cand am simtit invidie. Partea cea mai buna e ca azi, acum, in dimineata asta la 7.50 am acelasi sentiment. 🙂 Nu mi-a trecut.

As vrea sa ajung sa locuiesc acolo, as vrea sa ajung sa locuiesc intr-un loc ca Insulele Palmier din Dubai, insa nu am posibilitatea materiala si nici nu prea stiu de unde s-o apuc acum sa fac mai multi bani pentru a incerca sa ma vad in acel peisaj.

Nu mai vait si nu neaparat ca dupa  5 minute de interviu al tizului meu, vreau sa traiesc acolo. Nu despre asta e vorba. E vorba ca din nou sunt un pic suparat pe mine.

N-am actionat mai devreme, n-am riscat mai mult, n-am accelerat constant, n-am stiut sa fiu mai ferm. Cred ca daca eram la 20 de ani cum sunt acum, azi erau doi Iulian Costea cu adresa fixa pe Insula Palmier. Dar asta e viata, nu ai mintea de la 32 de ani la 20.

Zece minute mai tarziu, acelasi post TV, ii intervievau pe sotii Zenga. Walter Zenga, sa nu uitam a antrenat echipa Steaua. Acum sotii Zenga au o casa tot pe aceeasi Insula si italianul, isi face aparitia cu doi copii in brate, pe plaja goala si nisipul fin. Poarta o o pereche de jeansi, usor suflecati, un tricou si bineinteles nu poarta pantofi. Acasa, nu se poarta pantofi, Povesteste ca azi e atrenorul unei echipe arabe si ca se simte minunat. Normal!

Ceea ce m-a facut mai meditez un pic, si faptul ca scriu acest material, e o declaratie absolut fantastica a lui.

De la o la 37 de ani, n-am stiut ce e viata, insa azi stiu“, asta a spus omul cu doua maini doua picioare si un cap. Se citea fericirea pe fata lui. Mai rar vezi asta.

In acelasi timp, noi dam vina pe Romania si pe faptul ca nu ne mai creaza locuri de munca. Intr-o masura e adevarat, insa locurile de munca ce le creaza Romania, nu-ti aduc maxima fericire la 37 de ani. Nicodata!

Asa ca daca ai azi 10.000 sau 50.000 de euro, nu mai sta cu ei in buzunar sau in banca. Pune-te la punct in domeniul afacerilor, slefuieste-te, pregateste-te, asociaza-te si investeste in ceea ce crezi tu de cuvinta. Altfel, ii vei cheltui, nici nu-ti dai seama cat de repede si de haotic, iar la 35-37 de ani, e posibil sa-ti cauti un loc de munca prin site-uri de profil.

Personal regret doua lucruri in viata:

1. Ca nu am inteles mai repede, cum sta treaba cu afacerile si profitul.

2. Regret ceea ce nu am facut, nu ceea ce am facut.

Actioneaza, nu mai sta. In Romania nu se va mai schimba nimic, dar absolut nimic.

Citeste si “Toata treaba e de scanteie“. Poate te ajuta acum sa intelegi ceva.

 

Iulian Costea

27 Jun

Am uitat de noi, am uitat de cei din jur

O sa-ti spun in finalul materialului, o poveste emotionanta si in acelasi timp cu un grad crescut de constientizare pentru multi dintre noi.

In goana dupa tot felul de bunuri si elemente palpabile si nepalpabile, alergam ca orbii. Alergam in intuneric cu masca amaraciunii adanc trasa pe ochi, incat atunci cand credem ca am ajuns la destinatie, de fapt ne lovim de un perete dur.

Cucui dupa cucui!

Tratam o durere care mai atent privita nu exista. Asa am invatat noi sa luptam ca sa obtinem ceva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ni s-a implementat adanc ideea de valoare, fara sa stim de fapt ce reprezinta aceasta.

Ne uitam la televizor avizi de evenimente cu scanal intens sperand ca vedem la semenii nostri mai multe probleme decat la noi. Zi de zi ne amaram cu ganduri si scenarii inutile. Servim portii mari de suferinta provenite din reclamele agresive ce ne îmbie sa cumparam ceva ce stim nu putem obtine cu banii din buzunare. Facem credite si ne indatoram ca niste nemuritoi, fara sa stim ce ne rezerva iţele vietii in 6 luni. Mancam in graba, de parca cineva ne pandeste dupa colt sa ne fure bucatura de la gura.

Ne doare stomacul de invidie cand vedem ca vecinul si-a cumparat o masina noua, insa uitam sa-l felicitam pentru achizitie. Ne purtam fals cu prietenii si familia iar atunci cand ni se atrage atentia, spunem foarte eliberati de povara “Nu mai am timp…”. Rupem randurile cand ni se cer 300 ml de sange pentru a salva o viata si exclamam la fel de eliberati “Asa a vrut Dumnezeu…”. Muncim pana cadem lati, nestiind ca banii nu pot acoperi temerile interioare si ne dam seama tarziu de acest aspect. Cadem la orizontala epuizati de inca o zi plina de munca si-i ignoram pe cel de langa noi. Ne vizitam parintii si rudele tot mai rar sub falsul pretext de lipsa de timp. Furam ideile bune ale partenerului de dialog si-l descurajam ori de cate ori avem ocazia cu sfaturile noastre pline de intelepciune. Stim intotdeuna cum altii trebuie sa-si traiasca viata. Dam sfaturi familiilor cu privinta la educatia copiilor si la faptul ca acestia gresesc, insa noi nu avem copii. Ne iubim semenii atat de tare incat le aratam numai defectele.

Barfim tot ce misca. Luam la puricat ministrii si parlamentarii in functii si le blestemam familiile. Ne ignoram copiii cu buna stiinta, chiar daca stim ca ei sunt viitorul nostru. Uitam cine am fost, uitam cine suntem. Ne amagim cu 100 de grame de vodka cu suc de mere, sperand ca uitam si de maine o luam de la zero cu insensibilitatea noastra. Tipam unii la altii de parca intre noi ar fi o distanta de 100 de metri, cand de fapt ne despart doar 20 de centimetri.

Iubirea, compasiunea, intelegerea, comunicarea, ajutorul, suportul, unde sunt?

NU, lumea nu e asa, asa am construit-o noi. Altadata era altfel.

Am senzatia ca de mult iubeam oamenii si ne foloseam de obiecte iar acum e invers.

 

 

POVESTEA PE CARE AM PROMIS-O, SUNA CAM ASA:

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“. 
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata !… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Chiar nu putem fi mai buni?
Imparte cu prietenii tai materialul, da share!
Iulian Costea

10406876_685228691515033_2661393504799662498_n-1.jpg

 

 

10 Jun

Imi vreau copilul un campion

As fi ipocrit daca as spune ca nu mi-ar placea ca si copiii mei sa fie olmipici la diverse materii inca din scoala.

Ar creste exponential ipocrizia mea, daca as spune ca nu-mi doresc ca, copilul meu sa fie numarul unu in toate.

Eu n-am reusit sa fiu constant numarul unu in niciun domeniu (probabil nici nu mi-am propus), din mai multe motive. Atentie, motive, nu scuze. 🙂  Am avut doar secvente de campion, in “lupta” cu omologii. Am vazut la ce se expune numarul 1. O sa intelegi mai jos despre ce e vorba.

Si ca sa ma asigur ca intelegi mesajul meu, o sa-ti spun ca am fost in top, insa e mare diferenta intre a fi in top si a fi numarul unu. In atletism sa zicem, diferenta dintre locul unu si locul trei (podium), poate fi de cateva sutimi de secunda. Insa nu despre asta e vorba.

De ceva vreme sunt de-a dreptul uluit de anomaliile lumii in materie copii cu probleme inca de la nastere. Una dintre ele este autimsmul. Acei copii fara nici cea mai mica vina, se nasc, traiesc, insa au un mare minus. Ei nu se bucura atat de tare de ceea ce-i inconjoara datorita lipsei de interactiune. Nu vreau sa detaliez mai mult ce inseamna autismul, insa poti citi aici.

Si acum, revenind la ceea ce vreau  de fapt sa trasmit, imi place sa-mi vad copilul fericit, multumit si un mare campion, inca de de mic.

Sunt sigur ca si tie iti place asta, iar daca nu ai inca copii/copil, o sa intelegi cand o sa ai.

  • Asadar, ma intreb de multe ori, de ce nu pot intelege cat sunt de norocos ca am un copil normal din punct de vedere biologic? 
  • De ce nu pot intelege ca, copilul meu face tot ce poate? strict tot ce poate sa devina cel mai bun in aria lui de pasiuni, daca se poate spune asa.

Cred ca si stiu de ce! Pentru ca intotdeauna ne dorim mai mult si mai mult, dar hai sa te intreb ceva. A-ti dori mai mult si mai mult de la copilul tau si implicit de la comunicarea cu acesta, stii ce pret are? Stii cat va trebui sa platesti la un moment dat? (si nu e vorba de partea materiala).

  • Ai facut un orar strict pe disciplina pe care l-ai lipit de geam sau de patul lui suprapus si ai pretentia ca zilnic sa sa uite in el si sa respecte totul cu strictete. Crezi ca asa va deveni un campion? Fara suport si fara a intelege tu ca superficialitatea absolut normala, il relaxeaza si echilibreaza?
  • Te-ai uitat si te uiti in carnetul lui de calificative, iar atunci cand nu-ti convine ceva, intrebi doar de ce? Aici e bine sa aduci solutii intr-o prima faza. Copiii nu pot avea solutii. Cel putin nu in prima faza. Nu fii egoist, gandeste-te la el/ei si comunica.
  • Cand te intereseaza mai mult rezultatele colegilor lui (copilului tau), va intelege ca te intereseaza mai mult de ceilalti fata de el. Exemplu: “Dar colegul Ionel, cat a luat“?

Bucura-te in fiecare zi de copiii tai si de o comunicare pozitiva cu ei. Daca te uti in jur, inca din clasa I, se creaza grupuri, incep sa se ataseze de parteneri de sex opus, se cearta si se imping pentru lucruri de nimic.

Alimentatia din ziua de azi,  si nu cometez mai mut decat a-ti spune ca atunci cand eram copil, mama imi dadea sa mananc ciorbita de dovelcei si imi spunea ca e ciorbita de banane. O mancam, si de fapt tot ce mancam e sanatos. Azi, totul e plin de hormoni ce le fac rau celor mici. Incercam  cu totii sa aducem de la tara, insa nu intotdeuna aici gasim de toate.

Da, imi doresc ca, copilul meu sa exceleze, insa intai inteleleg si ma bucur ca e un copil normal.

Poate nu intelegem cat de norocosi suntem, ca suntem normali, avem copii normali si ii putem sustine si ajuta, nu obliga, forta si a stabili obiective grele fara acordul si la initiativa lor.

Suntem norocosi si stim asta, numai ca trebuie sa ne amintim zilic acest detaliu aparent minor.

Hai sa ne bucuram de copiii nostri, sa-i ajutam, sa-i intelegem si sa-i educam corect. Ei sunt viitorul orice am face.

Sa ne straduim, sa facem tot ce e nevoie, nu sa declaram ca incercam si facem tot ce putem.

 

PS: Ti-am spus ca am inteles la ce se expune numarul unu. Uite aici – https://www.investestecorect.ro/4-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii-in-evolutia-ta/

 

 

Cu drag

Iulian Costea

26 Apr

Rezolvi probleme sau gasesti solutii?

O sa incep articolul acesta intr-un mod atipic, insa sper sa intelegi pana la urma si de ce!?

Fie ca esti sau nu casatorit(a), ai avut cel putin odata de-a face cu mama soacra.

Ai intrat intr-un “conflict domestic” cu fiul/fiica acesteia, implicit cu ea, si aproape niciodata nu ai gasit rezolvare la mama soacra. Sau poate reprezinti un caz fericit! 🙂

Soacrele, aproape niciodata nu au stiut sa rezolve problemele de cuplu ale copiilor.

Asta nu este o deficienta personala ci e general specifica firii lor, face parte din rolul lor, rol ce le-a fost “transmis” din generatie in generatie. Repet, poate esti un caz fericit!

Ele nu se concentreaza pe solutie, ci mai degraba se intereseaza de unde a pornit totul si acest lucru de obicei dureaza mult si se dovedeste a fi un proces ineficient si inutil, poate!

Rolul mamelor-soacre nu a fost si nu este nici pe departe acela de a gasi solutii optime, problemelor din cuplu, ci mai degraba ele cerceteaza minutios, de unde a pornit totul.

De cele mai multe ori, in viziunea “ei”, vinovat nu este copilul acesteia ci esti tu, ginerele/nora. Si atunci cand totul se lumineaza in mintea ta, si intelegi ca solutia este tot la voi ca si cuplu, decizi ca nu mai impartasesti nimic cu mama-soacra. Aceasta decizie este sau nu buna, de la caz la caz. Eu, personal ma inteleg foarte bine cu mama soacra! 🙂

 

s560x316_Nu_te_intelegi_cu_mama_soacra-_Sfaturi_cum_sa_procedezi

sursa foto: www.bzi.ro

 

Sper sa nu se supere pe mine, mamele soacre ci dimpotriva sa se gandeasca de doua ori daca e sau nu.

Oricum, ele nu sunt menite sa rezolve probleme de cuplu si totusi se apeleaza la ele. 🙂

 

Inchizand o paranteza ce de fapt nu va putea fi inchisa niciodata, mergem spre latura profesionala unde lucrurile se intampla identic.

Oamenii de succes se concentreaza pe aflarea solutiei, in schimb ceilalti se concentreaza pe detectarea si abia apoi pe rezolvarea problemelor. Eu zic ca-i foarte corect sa stii de unde a aparut problema “X”, ca pe viitor sa stii ce e de ocolit, insa ordinea, in cazul in care a aparut o problema este:

1. CONCENTRAREA PE GASIREA DE SOLUTII

2. REZOLVAREA PROBLEMEI, si mai apoi daca mai e timp si merita…

3. DE UNDE A APARUT PROBLEMA, sa stii pe viitor ce e “de ocolit”

Daca mama soacra sau dl. ginere sau dl. manager,  vor alege sa vada asa lucrurile, vor debloca sistemul de eficienta

Cu mama soacra o sa reusesti mai repede, pentru ca poti alege s-o incluzi sau nu in viata ta, insa pe plan profesional nu poti de fiecare data, asa ca va trebui sa te adaptezi.

A pierde timp aiurea si apoi a incerca sa-ti explici tie sau sa expui altora ca de fapt identificai de unde a aparut o problema, este echivalent cu “sunt un om ”mic”, ce nu poate rezolva nimic“. Si din pacate, nu putine sunt aceste cazuri.

De-a lungul timpului, daca eu plecam urechea la tot ce auzeam in jurul meu, urma, fie sa concediez o multime de oameni, fie sa innebunesc din prisma multelor sarcini nerezolvate.

Luam oamenii la o discutie unu la unu, si gaseam impreuna solutii, fara sa apofundam in exces de unde a plecat totul!

Ma distreaza, si in acelasi timp ma sperie, oamenii care-si pierd puterea de concentrare si energia pe discutii si actiuni ce nu duc nicaieri.

Acesti oameni fac lucrurile doar asa, sa fie facute si in final tot ei sunt cei ce nu inteleg de ce nu au rezultate bune.

Polul opus, dezvaluie oameni cu putere de sinteza, ce gasesc repede solutii, iar ceilalti sunt pur si simplu uimiti ca o parte dintre ei raman “nepedepsiti”. “Cum a putut sa treaca peste…“, se intreaba ei?

E destul de simplu: Acesti oameni, din polul opus, se concentreaza strict pe gasirea de solutii si NU pe identificarea problemelor.

Fie ca vrem sau nu, avem probleme zi de zi, iar daca ne-am concentra pe a identifica si mai multe in speranta ca nu ne mai lovim de ele, ne construim de fapt propria capcana vie si de durata. Ca un rahat, in care scormonesti si incepe sa…stii tu.

De asta exista oameni de succes, de asta exista manageri ce castiga o multime de bani; exista pentru că ei:

 **gasesc solutii la orice si nu-si petrec timpul in a gasi si rezolva probleme doar de dragul de e rezolva ceva…

Asa ca: sa nu mai fi uimit cand o sa observi ca un om de succes nu “te baga in seama” atunci cand expui o problema pe care o consideri grava. El stie oricum, ce e de facut.

Iti dau in continuare doua exemple ce le-am citit de ceva vreme, intr-o carte.

1. Cand NASA a inceput sa trimita oameni in spatiu au descoperit ca in spatiu stilourile nu functioneaza la gravitate zero. Din cauza lipsei gravitatiei, cerneala pur si simplu nu curgea prin penita. Ca sa rezolve problema asta au cheltuit 12 milioane $ in 10 ani de zile. La sfarsit au reusit sa inventeze un stilou care la gravitate zero, puteai sa scrii pe tavan, in apa, practic, pe orice substanta si in orice mediu, chiar si la temperaturi sub 300 grade Celsius.
Ce au facut rusii? …Au folosit un creion.

2. Unul din cazurile celebre in Japonia a fost cazul cutiei de sapun goale. Una din marile companii de cosmetice din Japonia a primit o plangere de la un client ca a cumparat un sapun, dar cutia era goala. Imediat managementul companiei a izolat problema la nivelul liniei de asamblare care transporta toate sapunurile sa fie impachetate. Problema era ca dintr-un motiv necunoscut una din cutii trecuse de linia de asamblare goala. Cum sa rezolve aceasta problema? Managementul a insarcinat o echipa de ingineri cu rezolvarea problemei..
Acestia au inventat o masinarie care scana cu raze X fiecare cutie care trecea prin linia de asamblare. Trebuia sa lucreze doi oameni la aceasta masinarie si ca rezultat se obtineau imagini de inalta calitate a interiorului cutiei. Au cheltuit o multime de bani pe utilajul asta.
In acelasi timp, o companie concurenta, mai mica, s-a confruntat cu aceeasi problema. Un functionar de la registratura a venit rapid cu o idee care a fost si pusa in practica. In loc de a inventa o masinarie complicata care sa scaneze cu raze X, au cumparat un ventilator puternic
si l-au montat paralel cu linia de asamblare. De fiecare data cand o cutie goala trecea prin dreptul lui, curentul de aer o arunca pur si simplu de acolo.
Morala: Cauta intotdeauna solutiile cele mai simple.

Deci, nu sta sa tot identifici la probleme pentru ca mai apoi sa le rezolvi, ci GASESTE SOLTUII!

E posibil sa-ti placa si: Stabilirea prioritatilor poate aduce lucruri minunate in viata ta

Cele bune,

Iulian Costea

10802059_782544375116797_8204291072261611552_n

21 Apr

Stabilirea prioritatilor poate aduce lucruri minunate in viata ta

“Gandurile sale erau imbarcate intr-un tren personal, si nimeni altcineva nu putea sa urce in el.” (Zig Ziglar)

N-am cunoscut pana azi un om caruia sa-i fi fost premiata organizarea unui eveniment din familie. De obicei se premiaza indivizii ce au rezultate de organizare si rezolvare pe plan profesional. In rest se primesc aprecieri.

Nu cred ca facem corect diferenta intre task-uri.

De ce sa facem diferenta intre acestea, te intrebi? Din simplu motiv ca task-urile devin repede:

 

-URGENTE

-IMPORTANTE

Care consideri ca au prioritate in rezolvarea si solutionarea lor?

Daca ai raspuns, cele CELE IMPORTANTE, felicitari. Intr-adevar cele importante trebuie sa aiba prioritate.

Urgente sunt cu toatele, si cele importante si cele mai putin importante. Atunci cand cineva te suna, sau iti vorbeste direct sau iti scrie un e-mail sa-i rezolvi o problema sau sa-i dai un raspuns, task-ul devine urgent pentru ca interlocutorul nu va omite sa spună: Te rog, ajuta-ma sau nu uita: că...E URGENT!

Asa ca prioritizarea, ramane alegerea ta constienta. Daca te abati de la o sarcina importanta să rezolvi o sarcina urgenta, esti omul care seara va declara ca nu-i mai ajunge timpul. Solutia e numai una si e simpla de tot:

Priorotizeaza, si nu rezolva sarcinile urgente ci rezolva-le pe cele cu adevarat importante.

Iti spun din experienta ca intotdeauna am “amanat” sarcinile urgente si foarte putin importante, reusind sa enervez anumiti oameni, insa in final am explicat de ce si oamenii au inteles. Nu spun ca am stiut din prima zi in care am devenit manager de aceasta metoda. Nu, au trecut luni, poate chiar un an pana am inteles tot.

Citeam nu demult, intr-o carte a lui Zig Ziglar despre o vizita facuta de scriitoarea Clare Booth Luce, presedintelui John F. Kennedy, pe cand acesta se afla la Casa Alba. Scriitoarea era renumita pentru maniera deschisa si directa. Ea i-a spus presedintelui: “Domnule presedinte, trebuie sa scoateti pe sovietici din aceasta emisfera.” Au vorbit cateva minute, apoi o sunat telefonul si presedintele a iesit din camera, pentru a vorbi. Cand s-a intors, era foarte incantat de ceva si a exclamat: “Mi s-a votat proiectul de lege legat de textile! Dar sa revenim, ce spuneai Clare?” La aceasta scriitoarea a replicat:

“Domnule presedinte, exista multi oameni mari pe care civilizatia noastra ii aminteste. Despre unul dintre ei s-a spus ca a mers pana la o cruce si a murit ca sa fie iertate toate pacatele noastre. Despre altul s-a spus ca a plecat in cautarea unei noi cai de acces spre o lume veche si a descoperit una noua. Despre altul se spune ca a luptat impotriva tarii natale si, avand de partea sa doar o armata pestrita de rebeli, a invins cea mai mare putere militara de pe pamant pentru a descoperi o noua natiune. Si despre altul se spune ca a fost nevoit sa se ascunda in intunericul noptii in timp ce intra in Washington si timp de patru ani a suferit pentru ca populatia sa poata fie pe jumatate libera si pe jumatate in robie.

Domnule presedinte, despre niciunul dintre acesti oameni mari nu s-a spus vreodata ca <i s-a votat proiectul de lege privind textilele>.”

“Prioritatile sunt importante si odata puse in ordine, lucruri absolut minunate se pot intampla in vietile noastre.”

Acum, gandeste-te care este prioritatea ta numarul unu si concentreza-ti resursele in aceasta directie in proportie de 80%.

La fel si la serviciu.

Dar care este acea prioritate? Care sunt aceste prioritati?

Cu drag

Iulian

20 Jan

3 metode sa-ti invingi teama de a vorbi in public plus HOBBY SPEECH BONUS

203161

DALE CARNEGIE spunea ca exista patru cai, si numai patru, prin care putem avea contact cu lumea.

“Suntem evaluati si clasificati in functie de ce facem, cum aratam, ce spunem si cum o spunem“.

 

Cele mai mari 3 temeri ale omului sunt, in ordinea persistentiei emotionale, urmatoarele :

 

-frica de a vorbi in public

-frica de esec

-frica de moarte

Astazi vom “trata” frica de a vorbi in public si in urmatoarele articole le vom trata si pe celelalte doua .

 

Fie ca vrei sa fii un bun speaker, sau sa te pregatesti pentru a inregistra cd-uri motivationale cu vocea si entuziasmul tau, vei avea de-a face cu audienta, care va specula fiecare mica greseala .

E aproape imposibil ca la un moment dat sa nu fie fiecare dintre noi pus in ipostaza de a vorbi in public.

Fie ca e vorba de un speech la nunta unui prieten, sau de un meeting la o sedinta operationala, va trebui sa ai “cuvintele la tine” si mai mult decat atat sa fii sigur ca celalti au inteles ceea ce ai transmis. Ai si si varianta cereri de feedback dupa speech, insa nu de multe ori ai ocazia sa ceri acest feedback  ci doar in cazul in care decizi ca vrei sa-ti castigi banii din speech-uri.

E nevoie sa-ti faci curaj si sa crezi ca poti tine un discurs. Cu siguranta poti, insa nu vei putea din prima sa-ti controlezi eficient emotiile .

Mai important decat curajul, este organizarea.

Frica e absolut normala, aceasta reprezentand un scut de aparare asupra constientului.

Ceva de genul, ce vor crede ceilalti despre mine daca voi da gres-?

Organizarea, iti va genera incredere in sine si in discurs si mai ales ii va capta pe ascultatorii tai.

Deci, in prima faza nu te gandi cum sa-ti ti emotiile sub control ci focuseaza-te pe ceea ce vrei sa transmiti intr-un mod cat mai organizat. Asta ar trebui sa-ti mai tempereze din teama.

Asa ca astazi iti spun cat pot de scurt, ce e nevoie sa faci, astfel incat sa reusesti sa captezi atentia “lor” si atat cat vorbesti sa incerci sa-ti contolezi emotiile, astefel incat ideiile tale sa ajunga clar si concret la „publicul tau”.

203161

HOBBY SPEECH

Pana sa intram in detalii clare si ferme,  inainte de a incepe un speech vorbeste despre hobby-ul tau cel mai important. Vorbeste despre el natural si o sa constati ca publicul tau este pur si simplu cuprins de ceea ce spui si mai ales cum o spui. De ce crezi? E simplu, generezi atat entuziasm incat i-ai cuprins pe toti. Asa ca ai voie sa fii tu insati si numai asa vei genera o aura pozitiva si entuziasta! Vorbeste despre hooby-ul tau!

 

1. METODA TRIUNGHIULUI CIRCUIT

 

a. Fiecare maniera de comunicare, indiferent unde si cu cine „o executi” reprezinta in esenta o relatie trilaterala (mesajul, emotiile, metoda).

 

b. Fiecare element din triunghi este cel putin egal ca importanta in ansamblul comunicarii.

 

c. Fiecare element al comunicarii pe triunghi le influenteaza pe celelalte doua si absolut toate elementele triunghiului sunt influentate de conjunctura si contextul comunicarii .

 

Feicare discurs are nevoie de o structurare .

Sa fii sigur ca oamenii care sunt atenti la tine, iti vor analiza: verbalul, nonverbalul si paraverbalul.

 

2. METODA “Spune-le”, pe toata durata prezentarii:

 

i. Spune-le ce o sa le spui

ii. Spune-le

iii. Spune-le ce le-ai mai spus

E un pricipiu simplu care te va ajuta sa intelegi ca la inceputul „prezentarii” le vei spune pe scurt despre ce vei vorbi, apoi le vei vorbi despre ceea ce le-ai spus in introducere, iar la final vei face un rezumat si le vei mai spune ce le-ai mai spus deja sub forma unui scurte recapitulari.

In continuare ai nevoie sa-ti structurezi totul pe timpi, timpi ce nu pot fi respectati 100% si aici depinde de interactivitatea celorlalti ce va genera automat pierderi din timpul prestabilit. Asta nu inseamna ca e rau, din contra e de bine, insa fii atent la timp .

 

O buna tehnica ce functioneaza in stabilirea timpului ( aici deja intram pe taramul managementului de timp ) este ;

3. METODA 40-40-20.

40% din timp acorda-l pentru discursul tau
40% din timp acorda-l pentru eventuale intrebari, feedback …
20% din timp acorda-l pentru rezumat, inchidere si puncte forte reiesite din discutie

Conteaza ceea ce le spui oamenilor in aceeasi masura in cat sa te asiguri ca ceea ce le-ai transmis a fost si inteles . (40-40) din pricipiul complet 40-40-20.

Rezumatul /recapitularea de 20% intareste 40-40 (timp pentru discurs-timp pentru feedback) si reprezinta  certitudinea ca 40-40 a fost „executat corect”.

 

Atentie maxima la cum se structureaza un discurs tinand cont de etapele pe care le-am invatat la compunere in clasele primare:

  • Introducere

-ice breaker-ul care este menit sa sparga gheata si tensiunea (un banc, o gluma, o povestioara comica)

-captarea atentiei cu tot felul de ancore stimulatoare pentru public

-prezentarea ta, cum ai ajuns in fata lor, ce faci la baza, rezultate concrete ale tale

-scopul prezentarii, ce vreti cu totii sa obtineti la final si aici ii intrebi si pe ei ce vor de la tine

-cat de important e subiectul

-ce e voie sau nu e voie sa faca ceialti in timpul discursului (reguli)

  • Cuprins

-o abordare clara asupra punctelor abordate

-argumetele relevante congruente in discutie

-interactivitatea (implicarea publicului)

-folosirea de glumite , povesti cu exemple

  • Incheiere

-repetarea temei / mesajului cheie (ce am invatat azi  important, learning points)

-integrarea mesajului din introducere in incheiere (ce s-a propus la inceput si ce s-a atins)

-daca subiectul /tema / mesajul aveau ca scop o actiune, recomnd-o tu imediat

 

Aceste principii nu-ti vor asigura succesul din prima povestioara, nici ice breakerul nu te va scapa de „capcanele intinse de public” insa te vor ajuta sa-ti structurezi bine un discurs si sa intelegi ca si aici e importanta disciplina. Nimeni nu s-a nascut invatat!

 

Fara frica, incearca iar daca ai dubii sau iti este peste mana, fa-o in prima faza cu prietenii tai care sunt dispusi sa te ajute. Cheama-i la tine acasa si apasa ”play”.

Eu zic ca exista doua feluri de speakeri si anume:
SPEAKER-UL PRAGMATIC care e chiar asa cum spune cuvantul – un difuzor care iti spune ce e important pentru tine – insa de fapt vrea sa cumperi ceva repede
SPEAKER-UL ENTUZIAST care prin emotiile si starile transmise te acapareaza, capeti incredere in el si cu prima ocazie buna vei cumpara ceva, fara ca el sa vrea sa cumperi ceva repede.

 

Un clip in timpul caruia nu mi-am putut controla emotiile. Se presupune ca ar fi cel mai bun speech tinut vreodata de catre un om.

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=QKgNQPD9GJU” ratio=”4:3″ border=”1″ color1=”green” color=”white”]

 

Daca ti-a placut articolul, da share si spune-mi mai jos daca ai completari.

La DISCURS inainte!

PS: Nu-ti fie frica de perfectiune, n-o vei atinge niciodata.
Cu drag

Iulian

21 Nov

Cum sa te organizezi intr-o saptamana in 5 pasi iar apoi sa te bucuri de weekend

Imi place sa cred despre mine ca sunt un tip organizat.

Pana acum ceva vreme aveam o agenda de buzunar in care imi notam sarcinile zilnice, iar pe masura ce le indeplineam le taiam din lista cu o linie groasa, inchisa la culoare.

Mergand pe la diverse seminarii de dezvoltare personala, si interactionand cu oameni de succes, am inteles ca a fi organizat zi de zi e prea putin.

Hai sa-ti spun de ce ;

1. Avand in buzunarul de la sacou sau de la geanta “mica mea agenda”, din cand in cand aceasta se ma ratacea si prin masina, iar seara nu mai coboram s-o iau de acolo, nestiind intotdeauna pe de rost ce am facut in ziua respectiva.

1458117743_lenovo_m91p_home

2. In serile in care luam cu mine agenda si incercam sa ma uit peste aceasta, nu vedeam decat linii groase si inchise la culoare, peste sarcinile din ziua prezenta si din zilele trecute.

“Imi place sa cred despre mine ca sunt un tip organizat”, era doar o chestiune de placere personala, in realitate insa, eram “VARZA”. Cu alte cuvine, ma minteam singur.

Intelege ca “eram” se refera la timpul trecut, logic nu? insa nu foarte foarte indepartat. Vorbesc de acum 4 ani.

De aproximativ 4 ani sunt mult mai organizat.

Hai sa-ti propun si tie un plan de organizare saptamanala, exact asa cum mi-l fac eu acum, din care rezulta automat si planul zilnic dupa care cel saptamanal si cel lunar si cel anual.

O sa-ti detaliez ce inseamna plan saptamanal, dupa care concluziile de luna respectiv an, le tragi singur, ca nu cumva sa muncesc doar eu. 🙂

 

PASUL 1-CREAREA CADRULUI

Cel mai simplu e sa iti generezi in desktop-ul/laptop-ul tau, un excel pe care sa-l denumesti “TO DO LIST”.

1458117743_lenovo_m91p_home

PASUL 2-LUNI DIMINEATA-ORIENTAT PE SARCINI

Trezeste-te inaintea tuturor celor din casa/familie. Daca te trezesti la aceeasi ori cu ceilalti o sa trebuisca sa imparti cu ei baia, bucataria, poate biroul daca nu aveti doua…etc. Asa ca trezeste-te cu cel putin o ora inaintea tuturor, fa-ti o cafea, dechide geamul, aeriseste.

Scrie in excel aliniat:

-DATA

 

-SARCINA, OBIECTIVUL


-DA sau NU ( daca sunt sau nu indeplinite taskurile, obiectivele, iar asta vezi la finalul zilei)

 

-REZOLUTIE (aici iti lasi spatiu mai lung pentru completarile tale) de ce da, de ce nu plus eventuale completari.

 

 

Tot ce ti-am scris mai sus la liniuta, reprezinta planul tau pe o intreaga saptamana, asa ca stai focusat pe acest tabel si incearca pe cat posibil sa-ti scrii taskurile pe intreaga saptamana, inca de luni dimineata. Nu sarii sub nicio forma peste ceva.

Transcrie sarcinile din ziua respectiva pe o agenda de buzunar, sau scrie-le in telefonul mobil, sau trimite-ti-le pe mail sa poti avea tot timpul acces sa le citesti. Banuiesc ca e logic ca nu poti tine mine tot ceea ce ai de facut intr-o zi/saptamana/luna/an.

Urmareste-le zilnic, vezi ce ai realizat ce nu si mai ales de ce. Toata treaba asta, fa-o la finalul zilei, direct in tabelul generat. Crede-ma ca nu e greu deloc, iar dupa o saptamana cu siguranta o sa-ti placa. Chiar daca suntem inca la ziua de luni, toata treaba asta cu sarcinile o urmaresti zilnic, asa cu nu o sa mai amintesc nimic despre…

 

PASUL 3-LUNI DIMINEATA-ORIENTAT PE PLACERE

Bucura-te din prima zi in care te-ai trezit primul. Am creat acest pas special pentru a-ti atrage atentia ca e foarte “de valoare“, sa sa bucuri de diminetile de luni. Sunt cele mai frumoase daca stii ce vrei de la tine si de la viata. In plus fiind atat de devreme, nu imaparti cu nimeni, nimic. Un fel de egoism pozitiv.

1458117743_lenovo_m91p_home

PASUL 4-MARTI TOATA ZIUA-ORIENTAT PE “FINANCIAR”

Din nou o zi destul de frumoasa, o zi in care te gandesti si vorbesti despre bani. N-ai cum sa sari peste ziua asta, pentru ca planul pe care ti-l faci, duce automat la bani.

Nu conteaza ce lucrezi, nu conteaza daca esti angajat sau freelancer, sau colaborator. Tot ce conteaza e ca ziua de marti, ziua cu trei ceasuri rele sa o transformi in ziua cu trei ceasuri eficiente. Concentreaza-ti cel putin 80% din zi, pe partea financiara si analizeaza:

 

-de unde iei bani

-unde ai de dat bani

-cum poti sa-ti mai rotunjesti veniturile

-daca veniturile tale, acopera nevoile plus dorintele

 

Asa cum spuneam, concentreaza-ti 80% din timp pe latura financiara. Doar marti poti face asta si nu vei mai fi stresat luni, miercuri, vineri, etc. Cel putin nu de latura financiara.

Poti sa-ti spui asa: Marti e marti, e ziua in care sunt orientat financiar.

Miercuri si joi, iti urmaresti sarcinile si reajustezi in excel-ul generat minusuri si/sau plusuri. In continuare ramai concentrat pe sarcini, pe organizare, insa nu te intorci la ziua de luni doar daca mai ai sarcini nefinalizate. Nu te gandesti la marti absolut deloc pentru ca ai avut o zi intreaga la dispozitie. Miercuri si joi, lucreaza ca si cum saptamama are doar doua zile. Concentrat, mult si eficient.

 

PASUL 5-VINERI SEARA-ORIENTAT PE ANALIZA SAPTAMANII

Acum e acum. Iti deschizi excel-ul si incepi cu ziua de luni si sarcinile aferente acesteia, ai coloane cu “da si nu” la indeplinirea sarcinilor, ai rezolutii scrise de tine, ai obiective ce au fost sau nu atinse. Poti ajusta in functie de saptamana ce tocmai a trecut, orice nu ti-a iesit bine.

Orice ti-a iesit bine, coloreaza cu galben, verde… ce culoare vrei tu si vei vedea singur ce senzatii minunate te incearca.

Chair daca nu ti-a iesti totul ca la carte, nu-ti face griji, pentru ca la finalul lunii iti vei face analiza din nou si sunt sigur ca vei fi mai atent la indeplinirea sarcinilor TALE.

Printre noi sunt si unii ce vor spune: “Iulian, de fapt eu muncesc foarte mult intr-o zi, cad epuizat(a) seara si tu imi vorbesti de organizare?“, iar eu o sa-ti rapund “A munci este egal cu a te organiza care este egal cu a gandi si din pacate sunt multi ce muncesc fara sa gandeasca, iar asta se numeste haotism si exact din acest motiv, ai falsa impresie ca muncesti mult.”

De fiecare data cand crezi ca ai “dat-o-n bara”, REAJUSTEAZA, insa asuma-ti ca va trebui sa recuperezi candva.

 

Sunt sigur ca vinerea iti vine cheful de petrecere. Gandeste-te ca iti vei amplifica triplu cheful, dupa o saptamana in care ai fost foarte organizat.

 

Hai sa facem un rezumat asa ca la scoala astfel:

LUNI-TRASEAZA-TI SARCINILE PE TOATA SAPTAMANA

 

MARTI-80% DIN TIMPUL TAU, ACORDA-L LATURII FINAINCIARE

 

MIERCURI SI JOI-LUCREAZA CA SI CUM SAPTAMANA AR AVEA DOUA ZILE

 

VINERI-ANALIZEAZA SI AJUSTEAZA SARCINILE PE TOATA SAPTAMANA

 

Sunt sigur ca ai inteles ca la finalul lunii, iti vei reanaliza totul, vei vedea ce s-a indeplinit si ce nu si mai ales de ce.

Vei fi atent si la partea finainciara si vei trage o linie. Sunt luni in care totul merge “ceas” si luni in care treaba mai scartaie. Nu ai de ce sa-ti faci griji. La toata lumea se intampla asta.

Poti incepe cu noul tau plan de azi, sau poti incepe de la anul. Tu alegi momentul, insa nu astepta prea mult sa fi pregatit. Treci la actiune!

Atunci cand oamenii te vor suna, iar tu nu le vei putea raspunde sau le vei spune ca esti ocupat, ei nu te vor mai suna.

Daca ma intrebi pe mine de ce e important sa ma organizez, iti voi spune ca astfel pot multumi mai multi oameni.

 

Daca ti-a placut articolul, da-i share si like si mai ales adauga ce crezi ca mai poate fi folositor, noua tuturor.

 

 

Cu mult drag,

Iulian Costea

16 Oct

Cel mai eficient truc, pentru a-ti trezi copilul dis de dimineata

De o luna a inceput un nou an scolar , iar cei mai multi dintre copii sunt nevoiti sa se trezeasca dis de dimineata.

Cu speranta ca, copilul tau doarme mult mai devreme ca de obicei ( eu as recomanda maxim 22.00) iti dau un truc in cazul in care indiferent de orele la care adorme, copilul tau nu prea are chef sa se trezeasca.

Nu cred si nu vreau sa fie asta o problema , in fond si adultii se confrunta cu asa ceva , insa la noi e altceva. E vorba de lene si de lucrurile pentru care ne simtim motivati sa ne trezim in zori… sau nu.

Pe copii, in schimb ii putem ii putem forma de mici cu ideea ca trezitul de dimineata e un real castig.

Familia ta se confrunta cu o astfel de “problema”?

Mama incearca sa-l trezeasca intr-un mod cat mai placut pe cel mic , venind cu halatelul de plus deasupra patului si astfel spera sa-l “culeaga” din culcusul caldut. El nu vrea si exclama “NU POT , MI-E SOMN …MI-E SOMN , NU POT”. Scenariul se repeta de 5-6 ori si uite asa de la primele ore ale diminetii risti sa te enervezi usor.

CE E DE FACUT ?

Presupunand ca asa se intampla de ceva vreme in fiecare dimineata e timpul sa faci ceva, pentru ca la urmatorul sunet al alarmei ceasului sau telefonului, micul scolar sa fie in picioare fara sa mai aduci halatelul preincalzit usor pe calorifer.

IN TIMPUL ZILEI , CAND COPILUL E ENERGIC SI CONSTIENT POTI DISCUTA CU ACESTA DESCHIS  ;

-Puiutule tu stii ce este creierul ?

In cazul in care copilul nu stie , explica-i atent care sunt functiile creierasului lui si cum acesta poate fi influentat pozitiv si/sau negativ.

In cazul in care rapunsul la intrebarea de mai sus e DA , atunci explica-i;

-Puiutule , daca in fiecare dimineata ii tot repeti creierasului tau ca ti-e greu sa te trezesti si ca nu poti … nu poti (aici implica-te si nonverbal , perin gesturi discrete), intr-o buna zi acesta (creierul) , va ceda si va asculta comezile tale. Te vei trezi dupa ora 9 sau 10, cand copii sunt deja implicati in fel de fel de activitati scolare interesante, utile si placute. Iti doresti asta ?

La intrebarea “Iti doresti asta”?, raspunsul ar fi bine sa fie “NU” si atunci inseamana ca ti-ai facut treaba.

 

Sunt multe alte variante mult mai pozitive pentru ati face copilul sa se trezeasca dimineata, insa acest truc il consider de departe cu un impact puternic.

 

Bafta multa si iti spun ca in cele mai multe cazuri, trucul FUNCTIONEAZA.