12 Jul

Micii baschetbalisti pitesteni de la Sufariu Basketball School sunt din nou la Mangalia

Pentru micii baschetbalisti pitesteni, au inceput emotiile puternice inca de sambata seara, cu doua zile inainte de avea primul meci. Ghete curatate, genunchiere, echipamente calcate, un mic bagaj si neaparat cateva gadget-uri ca de, asa sunt ”astia micii”.

Duminica, dis de dimineata au plecat in formula completa spre Mangalia, pentru o noua participare in Liga Nationala de Minibaschet.

Insotiti de Cristi Paraschiv, Anica Marcel si Narcis Sufariu, juniorii schimba intre ei primele pronosticuri inaintea plecarii.

La 7.30 dimineata se aliniaza cu totii in microbuz si Cristi ii dezbraca la piele pentru a-i imbraca din nou, de data asta pe toti la fel, pentru a arata ca o echipa adevarata. 🙂

8892b59a-9b4d-495d-8656-f6a2c1ec1e35

 

Drumul e frumos, cum poate fi altfel?

La 10-11 ani sa faci parte dintr-o echipa unde s-au legat deja prietenii, nu poate fi decat superb pentru orice copil.

Fiecare se relaxeaza cum stie si din cand in cand se fac si mici pauze pe traseu.

843e6a9f-a797-4f25-8be0-16e44d61d2fc

Duminica e pentru relaxare. Au ajuns si respecta acest lucru.

De luni au inceput meciurile. Vor fi cate doua meciuri pe zi, deci efortul va fi mare pentru toata lumea.

facebook_1468318046683 (1)

Sa le tinem pumnii celor 12 mici baschetbalisti pitesteni: Iustin Costea, Cosmin Bumbenici, Radu Stefan Mosoiu, Octavian Galateanu, Andrei Stefan Stoica, Damian Cotet, Aris Dragoi, Mihail Cenusa, Ionut Busi, Calin Marinescu, Razvan Prunaru, Razvan Chescu.

Mult succes tuturor!

 

Iulian Costea

03 Dec

Fa un gest mic pentru o cauza mare. In Decembrie la Pitesti

De obicei in preajma sarbatorilor devenim mai buni. De fapt o sarbatoare atat de importanta cum este Craciunul, ne reaminteste sa ne facem propriul bilant.

Cum am fost in anul care se apropie de final? Cum am fost noi, ca oameni!

Personal, am vazut oameni care-si propun pur si simplu sa devina mai buni, mai apropiati de semenii lor!

Ce am facut bine, ce nu, ce mai putem schimba si cum mai putem fi acum, in acest moment mai buni si in plus ce facem de la anul?

7 si 18 Decembrie sunt doua zile extrem de importante pentru Asociatia Parintilor Copiilor cu Autims Arges.

Inca din 19 noiembrie s-a dat startul Campaniei Caritabile pentru strangerea de cadouri pentru copiii cu Autism. Campania se numeste “Zambetul Craciunului“.

Asociația Părințiilor Copiilor cu Autism  din Argeș vine în ajutorul acestora si până pe 18 decembrie vom strange diverse obiecte, care ar putea aduce bucurie copiilor.

Te invitam sa te alaturi noua, prin DONANTIE:

  • Jucării, dulciuri, rechizite, cărți de povești, hăinuțe de iarnă și electronice. *
  • Obiecte de valoare care vor fi scoase la licitațiepentru APCA Argeș. **

Totul se va încheia intr-un mod special, cu o serbare caritabilă de Crăciun, ce va avea loc in 18 decembrie la ora 17:00 la Teatrul Alexandru Davila.

**

Lictiatia pentru obiecte donate va avea loc la Hotel Ramada Pitesti in data de 18 Decembrie de la orele 19.00.

Invitatii speciali care ne vor sustine sunt:

Manuela Harabor si fiul Andrei Harabor, care este un adolescent cu autism si cu un sufelt imens pentru acesti copii, carora le-a donat din propria initiativa DVD Player-ul personal si 32 de DVD-uri.

De asemena ne vor sustine o serie de invitati speciali precum:

Gelu Voicu, Alina si Ilan Laufer, Lili Sandu, Georgeta chitoran si alti oameni buni.

unnamed

Darurile tale le poti aduce la sediul APCA cat si in Centrul Comerial, Pitesti Mall, unde ne gasiti in data de 7 Decembrie 2014,  de “Mos Nicolae”,  orele 16.30-19.30.

Asa ca daca ai vreun obiect de orice valoare pe acasa si nu l-ai mai “bagat in seama” de mult, e timpul  sa-l donezi si acesti copii se pot bucura de pe urma lui.

 

Adresa Sediului APCA:

Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

Cod fiscal: 28110763, Autorizatia: 12/RA/2011

Contbancar BCR: RO 35 RNCB 07891 2060 1740 0001

Tel: 0742 020 158, 0723 187 885,

Email: apca.arges@gmail.com

Web: www.autismulinarges.ro

03 Oct

Si eu, cand trebuie sa ma schimb?

Cat de idioți suntem uneori.

Ne agatam ca niste nemuritori de un loc de munca, de un salariu, de o porție în plus. Uitam sa mai trăim și ne mutam sufletele în bani, în mobila și LCD-uri. Si noi? Unde ne simțim bine?

Cu portia in plus, ne acoperim golurile pentru moment!

Bine zicea un mare om “trăiți ba, trăiți, ca de murit nu-i mare lucru.”

  • Micul dejun e un bun prilej de a “construi” o noua zi superba, o dimineață cu spor pentru copii. Miros de omleta și pâine prăjită. Nu nervi, stres și plecat în graba pe ușa!
  • Masa de pranz, trebuia sa fie un obicei răsfățat și senin, nu o misiune de care sa scapi rapid sa te reîntorci în graba “pe plantatie”.
  • Cina era dedicata familiei altădată. Azi, e ca un ciclu ieftin și rapid, pentru a mai avea un pic de timp pentru alte zeci de e-mail-uri…
  • Noaptea era pentru somn, nu pentru analiza zilei ce tocmai a trecut, nu pana la 4 dimineata, treaz, nervos și fără soluții.

a fi in schimbare

Când se întâmplă toate acestea, sigur ești în cea mai mare capcana și sigur nu ești cel mai eficient om.

Crede-ma ca nu mai ești nici foarte apreciat.

Daca ai ajuns aici, ieși imediat și spune asa: “din motive personale, nu mai pot continua asa, îmi doresc altceva…si asta voi face!”

Si fa ceea ce-ti doresti cu toate riscurile. Ai o singura viata constienta!

Nu ai nevoie de regrete!

S-ar putea sa intelegi mai multe, de aici: https://www.investestecorect.ro/8-mari-regrete-ale-varstei-30-35-de-ani/

 

Iulian

30 Sep

La naiba

Ce spunem cateodata:

La naiba cu politica, la naiba cu banii multi, tintele clare la care nu vei ajunge.

La naiba cu societatea care nu-ti mai da drepturi, la naiba cu prietenii falsi, la naiba cu grijile.

Duca-se, duca-se toate pe “apa sambetei”, tu nu vrei decat sa traiesti, sa explorezi.Si atunci cand muncesti, vrei doar sa te distrezi pentru ca ai inteles ca de fapt asta e scopul. Sa te joci, sa pierzi, sa castigi, sa arunci, sa recizlezi, sa gusti din viata, efectiv!

La naiba cu facturile, cu scopurile vitregite de ratiune si emotie, la naiba cu bancile, cu ratele la banci.

La naiba cu televizorul de x,y,z, inchi, la naiba cu rateurile, la naiba cu vecinii ascultatori de manele.

Duca-se, duca-se toate pe “apa sambetei”, tu nu vrei decat sa-ti exporti inteligenta in cei de langa tine, si sa traiesti in realitate, nu virtual, nu in desene animate. Vrei sa incarci de energie pozitiva, jucandu-te oriunde. Pana la urma asta e scopul vietii.

La naiba cu magnatii batrani, cu sotiile lor tinere, cu emisiunile tabloide, cu efectele vorbelor tale spuse la nervi.

La naiba cu prostii, cu prietenii descurajatori, la naiba cu frica de esec, si teama de a nu ramane sarac.

La naiba cu toate, duca-se, duca-se toate pe “apa sambetei”, oricum le vei trai pe toate si merita atentia ta, doar lucrurile importante.

Care e de fapt scopul tau?, asta e intrebarea.

Un “posibil” raspuns, iata-l!

scop

 

Iulian

24 Sep

25-30 de ani, un cap doua maini, doua picioare si o misiune

Cand am deschis acest blog, intentia mea era sa-l fac un blog cu si despre vanzari si managementul vanzarilor, domeniu pe care il stapanesc foarte bine. A tinut fix 6 luni, dupa care am inceput sa scriu astfel de articole si cititorii au inceput sa-mi dea feed-back.

Misiunea mea va ramane aceasi ca si moto: “Prepare To Train”, sau “Pregatit sa-ti antrenez echipa”, si ramane si meseria mea. Invat oamenii sa vanda mai bine, mai mult si sanatos!

Nu stiu ce te motiveaza in acest moment. Unii spun ca viata pur si simplu, altii ca linistea, altii fericirea (depinde ce inseamna pentru fiecare), altii banii…, evolutia…

De la acest detaliu trebuie sa pornesti; sa vezi exact ce te motiveaza si sa functionezi in virtutea acestei motivatii. Daca esti aici, pe blog, mi-e destul de clar ca tu cauti ceva, si cauti sa rezolvi cu tine partea de instatisfactii. Altfel, n-ai citi! Sau esti pur si simplu curios ce indrug aici si poate citind, vei intelege din experientele altora.

Ai intre 25-30 de ani si cauti ceva. Vrei sa gasesti acel ceva, te gandesti, cauti nisa, dar nu actionezi. te trezesti pe la 40 de ani, melancolic si plin de regrete ca n-ai actionat cand trebuia. Nu-ti dai seama ca inca nu-i tarziu si-ti tot repeti ca esti deja prea batran pentru a-ti satisface necesitatile si a-ti gasi motivatia. Dupa 50 de ani, sunt perfect de acord, deja e tarziu si gradul de implicare scade. Practic, nu-i tarziu nici atunci, insa nu prea mai poti sustine un start-up eficient. Si timpul trece, sau mai bine zis, tu treci prin el iar el nu te iarta. N-a iertat pe nimeni!

Eu-cand-o-sa-fiu-mare

Ce-o sa povestesc oamenilor, cand or sa ma intrebe despre curaj si ambitie?

Si va veni vremea cand intr-un grup de oameni cineva va lua cuvantul si va spune:

“Lasa-l si pe “Iulian” (inlocuiesti numele meu cu al tau ), sa ne spuna din experientele lui ca-i mai “copt” “.

Ce-o sa le spui oamenilor, ce trebuie sa faca, cum trebuie sa actioneze, cum ai facut tu? Dar copiilor tai, ce-o sa le spui? Ca statul a dat o casa parintilor tai, in care tu ai bagat bani ca nebunul si ai adus-o la un pret de 70.000 de euro, iar “piata”, nu-ti da decat 40.000, pe ea? Sau ca nu vrei s-o vinzi ca o lasi mostenire? La asta se rezuma viata unui om? la o casa si o masina?!?

Asa cum casa este o nevoie, pentru ca trebuie sa ai un adapost cald si un loc in care sa pui capul pe perna, iar masina te serveste de cate ori ai nevoie, asa trebuie sa fie si cu motivatiile. Ele te vor servi mai des decat iti imaginezi acum.

Pune-ti urmatoarele intrebari:

  1. Am nevoie de motivatii sa fac ceea ce fac acum?
  2. De ce fac ce fac acum, imi place sau sunt obligat?!
  3. Am nevoie sa am un hobby puternic?
  4. Pasiunile mele, pot fi acoperite cu banii pe care-i castig acum?!
  5. Ce as putea sa schimb in ecuatia vietii mele?
  6. Copiii mei ce invata/vor invata de la mine?
  7. Cum sunt eu, asa vor fi si copiii mei, e bine?
  8. Pot si eu sa fac, ceea ce face “idolul meu”, dar altceva, pot?

Si intrebari pot fi multe, si poti continua tu sirul, pentru a-ti gasi singur raspunsul.

Intrebarile ne ajuta, pentru ca, creierul nostru va cauta instantaneu, RASPUNSURI. Si primul raspuns care vine din subconstinent, face omul sa actioneze sau sa “doarma”, intelegand ca intr-o zi va reactiona.

Nu cred ca exista vreu om fara o misiune, cred doar ca unii oameni nu mai cauta inauntrul lor!

Misiunea pe acest pamant, o vei afla numai daca vrei. Poate misiunea ta, este sa-ti cresti si sa-ti educi copilul, frumos sau sa fii un bun motivator, sau un leader excelent, si poate din cand in cand mai dai rateuri. A avea o misiune nu inseamana a fi perfect ci inseamana ca din momentul in care o descoperi, vei fi cel mai bun prieten cu ea si-i vei acorda o importanta absoluta fara sa-ti dai seama.

Acum, in momentul de fata pe ce te concentrezi cel mai mult, ce-ti da insomnii? Aia e misiunea ta! Daca n-ai somn din cauza ratelor, poate ca asta e misiunea ta, “sa stii cum sa gestionezi corect banul, sa te apuci de studiu si sa-i inveti si pe altii pentru a nu mai cadea in capcana“, sau n-ai somn pentru ca n-ai afacerea ta si poate tocmai asta e misiunea ta, “sa te trezesti in toiul noptii si sa pui pe hartie ideile tale, iar a doua zi sa actionezi, pentru ca actiunea arata rezultate”.

Si, rolul tau dupa ce-ti vei gasi aceasta misiune, nu este s-o duci la final, sau sa ai 100 de procente de realizare. Roulul este sa “calatoresti” prin viata, motivat si sa devii un profesionist!

Uite un citat de la Zig Ziglar, citat cu o putere maxima de sinteza:

“Ceea ce realizezi prin atingerea obiectivelor este mai puţin important decât ceea ce devii străduindu-te să le atingi.”

Griji, ne facem cu totii; saracii ca n-au de niciunele, clasa medie tinde sa-si depaseasca limitele, bogatii au frica de a nu piede tot!

De griji nu duce nimeni lipsa. Nu e o cercetare si nu e vreun studiu, insa eu cred ca:

  • 30% dintre oameni, raman la nivelul lor din lipsa de idei

  • 30% dintre oameni, raman la nivelul lor din lipsa de actiune

  • 40% dintre oameni, raman la nivelul lor din lipsa de motivatie

De cealalta parte, sunt cei ce actioneaza fara sa se gandeasca prea mult la esec, fara sa fi avut idei geniale, fara sa se gandeasca prea mult la motivatie, ei obtinand-o in timpul procesului.

La job, oamenii traiesc cu teama ca vor fi dati afara si devin ineficineti uneori, tocmai din acest motiv. E teama numarul 1.

Daca vrei sa elimini aceasta teama, scrie-mi un comentariu mai jos, si o sa fac un clip video sa-ti arat simplu cum vei scapa de aceasta teama din minutul 2.

Sumarizand, porneste de la o motivatie, cauta inauntru tau care crezi ca-ti este misiunea, intreaba-ti rudele, prietenii, familia, la ce cred ei ca esti cel mai bun? si vezi daca se potriveste cu misiunea ta. Misiunea se descopera in timp, iar daca acum n-o vezi, continua s-o cauti!

Nu te mai ingrijora toata ziua de toate nimicurile, nu te gandi prea mult la esec, actioneaza tot timpul, citeste mai mult, iesi mai des din casa pentru a face networking (chiar si sambata si duminica), nu mai lua in seama “rahaturile”, pe care le auzi la TV (eu zic sa nu te mai uiti deloc la TV), si la oamenii de langa tine, indrazneste sa ceri mai mult de la tine si de la oamenii cu care interactionezi, si ZAMBESTE cat mai mult in circumstante in care altii nu mai gasesc nicio solutie.

Nu uita, daca vrei sa-ti elimini teama de a fi dat afara de la job, scrie-mi mai jos si voi face un clip in care-ti voi arata ce sa faci.

Cu drag!

Iulian (34 de ani care a trecut si va mai trece prin greutati), Costea

PS: Poate iti place si: “https://www.investestecorect.ro/8-mari-regrete-ale-varstei-30-35-de-ani/”

25 Aug

Si eu am lectiile mele dupa aproape 3 ani de antreprenoriat

Nu, nu fac de mult antreprenoriat, insa cand lucram in multinationala, mi se faceau, periodic evaluari despre spiritul antreprenoirial. Stii cum e cu testele, vrei “sa dai bine”, in toate.

75089_470194529685118_314544352_n

Iata 12 lectii pe care le am in atreprenoriat, dupa doua multinationale:

1. Creaza-ti o viziune. Propria viziune care poate fi si un slogan. Ex: Eu, am ca slogan si viziune: “Prepare To Train!”, sau “Pregatit sa-ti antrenez echipa!”. Urmareste-o zilnic si n-o scapa din ochi nicio secunda. “Da-te mare”, cu ea si fa-o cunoscuta la colegi, parteneri, prieteni. Fa-o cunoscuta peste tot! Chiar si la prezentari gratuite.

2. Zambeste atunci cand esti in rahat. Ce se poate intampla mai rau?!? Sa dai “chix”, insa daca tot timpul traiesti cu frica de insucces, pana la urma il vei “gasi”. Traieste azi, actioneaza si zambeste. Si, zambeste larg, oamenilor le plac oamenii cu zambete largi si poate chiar asa, castigi!

3. Imbraca-te impecabil, oricand, chiar daca biroul tau e acasa. Chiar daca n-ai un super-birou, te poti imagina intr-unul, insa in cazul tinutei, e altfel, nu poti doar sa-ti imaginezi. Petrece-ti timpul in teren la clientii tai si arata-le ca esti atent in primul rand cu tine. Fii impecabil din punct de vedere al tinutei. Ei, vor observa totul!

4. Planifica totul. Inclusiv un e-mail pe intentii de colaborare. Structureaza totul pe pasi, pe puncte si pe sub-puncte. Intrevino acolo unde exista negociere, reintoarce-te in punctele amintite de tine si resubliniaza-le organizat. Nu scrie “alandala…”

5. Suna-ti zilnic contabilul. Arata-i ca esti atent. Cunosc colegi, care au platit sute de milioane (vechi), la final de an pentru dividende. Nu trebuie sa ajungi aici, suna-ti contabilul si intreaba-l daca ai ajuns la break even point. Pana il vei obisnui pe el s-o faca, o sa dureze. Ia tu initiativa.

6. Arata-le oamenilor cu care lucrezi ca esti in barca lor, sau ca sunt cu tine in barca. Nu lasa astfel de situatii la voia intamplarii. Eu, de multe ori am vrut sa renunt in primele 3 luni de colaborare pentru ca nu ma simtem sus, in barca. Crede-ma pe cuvant!

Ai cuvantul meu ca asa e!

7. Nu fii umil. Cand un client va vedea ca te poti umili, urmatorul gand va fi ca esti si prost. Nu sta acolo unde nu ai incredere doar de dragul de a face un ban in plus. Mai bine cheltuie mai putin, mai atent, pe lucruri ce conteaza pentru afacerea ta.

8. Vinde, vinde, vinde. Vinde tot timpul, vinde-te peste tot si nu te opri. E ideal sa-ti sune telefonul si sa te umpli de incasari/proiecte, insa nu cred ca e asa. Stai in teren si la multe intalniri cu scop clar de a vinde, de a “te vinde.”

9. Decat sa vinzi ieftin, mai bine gratis. Mai ieftin, inseamna negociere slaba, gratis inseamna ca-ti permiti. Asta nu inseamana sa dai mereu gratis, din contra propune-ti sa vinzi scump, cel mai scump poate. Toti sunt ieftini, iar clientii ce cumpara ieftin, vor cumpara de unde e mai ieftin. Dupa ce nu mai esti cel mai ieftin, ce faci? Iti perminti sa-ti pierzi clientii?!?

10. Fii constant. E bine sa fii calitativ, dar e mai bine sa fii constant. Calitatea o vor aprecia partenerii tai, oamenii! Vor fi subiectivi si daca lucrezi prea mult la calitate, nu vei prospera. Lucreaza la constanta, in fiecare zi, in fiecare punct!

11. Nu te abate de la plan. Esti inconjurat de oameni ce iti vor da detalii despre insuccesul tau? Foarte bine, renunta la ei si stai 100% in planul tau. Nimeni nu te vede in plin proces. Toti te vad daca ai sau nu ai rezultate. Fii optimist si mergi pe planul tau. Nu uita, ai o viziune deja! N-o mai stii? Intoarce-te in punctul 1.

12. Este mare diferenta intre angajat si antreprenor. Ca antreprenor n-ai siguranta profitului, ca angajat da! De ce? pentru ca luna de luna incasezi salariul. Dar “profitul”, poate fi mic, ca angajat, asa-i? Fa-ti “botezul”, in antreprenoriat cu siguranta clara ca e alta “Marie”, la mijloc. Esti stapan pe timpul tau care din pretios se transforma in periculos daca nu stii sa-l gestionezi.

In final, am un cadou pentru tine. Sper ca iti plac cadourile. Mie imi place sa le ofer.

Coperta

Iulian Costea

07 Aug

1 lucru pe care l-am invatat despre influenta

Prin 2009 aveam o sesiune de interviuri pe la Targoviste.

Dupa “o serie”, de 5-6 oameni, am iesit afara sa iau o gura de aer. Dupa 10 minute ma intorc si gasesc pe scaun un tanar cu o barba lunga. Il salut si imi dau seama ca are ceva curaj devreme ce nu-l invitase nimeni inauntru si totusi el statea picior peste picior.

Il intreb cum il cheama si-mi intinde o coala de hartie, indoita. Ma uit la el, iar el imi face semn din cap s-o citesc. Orgoliul de “mare sef”, vrea sa ma stapaneasca si vreau sa-i zic vreo doua, insa aleg sa citesc.

“Poetul Valentin…, s-a nascut in anul …, in localitatea…”

Cum poate veni un om la interviu fara sa stie ce are de spus si-mi prezinta o auto- biografie scrisa?

Il intreb care-i treaba, si-mi spune ca are nevoie de job-ul asta. Il asigur ca voi analiza.

Peste o saptamana trebuie sa decid; citesc din nou notitele din cv-uri si-mi atrage atentia, “Valentin.”

Ma gandesc, ca-i fair-play sa-l sun, sa-l anunt ca nu e el omul. Aveam nevoie de mai multi oameni atunci si in timp ce suna telefonul, mi l-am imaginat intrand cu incredere oriunde. Exact in acele secunde decid sa-i dau vestea buna.

-“Salut! Valentin?

-Cine intreaba?

-Iulian sunt, Iulian Costea, ne-am intalnit saptamana trecuta la Targoviste la un interviu…

-Da, stiu, dar eu nu mai sunt disponibil”, zice Valentin, si-mi inchide.”

“Ai fost prea slab si nu trebuia sa-i dai nicio sansa, imi spunea orogliul.”

Trec peste eveniment si peste catva zile (eu fiind in Targiu Jiu), ma suna colegul de la Targoviste si-mi spune ca a citit in ziar ca, Valentin, s-a sinucis.

5a

Mi-a cazut telefonul, mi-a picat fata, mi s-au inmuiat picioarele, n-am mai putut respira.

Eram convins ca eu sunt cauza, dar de ce? pentru ca eu il sunasem! Voiam sa-i spun ca sunem gata sa colaboram, chiar daca decizia o luasem atunci.

, spunea: “De fiecare dată când ţi se întâmplă ceva, pune-ţi întrebarea: “Ce aş putea învăţa din această situaţie?” sau: “Cum aş putea profita de ceea ce mi s-a întâmplat?” sau, în fine: “Ce oportunităţi mi se prezintă acum?”

Mi-a venit citatul asta in cap. Dar ce invatasem. Nimic! Viata lui se sfarsise, iar eu ma simteam vinovat. Era tanar, era poet sau vroia sa fie.

Il rog pe colegul sa-mi faca rost de numarul de telefon de la ziar, sun si aflu si numarul de telefon al mamei lui. O sun, imi prezint condoleantele, ma intreaba cine sunt, ii spun, apoi o intreb de ce a facut asta? Mi-a raspuns ca avea probleme emotionale de mult si ca nu-l mai vedea bucuros de multa vreme.

Teoretic, ma linsitesc, pentru ca nu din cauza mea a ales sa faca necugetatul gest, insa dupa cum vezi, mi-a ramas si acum in minte acest nefericit eveniment.

Puterea de influenta spura oamenilor este mare. Puterea ta, puterea altora asupra ta, a multimii aspura ta, etc…

Fii atent la ceea ce scoti pe gura si fii atent la modul in care alegi sa influentezi oamenii. Nu tot rezista! Oamenii sunt sensibili, unii sunt asemenea unui burete, ei strang totul si apoi “explodeaza”. Am, si am avut de-a face cu multi oameni, poate la fel ca si tine si de cativa ani, aleg “easy way” si “pozitivismul”. Oamenii se misca, daca ei simt ca trebuie sa se miste si stau ca simt ca trebuie sa stea. Oamenii nu pot fi fortati, insa pot fi influentati. Si in bine si in rau.

Gandeste-te la ceea ce faci acum si cum poti influenta oamenii. Gandeste-te de doua ori inainte sa urlii la copilul tau. Gandeste-te bine inainte sa acuzi sau sa gasesti vinovati.

Alege sa fii o persoana cu o influenta buna, alege sa fii un om de inspiratie nu un om de care lumea sa se teama.

Alege “easy – way!”

 

Iulian Costea

18 Jun

Daca nu te schimbi e posibil sa “mori”

Implicatia mea in relatia cu oamenii, de cativa ani a devenit una stransa. Asta imi doresc cel mai mult; sa dau valoare oamenilor din jurul meu si sa implicit sa primesc.

Unde cred si vad ca pot ajuta, ma implic si fac tot ce trebuie sa schimb cate ceva. Acolo unde nu sunt deloc sanse, nu pun “caruta inaintea boilor”.

Nu pot intelege cum ne lasam semenii in “mizerie” si nu incercam sa-i “resetam” prin suport neconditionat. Da, cred ca putem ajunge in viata ceea ce ne dorim si mai cred ca trebuie ca din cand in cand sa fim ajutati si sa ajutam la randul nostru.

Zig Ziglar spunea ca orice om va obtine tot ce-si doreste atata vreme cat va ajuta suficienti oameni sa obtina ceea ce vor.

Si pentru ca tot ce ne plac povestile reale, o sa-ti spun una chiar azi.

Fix acum 13 ani, ma angajam pentru prima intr-un restaurant cu specific italienesc, cu patron italian. Tot personalul a fost recrutat de patron si in doua saptamani eram o echipa formata din cca 15 oameni.

“Seful de sala”, era un barbat inalt si bine facut si elegant. Asa am crezut eu, ca-i seful de sala insa 20 de minute mai tarziu l-am surprins spaland o farfurie ajutat de o masinarie sofisticata. Nu-i convenea ce presta asa ca l-a chemat pe patron si i-a povestit ca el a aplicat pentru sef de sala.

Plecase bine la drum, “spalatorul de vase”. Isi dorea, avea ambitie probabil si totusi nu era de ajuns. Poate nu avea “know-how”,  si patronul italian a vazut asta. L-a lasat acolo timp de cateva zile apoi nu l-am mai vazut deloc la treaba.

Punctez, poate nu avea know-how. Pe vreme aceea stateam prost la capitolul “influenta” si n-am putut interveni nici pentru mine, nici atat sa-l intreb despre ceea ce stie pe colegul de la vase. Know-how-ul (competentele sllefuite), este prima competenta vitala in dezvoltarea fiecarui om. Nu stii bine ceea ce ai de facut, vei plati prin a-ti pierde anumite drepturi. O vei lua de la capat pana intelegi ca trebuie sa te intorci la partea de competente slefuite bine (know-how). Daca 1 ora/zi te pregatesti in domeniul in care vrei sa-ti exerciti “talentu”, in cat timp vei deveni “expert”?

Eu, am continuat ca ospatar, barman, barman cu jumatate de norma, apoi am demisionat pentru ca trebuia sa invat pentru licenta. Am mai povestit asta in alt articol, asa ca nu mai detaliez.

Pe omul de la vase l-am mai vazut prin centru orasului dupa vreo 3-4 ani si deja mi se parea ca nu mai arata la fel de zvelt si motivat. Pentru o vreme am gandit ca “am evoluat” eu si poate nu vad asta.

Mi se parea un tip capabil in vremea cand imparteam acelasi loc de munca. Mi se parea ca stie ce vrea de la viata si era un baiat “cuminte”. Foarte inalt, bine facut si ingrijit. Ti-am facut descrierea ca sa ti-l poti imagina. In jur de 2 metri inaltime si cca 100 de kg bine proportionate, imbracat mai tot timpul la camasa.

Mi-am vazut de drumul meu, iar el de al lui. Eram sigur ca intr-o zi o sa-l vad pe strada “insotit” de o geanta plina de documente cu o destinatie precisa. M-am inselat. L-am vazut intr-adevar cam in fiecare an de atunci insa in alte ipostaze fata de ceea ce imi imaginam eu.

O zi in papuci

37-38 de grade afara, iar el (nici macar nu-i stiu numele :(), in costum frumos, insa in picioare avea papuci. Niste papuci uzati care oricum ar fi, nu dau bine cu costum. M-am mirat si am stiut ca ceva e in neregula. L-am privit si am avut tendinta sa-l intreb ce i se intampla?,  insa m-am oprit atunci cand mi-a aruncat o privire “taioasa.” M-am gandit pentru cateva secunde la el si mi-l imaginam ca sef de restaurant in urma cu ceva ani. Nu avea energie si se vedea de la o posta, era cazut! Am revenit la ale mele.

O alta zi in pielea goala

Cald, canicula, centrul orasului Pitesti, plimbare cu copilul meu si l-am vazut. Era in pielea goala, pantaloni lungi murdari, neingrijit, iar in picioare purta niste bocanci rupti. Am fost socat. Il cunoscusem cu aspiratii. L-am privit, nu m-a vazut. Avea un corp lucrat la sala. 100% arata sanatos la corp, insa in miscarile lui se vedea ca are o mare problema.

Ultima zi de curand

In iunie 2014, il vad din nou. Imi cautam un loc unde sa beau o cafea prin centrul orasului. Vad o umbra de om, ridic capul si era el care ma privea sec cu o privire pierduta, ochi rosii si imbracat murdar si rupt. Mi-a fost mila de el. Arata ca o fantoma. Avea maxim 50 de kilograme la cei 2 metri intaltime. A fost socant, parca cerea mila. I-as fi dat negresit ceva banuti dar n-am avut curaj. El, nu mai avea motivatie si asta se vedea clar. Eu il stim cu visuri, sperante, dorinte, vointa…nu-l stiam asa. Chiar daca e un termen dur, omul se stinge pe zi ce trece. N-are mai mult de 40 de ani si e “terminat”. Cum sa-l fi abordat? De unde sa stiu eu prin ce a trecut, in ce mediu a trait, ce suport a primit? Am mers mai departe!

El, are doua variante:

1. Intr-o zi isi va da seama si se intoarce in punctul (a) – la know-how

2. Va ceda de tot (daca nu cumva a facut-o).

Nu stiu cati dintre noi ne-am bucurat de ce se bucura copiii nostri in ziua de azi. Nu stiu in cati dintre noi au investit parintii nostri, nu stiu mediul, ambianta, obiectivele si aspiratiile multor oameni. Ceea ce stiu 100%, e ca daca nu schimbi la tine ceea ce nu functioneaza e posibil sa te “stingi”.

Nu renunta la visurile tale, la aspiratii, la pasiuni, dorinte. Ele se vor indeplini daca lucrezi cu ele, cu prietenie si incredere.

Nu te opri din drumul tau.

Majoritatea oamenilor renunta nestiind cat sunt de aproape de indeplinirea unui vis. “Lupta” cu tine in primul rand si nu te lasa invins de un refuz. Continua indiferent de cat de greu iti este si sigur vei gusta din dulceata rabdarii.”

Si am si un algoritm pe care ti-l spun, restul depinde de tine. O sa detaliez intr-un material viitor cu speranta ca o sa clarific si mai mult lucrurile.

1. KNOW-HOW-UL

Slefuieste-te, invata continuu, nu te opri niciodata.

2. ENERGIA

Fii energic, straduieste-te sa fii asa. Ajuta, imparte, da mai departe ce stii si vei primi recunostinta, Fa lucrurile bine si pana la capat si vei fi energic.

 

3. MOTIVATIA

Motivatia e ca un dus, tine atat cat e alimentata. Cere feedback, ofera feedback, alimenteaza-te cu pozitiv, valideaza, alege-ti valori si promoveaza-le, urmeaza oameni excelenti, nu-i invidia, ia-i ca mentori. Imagineaza-ti stergatorul masinii. El nu opreste ploaia dar te ajuta sa-ti vezi de drum.

4. BANII

Inevitabil, daca te tii strans de cele 3 “elemente” de mai sus vor veni si banii. Bani cu care trebuie sa te imprietenesti, nu sa scoti la iveala ceea ce ai rau in tine, dupa ce incepi sa castigi mai mult decat majoritatea oamenilor. Doneaza o parte din bani, tine o parte pentru educatie, o parte econoniseste-i, etc…

nu-renunta-niciodata1

 

Cu drag

Iulian Costea 

10406876_685228691515033_2661393504799662498_n-1.jpg

 

20 May

POVESTEA lui Mihai Andrei Badea

Continui seria de materiale a copiilor diagnosticati cu autism.

V-am tot spus de Andreea Badea, coordonatoarea si fondatoarea APCA -Arges, si a venit timpul sa intelegem de ce a deschis un astfel de centru. E lesne de inteles ca sufera insa suferinta n-a invins-o si n-a pus-o la pamant. Andreea lupta, eu asa o stiu, o luptatoare ce spera cu strategie la o victorie.

Sa ne bucuram ca oameni ca Andreea exista si ne imparasesc din trairile lor. Citeste mai jos toata povestea.

 

 

“Numele meu este Andreea Badea si sunt mama unui baietel cu AUTISM in varsta de 9 ani, pe nume Mihai. Este un copil vesel, energic si afectuos pe care il pretuim si iubim foarte mult.

Pana la varsta de 2 ani, Mihai s-a dezvoltat normal din perspectiva noastra, fiind primul si singurul nostru copil. La 2 ani si jumatate problemele au inceput sa apara. Tot ceea ce Mihai acumulase pana la varsta aceasta a inceput usor, usor sa se piarda (cuvinte, contact vizual etc.). Atunci am inceput sa ne punem mai multe semne de intrebare: “De ce copilul nostru nu mai progreseaza? Care este cauza care la facut sa intre in regresie?”

Am mers deseori la medicul de familie si i-am povestit problemele

cu care ne confruntam in legatura cu progresele si regresele lui Mihai,

insa de fiecare data ne-au fost date niste explicatii bizare cum ca Mihai, nu ar avea nici o problema, fiind mult prea mic sa ne facem griji si sa mai asteptam ca o sa fie bine. Insa la insistentele noastre medicul de familie ne-a eliberat intr-un final un bilet de trimitere la un consultant de specialitate. Ajunsi la acesta, ne-am confruntat cu acelasi raspuns: Mihai e prea mic si va vorbi cu siguranta mult mai tarziu, si in plus sugestia consultantului a fost ca baietii vorbesc mai greu. Am fost programati la un alt control peste 6 luni cand Mihai implinea 3 ani. Tulburarea se instala din ce in ce mai mult, astfel incat Mihai isi crease o lume a lui plina de stereotipii: se juca stereotip, tipa, nu mai avea contact vizual si se uita in gol. Am incercat sa-l ducem la o gradinita particulara, dar din pacate nu s-a putut integra, era mult prea agitat, nu statea nici pe scaun, nu se juca cu copiii. La sugestia nasilor nostri am mers la un Profesor Doctor in PSIHIATRIE PEDIATRICA din Bucuresti.

In urma intrebarilor pe care dna. Doctor ni le-a pus si in urma

observarii lui Mihai ne-a specificat ca este: “AUTISM’’. Cand am auzit

acest diagnostic am simtit ca ne prabusim.

10171620_632540623503234_2650506103279543143_n

       El, este Andrei Mihai.

 

Nu stiam absolut nimic despre aceasta tulburare, Dna. doctor ne-a explicat totul despre aceasta

tulburare insa noi nu reuseam sa intelegem prea mult pentru ca starea

noastra interioara era foarte afectata. Era o durere, o neputinta, o furie, disperare si negare.

Pentru a putea face mai multe investigatii medicale, o evaluare

psihologica amanuntita si un tratament medicamentos Mihai a fost

internat de urgenta. In urma acestor investigatii am primit diagnosticul

final: AUTISM! Sfatul doamnei doctor a fost sa incepem imediat terapia ABA cu persoane specializate intr-un numar de 6-8 ore pe zi, pentru ca Mihai sa poata ajunga la normalitate.

Acum 6 ani si jumatate in Pitesti nu se stia despre aceasta terapie

ABA. Am gasit doua doamne psiholog, dar nu aveau nici o formare pe

aceasta terapie ABA si a trebuit sa apelam la un specialist ABA din

Bucuresti care in urma evaluarii ne-a putut redacta programele de care Mihai avea nevoie si asfel le-a format si pe cele doua doamne psiholog pe terapia ABA. Lucrurile au mers foarte greu pentru ca terapeutii se formau cu ajutorul lui Mihai insa nu apareau progrese. Am lucrat timp de 1 an de zile cate 3 ore pe zi alaturi de aceste doua terapeute si de coordonatorul de la Bucuresti care venea o data pe luna la Mihai si la terapeute pentru formare 10 ore. Costurile erau foarte mari.

Un an de zile progresele lui Mihai erau foarte mici deoarece

orele erau foarte putine iar echipa nu avea experienta necesara.

Confruntandu-ne cu aceasta tulburare, am luat legatura si cu alti parinti

care se confruntau cu aceeasi tulburare si cu mult mai multe probleme!

In urma acestor discutii am decis sa deschidem o asociatie atat pentru Mihai cat si pentru ceilalti copii care aveau si ei nevoie de ajutor.

Astfel a luat nastere ASOCIATIA PARINTILOR COPIILOR CU AUTISM

ARGES in anul 2011! Am inchiriat o casa in care am facut investitii foarte mari din propriile fonduri: mobilier, sistem de supraveghere, materiale corespunzatoare si multe alte dotari necesare acestor copiii. La scurt timp am fost contactati de parinti ai caror copiii aveau autism. La vremeaaceea au venit la noi in asociatie un numar de 8 copiii.

O data cu infiintarea acestei asociatii, Mihai beneficiaza de un

program complex de recuperare: logopedie, kinetoterapie, terapie

ocupationala si de psihologi formati care lucreaza terapia ABA (analiza comportamentala aplicata).Progresele lui Mihai si a celor 21 de copiii din cadrul centrului APCA Arges au inceput sa apara,cu ajutorul acestui centru,datorita faptului ca acum avem privilegiul de a avea intradevar o echipa foart bine pregatita si un mediu adecvat problemelor cu care ne confruntam.Baietelul nostru este un copil minunat,il iubim din tot sufletul, . Durerea este mare , neexplicabila in cuvinte incercand sa ii explici celor din jur ca Mihai sufera de AUTISM, el are nevoie mare de ajutor si trebuie sa simta atat cat poate dragostea mamei , tatei si a celor din jur . Primele zile, luni au fost groaznice , ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne intareasca pentru fiecare zi care va urma .

In prezent facem fata cu greu situatiei deoarece spatiul este

insuficient si costurile sunt mult prea ridicate. In aceasta locatie am

reusit sa sa amenajam doar cu strictul necesar o sala de kinetoterapie, unde copiii pot beneficia si de recuperare motorie.

In momentul actual avem promisiuni publice, din partea

autoritatilor locale ca ne vor pune la dispozitie o locatie mult mai

spatioasa la care vom plati totusi chirie. Apelam la bunatatea dvs pentru

a ne ajuta la amenajarea acestui spatiu, pentru a ajuta cei 21 de copiii

care au nevoie de recuperare in continuare.

Va multumim, anticipat.”

Daca vrei, poti si nu te lasa rece, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce il pot sprijini pe Andrei si pe parintii lui. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna. 

Daca vrei sa iei legatura cu Andreea, contacteaz-o la telefon: 0742.020.158.

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania
Nr. Registrul Asociatiilor si Fundatiilor: 12/RA/2011 Judecatoria Pitesti
Cont Bancar:RO35RNCB0789120601740001 deschis la BCR, CIF: 28110763

E lesne de inteles ca Andreea, sufera insa suferinta n-a invins-o si n-a pus-o la pamant. Andreea lupta, eu asa o stiu, o luptatoare ce spera cu strategie la o victorie. Copilul Andreei e pe primul loc.

Iulian Costea

23 Apr

POVESTEA LUI ANDREI MIHAIL GOLESTEANU – APCA Arges

De curand (2 Aprilie), a fost “Ziua Internationala de Constientizare a Autismului. Nu, nu se sarbatoreste aceasta zi, ci scopul acestei zile e de constientizare asa cum scrie mai sus.

Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului a fost propusă de către reprezentanții statului Qatar, susținută de către toate statele membre și adoptată la 18 decembrie 2007.

O zi plina si de mare importanta si pentru centrul APCA din Pitesti, centru coordonat de Andreea Badea. Impreuna cu multi oameni de bine, Andreea a organizat un eveneniment soldat cu o defilare prin centrul Pitestiului, iar seara s-a incheiat cu un spectacol caritabil.

Dand timpul inapoi, acum ceva vreme scriam despre Denisa (citeste aici), o fata a unor prieteni de familie ce in urma cu vreo doi ani a primit o veste ce a venit ca un cutremur pentru familia si cunoscutii acesteia. Denisa este autista si in fiecare zi, ea, membrii APCA, si familia…”lupta” pentru a incerca s-o faca bine, pentru ca ea sa se bucure de o viata normala si pentru o integrare cat mai buna in societate.

Astazi, o alta poveste ce si pe mine m-a pus din nou sa gandesc si sa inteleg iar, ca Dumnezeu e singurul ce le stie pe toate si ca “norocul” si asteptarea nu sunt strategii.

“Povestea lui Andrei Mihail Golesteanu”, spusa de parinti

“S-a nascut la data de 28.10.2001. si este din Comuna Merisani, Sat Dobrogostea, Jud. Arges.

Andrei, s-a nascut la termen (9 luni) cu o greutate de 2,200 kg, primind la nastere nota 8. Avand o problema la picioare, a trebuit gipsat din prima luna pana in a noua luna, iar de la zece luni pana la 1 an si 7 luni a facut gimnastica recuperatorie pentru ca nu putea merge si nici macar nu putea sta in fund din cauza lipsei de fier. Pe partea de verbalizare, Andrei inca de la 8 luni spunea: mama, tata, papa, apa. Insa  la varsta de 1 an Andrei nu a mai spus nimic, nici macar cuvintele pe care le spunea la 8 luni. In urma acestor consecinte am mers la Spitalul de Pediatrie din Pitesti, sectia neuropsihiatrie la Dr. Punga, astfel primind diagnosticul de intarziere mintala si de limbaj.

unnamed (1)                            El, este Andrei.

La 4 ani, am mers la Bucuresti pentru ca nu se vedea nici o schimbare, desi urmasem tratamentul medicamentos recomandat. Acolo am facut investigatii nenumarate: analize, tomografie, E.E.G. In urma acestor investigatii am primit acelasi diagnostic, doar tratamentul medicamentos a fost putin diferit.

La Pitesti, am inceput sa facem terapie de recuperare si logopedie, mai exact la C.S.C.H Trivale, dar fara nici un rezultat.

La varsta de 6 ani am mers din nou la Bucuresti la  Dr. Selea pentru alte investigatii si RMN. In urma acestor investigatii am primit acelasi diagnostic; intarziere mintala si de limbaj, urmand in continuare tratament  cu trofice cerebrale.

La centrul APCA am ajuns prin intermediul doamnei Andreea Badea (presedinte APCA), care la randul ei are un copil cu autism.

De cand suntem la APCA, progresele lui Andrei sunt mari si vizibile, el nu vorbea deloc, acum spune cateva cuvinte. Am trecut si pe limbajul semnelor (mimico-gestual), scrie dupa dictare si se descurca foarte bine pe calculator si tableta.

Nevoile personale pentru sustinerea terapiei sunt de minim 1800 de lei pe luna, iar noi nu putem acoperii deca 700 lei pe luna. Suntem constienti ca are foarte mare nevoie de cat mai multa terapie.

Sper ca pe viitor sa se integreze in societate si sa se descurce “cat de cat”. ”

Eu, incerc sa concluzionez asa; Parintii spera, terapeutii muncesc mult, acesti copii nu prea stiu ce se petrece cu ei, iar noi ceilaltii, “norocosii” cautam non-stop si constant surse de fericire ce vin din exterior, cand de fapt fericirea este in interiorul nostru.

 

Daca vrei sa iei legatura cu parintii lui Andrei, contacteaz-o pe Andreea Badea, presedinta APCA la telefon: 0742.020.158.

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania
Nr. Registrul Asociatiilor si Fundatiilor: 12/RA/2011 Judecatoria Pitesti
Cont Bancar:RO35RNCB0789120601740001 deschis la BCR, CIF: 28110763

PS: Poti citi si despre “CENTRUL APCA”, aici.

“Povestea Denisei Negrei”, aici.

Iulian Costea

1014271_533863226651581_117590020_n

04 Mar

În viaţă primeşti ceea ce dai

Într-una din zile un negustor de produse lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către brutar.

Omul e foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea.  Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Brutarul însă ştia.  Şi încă cum.  Îl tot bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar atuncea când cumpăra de la el unt.  Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilul de unt şi pleca, imediat cântărea marfa, în prezenţa unor martori.  Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate.

Ba primea 900 g, ba 800; au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg.

În ziua judecăţii, judecătorul întreabă negustorul de lactate:

– Spune, dumneata ai cântar cu care să cantareşti untul ce-l vinzi?

– Nu, domnule judecător. Nu am. – Păi, atuncea cum pretinzi că vinzi untul cu kilogramul? – Păi, să vedeţi.

Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilu’ de pâine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.

IMG_6209

Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.

03 Jan

Tine-ti banii in BORCAN – Capitolul III

Mi se pare respect de sine sa ai tot timpul un ban pus deoparte,

insa daca nu ai nu inseamna in totalitate ca nu te respecti ci mai degraba nu ai fost educat in aceasta directie. Eu, unul n-am fost educat sa strang bani, mai deloc.

Pana de curand nici eu nu faceam asta insa am inteles ca fara bani deoparte, esti ”terminat.” Din pacate nu stii niciodata cand ai nevoie si stii cum e ”Cand ai tu, au toti, cand n-ai tu, n-are nimeni.”

Trebuie neaparat sa fi citit capitolul I si II sa poti sa citesti acest capitol III. In caz ca nu le-ai citit, le poti citi accesand link-ul de mai jos.

descărcare (1)

                https://www.investestecorect.ro/tine-ti-banii-in-borcan-capitolul-i/

Ramasesem dator, asa cum scriam in capitolul II, cu doua lamuriri.

1. De ce borcanul trebuie sa fie trasparent.images (1)

2. Traducerea ”conceptului” viata-moarte pentru economiile tale.

Si, daca crezi ca pana aici nu are nimic sens, si daca oricum nu crezi ca vei gasi ceva util pentru tine, opreste-te la fraza aceasta si intelege ca pana nu esti tu dispus sa face ceva util pentru tine, niciun articol sau material din aceasta categorie nu te va face sa actionezi ca atare.

Iti spun doar atat: Pana in 2007 am fost cea mai reticenta persoana de pe pamant pana l-am intalnit pe Tiberius Budulea (nu conteaza cine este, mai ales ca lui nu-i place sa se vorbeasca despre el), si totul s-a dat peste cap in interiorul capului meu. Am fost de-a dreptul burdusit de mine insumi si am inceput sa caut. Nu stiam ce caut, nu stiu daca am gasit, insa stiu ca sunt aproape de ceea ce cautam cu adevarat, dand evident si peste lucruri de care credeam ca am nevoie si de fapt nu am avut niciodata. Totul m-a ajutat, dar nu uita ca am cerut ajutor, mai mult sa mai putin. Niciodata direct, dar am citit si aplicat mult.

Te rog sa nu te superi ca am facut aceasta paranteza, insa am primit mesaje de la oameni reticenti (nu stiu de ce n-au postat direct in comentarii pe blog), de la oameni ce pun usor, usor in practica, si asteapta cu nerabdare urmatorele capitole. Cumnatul meu, mi-a aratat zile trecute borcanul lui. Nu-i transparent dar e ok. Daca vrei, cu acordul lui o sa-ti arat poze. 🙂

 De ce e bine ca borcanul sa fie transparent?

Mai mult decat transparent, borcanul trebuie sa aiba o forma unica. Il gasesti in orice Hypermarket si te sfatuiesc sa cumperi din prima zi in care ai decis ca acolo vor sta 10-20% din banii tai, unul mare…(borcan).

Daca borcanul tau nu e trasnparent, vei simti ”abundenta” si vei vedea ”gramajoara”, doar atunci cand il vei desface. Probabil aici vei zice ca e mai bine ca nu umbli la ei, insa eu o sa-ti spun ca mai avem o regula care se numeste VIATA-MOARTE.

Avantaje punctuale ale borcanului tau MARE si TRANSPARENT:

1. Daca ai copii, vor vedea ce e in interiorul borcanului si cum acesta (interiorul), ”se umfla”,  si o parte din educatia lor financiara, o predai fara sa vorbesti foarte mult.

2. Sotia/Sotul tau, pot face parte din planul tau de economii, fara sa fortezi lucrurile. Stii, la tara, cand membri unei familii vad cum li se ingrasa porcul din cotet vazand cu ochii, se bucura amandoi. 🙂

3. Vei vedea dimineata si seara o chestiune ce motiveaza pe toata lumea. Vei vedea BANI care se inmultesc. 

Daca te gandesti sa iei vreodata de acolo vreo banconota, sa cumperi un pachet cu cafea, cele 3 avantaje se vor trasforma instant in ”minciuni”. Banul vrea sa stea la locul lui, unul peste altul si atrage alt ban…:) Tine mine asta. ”Banii nu mai vin la tine daca tu spui ca atunci cand ai bani, vrei sa-i dai mai departe!”

Conceptul ”VIATA-MOARTE”

Stiu ca suna un pic horror si mi s-a mai spus, insa daca tu folosesti acest V.M (acronim), ca pe ceva interzis daca nu se intampla una din cele doua, devii din ce in ce mai stapan pe situatie si automat din ce in ce mai bogat. Depinde doar de cat pui acolo si de perioada in care reusesti sa te ti strans de acest OBICEI.

Deci, V-M se poate numi altfel, numai sa intelegi ca vor exista doua extreme in care te poti folosi de acesti bani. In niciun caz nu poti pune benzina in rezervor si nu poti face cadouri cu acesti bani, pentru ca te vei minti singur.

Iti mai promisesem poze cu portofelul meu si borcanul meu, insa nu e momentul. Inca!

                                              Va urma…

Cu drag,

Iulian (ce se straduieste sa puna bani in borcan) Costea,

PS: Stiu ca te pricepi la matematica, sa faci niste calcule, si in materialul urmator o sa facem calcule (simple), sa vedem pe doua tipuri (practic), de castig unde poti ajunge in 10 ani, sau chiar 5 ani. Crezi ca reusesti?

Imi poti dau un like si aici, acum construiesc si o pagina de fani si mi-ar placea sa contribui si tu: https://www.facebook.com/pages/Iulian-Costea/268969709923285?ref=hl

27 Dec

Tine-ti banii in BORCAN – Capitolul II

Repejor, un rezumat la capitolul I.

1. Am spus ca eu am fost numarul 1 in gestionaarea gresita a banului.

2. Sistemul pe care ti-l propun nu e neaparat corect, SI o sa vezi singur/singura utilitatea lui, SI trebuie sa ai rabdare sa citesti tot materialul si sa treci la fapte.

3. Nu-ti gestionezi toti banii si asta e frumusetea. Practic, te invat cum sa nu ramai falit atunci cand castigi ”bine.”

4. Daca fiecarui viciu ”greu”, sau pasiune extreme le dai toata atentia, la bani de ce sa nu te gandesti zilnic?

Gata cu rezumatul capitolului I.

vica1

Capitoll II

Pentru acest material, ti-am promis ca o sa-ti spun de ce trebuie sa-ti ti o parte din bani in borcan.

E destul de simplu pentru mine azi. Atunci cand sunt liber, in week-end si in alte zile, nu mai planific nimic cu banii mei, insa cand lucrez si cheltui mai multi bani pe neprevazut, dau atentie banului meu, astfel:

1. Dimineata, dupa ce pornesc motorul masinii, ma uit cati bani am la mine si din ei, minim 10-20%  (depinde cat am) ii pun intr-un portofel separat (minim bancnota, am mai spus). Uit de ei pana seara.

2. Niciodata in timpul zilei nu cheltui din banii din portofelul special, din simplul motiv ca seara, ei au alta destinatie. Ajung intr-un borcan, transparent (o sa-ti explic in materialul urmator, de ce trasparent).

3. Stiu ca banii din portofel, pe timpul zilei si din borcan pe timul noptii si urmatoarelor zile, sunt bani de ”viata si de moarte”. Un pic cam horror, nu?  De ce? Pentru ca astfel nu umblu deloc la ei. Pur si simplu sunt langa mine tot timpul dar nu folosesc din ei. Prietenii mei, carora li se alatura alti prieteni zilnic. Mi-am creat doua circumstante VIATA SI MOARTE, tocmai ca nu e bine sa te folosesti de aceste ”extreme”.

viva

O sa-ti arat si poze cu portofelul din masina si borcanul din casa, intr-unul din articole.

Acum, te las sa-ti imaginezi singur/singura, cat vei ”scoate” din depozitul tau numit generic ”BORCAN”, la final de an si cum ii vei numara. Deci, nu e vorba de gestiune pentru ca nu vei sti cu exactitate niciodata cat ai pus deoparte.

ITI  MAI DAU O ANCORA MAI JOS, O PRINZI?

Si, ca sa te mai linistesc un pic, doar un pic  🙂 (la treaba cu viata si moarte), gandeste-te la o vacanta in Egipt sau Dubai…sau oricare alte destinatie, vacanta pe care ti-o planifici de mult si nu prea ai gasit solutii pana acum. Daca consideri ca acolo e o chestiune de ”V-M”, ai tratat-o fara eforturi si fara datorii.

Raman dator pentru articolul urmator cu doua lamuriri:

1. De ce borcanul trebuie sa fie trasparent.

2. Traducerea ”conceptului” viata-moarte pentru economiile tale plus alte ”surprize” si exemple punctuale ale mele.

Cu drag,

Iulian (care a trait fara economii) Costea.

  Contiuare Capitolul III – aici                                           

Imi poti dau un like si aici, acum construiesc si o pagina de fani si mi-ar placea sa contribui si tu: https://www.facebook.com/pages/Iulian-Costea/268969709923285?ref=hl

PS: Daca n-ai citit Capitolul I, da click aici sa-l citesti.

20 Dec

Tine-ti banii in BORCAN – Capitolul I

De cand ma stiu, am tot avut probleme cu gestionarea ”corecta” a banilor.

Am pus special ghilimele la ”corecta”, pentru ca sunt atatea sisteme de a-ti administra proprii bani, incat nu mai stii pe care sa le pui in practica.

Am avut perioade cand ii tineam in casa. Nu, nu-mi era frica de hoti, pentru ca nu mi-e frica absolut deloc nici ca cineva imi poate fura cei 100 de euro, pe care-i tin in portofel. Sunt singurii bani pe care-i tin asa. In rest, nu prea tin cash multi. Cei 100 de euro ii tin acolo pe pricipiul ”ban la ban trage”.

Am avut perioade in care-i tineam in banca. Nici aici nu-mi era frica ca mi fura cineva si totusi…am cheltuit din ei, pana mi-am furat singur, visul cel mare.

Deci, cash in casa n-a mers, in banca mai eliberam cate un depozit mic…asa ca nici ai n-a mers.

Ceea ce scriu mai jos e modul meu de a face ceva economii (acum la un nivel mic), si nu e neaparat corect asa.

descărcare (1)

Sa zicem ca ai un salariu pe care te bazezi luna de luna de cca 500 de euro, in afara de comisioane, bonusuri, prime, si alte venituri din chirii, drepturi de autor (daca e cazul).

Ai cheltuieli fixe in cuantum de 250 de euro, deci iti raman pentru: mancare, haine si neprevazut, 250 euro.

Si cei 250 de euro, pot fi considerati cheltuieli fixe. De aici, mai vin comisioane pe care alegi sa le pui in acelasi buzunar (in aceeasi galeata), cu toti banii si in fiecare zi iei din ei, dupa nevoi sau dorinte. De cele mai multe ori, cheltui din dorinte nu din nevoi reale. Eu am inceput sa ma intreb mai mereu, atunci cand sunt gata de a face o achizitie, daca imi trebuie cu adevarat. Si acolo unde nu merita achizitia si nu e neaparata nevoie, renunt la ea.

Mai mergi la restaurant, mai platesti 2-3 carti ale copiilor, iti mai cumperi si tu 2-3 carti care-ti plac, mai mergi la cinema, la o distractie si pana aici nimic gresit.

Cand incepi sa-ti faci calcule, acel comision sau – ”venit suplimentar ”- s-a dus si ai impresia ca asta era destinatia lui. Si eu faceam asa si inca nu mi-am stopat 100% acest obicei.

Tot ce fac acum e sa ma gandesc mai serios si banii sa fie pentru mine un capitol la care sa lucrez zilnic. E mai mult decat o lectie si mai mult decat un simplu antrenament.

De ce?

Fumezi? Bei cafea? Te plimbi cu masina/motocicleta? Ai alte vicii? Sunt sigur ca ai si daca pe aceste ti le hranesti, de ce n-ar fi asa si in cazul banilor. Daca cheltui in ”prostie” si fara discernamant, de ce sa mai vina banul la tine? De ce ar face-o?

Zici ca daca ai castiga mai mult ai reusi sa strangi? Eu nu cred pentru ca e simplu ca buna ziua, ca daca castigi mai multi bani intr-o luna, iti va creste si nivelul de trai si obiceiurile si automat si cheltuielile.

In fiecare dimineata cand te trezesti nu uiti sa te speli pe dinti, corect? Nu uiti mananci ceva si nu uiti sa incui usa cand iesi din casa. Seara, nu uiti sa te schimbi in pijamale si nu uiti sa-ti speli fata si din nou dintii, nu-i asa? Deci…NEVOI! Si atunci de ce uiti de bani, de ce-i neglijezi?

Poti sa faci ceva simplu de tot in scopul de a avea tot timpul bani. Dar din nou e o chestiune de alegere.

In articolul viitor, o sa-ti spun exact cum sa-ti ti banii in borcan si mai ales de ce.

Pas cu pas vei avea si stiu ca iti place asta, tuturor ne place.

Iulian (zis si cheltuitorul familiei) Costea

Continuare Capitolul II, aici.

                                                              Imi poti dau un like si aici, acum construiesc si o pagina de fani si mi-ar placea sa contribui si tu: https://www.facebook.com/pages/Iulian-Costea/268969709923285?ref=hl

 

02 Oct

E destul de simplu sa fii fericit insa tu cauti greul, cauti minutios fericirea

In finalul materialului de azi, iti promit un clip de-a dreptul emotionant, insa pana atunci vreau sa-ti spun si punctul meu de vedere.

Framantarile de zi cu zi te fac sa urlii de durere. O durere surda si un tipăt la fel de surd. Totul se intampla in interior.

Stres, bani, datorii, plati, si incasari sau salarii mici. Nu te mai multumesti cu putin si cauti surse de fericire mult prea departate de tine. Practic te indepartezi de tine si nu mai ai timp de “nimicuri.”

Imi place foarte mult un citat al unul om MARE:

Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibila.” – Octavian Paler

Studiile arata ca nu banii ne fac fericiti, insa lipsa lor ne face si mai tristi.

Si chiar daca crezi ca nici prieteni nu prea mai ai, s-ar putea sa te inseli si depinde ce intelegi prin “prieteni”. Cateodata trebuie doar sa iti alegi cu grija cuvintele si sa fii recunoscator familiei, pretenilor si rudelor. Sa fii reconoscator ca te iubesc indiferent cum esti. Doar atat? Gandeste-te ca poti avea bani multi care te pot schimba. De multe ori in rau si daca nu stii cum sa-i privesti (banii) e posibil sa pierzi recunostinta si dragostea celor din jurul tau.

Vezi zilnic oameni care sufera si e posibil sa te gandesti ca o vorba buna nu-i mai poate scoate din starile lor. Nu e asa! Gandeste-te la tine. Atunci cand suferi si o persoana parca iti intelege suferinta si te face sa mergi mai departe, brusc te simti norocos si fericit.

Banii iti alimenteaza fericirea, evident, insa cand nu ai, unde o cauti? S-ar putea s-o cauti tot in bani, insa trebuie sa muncesti mai mult sau sa ai o reteta perfecta de alimentare a fericii din acest unghi.

E destul de simplu sa fii fericit, insa noi cautam greul, cautam minutios fericirea. Daca azi ai suna pe cel/cea caruia ii esti recunoscator pentru tot ce a facut pentru tine cum crezi ca s-ar simti el/ea. Cum te-ai simti tu? Probabil ati plange! Stiti amandoi cat de mult tineti unul la celalalt indiferent de greselile pe care le-ati facut si inca le faceti.

Mama, tata, sora, frate, sot, sotie, prieten – suna-i si recunoaste ca ai momente de slabiciune si ca fara ei poate ai fi fost pierdut in anumite momente. Recunoaste-le meritele si le vei primi inapoi. Spune-le adevarul, spune-le ca ei si prietenia lor sunt totul pentru tine. Recunoaste asta nu fii tare ca o stanca! Nu are sens viata fara prieteni si prietenii!

Daca nu prea te pricepi la cuvinte si legatura dintre ele, ia o coala de hartie si scrie pe ea:

  • persoana/persoanele care au o influenta pozitiva asupra ta
  • scrie si de ce
  • suna-l/sun-o/suna-i si citeste-le ce ai scris pe foaie.

Toate sunt cuvinte si vorbe ce vin din sufeltul tau. Cu totii avem o slabiciune. Faceti-va FERICITI chiar azi!

Apasa play pentru a viziona clipul promis. Nu e cu subtitrare in romana, insa sunt sigur ca vei intelege totul chair daca engleza ta nu e excelenta.

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=oHv6vTKD6lg&feature=c4-overview-vl&list=PLzvRx_johoA8PC6S5k5S2SszRQOR8oSEa”]

Cu drag,

Iulian