• iulian@investestecorect.ro

Ce am invatat de la Parintele Justin Parvu in legatura cu mandria

Ce am invatat de la Parintele Justin Parvu in legatura cu mandria

Ieri, 16.06.2013, s-a stins din viata Parintele Justin Parvu, la varsta de 94 de ani.

Nu cunosc detalii din viata dansului si nu stiu sa-ti dau exemple concrete asupra a ce a facut pentru altii.

O sa-ti spun insa ce a facut pentru mine.

In 2011, eram implicat intr-un proiect de training si coaching cu echipele de vanzari de la Radiocom. Eram in Suceava cand s-a nascut o discutie emotionanta.

Un coleg, mi-a povestit un pic despre Parinte si despre harul pe care acesta il avea. Dupa 40-45 de minute de povestiri frumoase si emotionante, mi-am spus ca vreau sa ajung la  Mănăstirea Bistriţa din Judetul Neamt. Aveam si ceva probleme cu mine insumi si am gandit cu voce tare ca vreau sa le rezolv.

Colegul m-a indrumat si incurajat iar a doua zi, am pornit intr-acolo. De obicei, ca sa ajungi sa intri la Parintele, era musai sa astepti de la o zi pana la 2-3 zile. Am fost norocosi amandoi. In numai 4 ore de asteptat, mi-a venit randul sa stau fata in fata cu cel mai sfant om in viata. Cu cat ajungeam mai aproape de usa, inima mea ajungea mai aproape de gat. Gata, am intrat.

 

Acum ce fac?

M-am asezat in genunchi si am vrut sa-l privesc pe parintele in ochi. Ceva nu m-a lasat si mi-a pus privirea in varful picioarelor Parintelui. M-a cuprins o liniste ce pe moment m-a speriat. M-am relaxat complet si am putut sa zic doua trei cuvinte.

Mi-a pus o intrebare ce avea sa ma faca sa inteleg multe

Si-a scos un creion si un post-it si a notat ceva (nu stiu ce), fara sa ma intrebe nimic.

Momentul urmator m-a facut mandru…

Direct si fara sa-i raspund la vreo alta intrebare sau sa avem alta conversatie, m-a intrebat: “Cum il cheama pe baiatul tau?”…

şi mi s-au inmuiat picioarele!

Am raspuns mandru: “Iustin“; am incercat sa ridic capul din pamant si parca as fi vrut sa spun: “Ca pe dumneavoastra“, dar nu m-a lasat. M-a apasat usor pe cap si mi-a spus: “lasa mandria, ca nu e buna“.

Picioarele imi erau moi, asa de parca-mi curgeau, iar capul greu; nu puteam sa-l ridic din pamant.

Mi-a explicat ca sticla curată, permite ochiului sa vada soarele, iar sticla afumata nu permite acelasi lucru. O pilda de care mi-a pomenit si Calugarul Iosif, unde Parintele m-a trimis la spovedanie.

Calugarul Iosif, m-a intrebat despre ce mi-a vorbit parintele. I-am raspuns ca despre mandrie si treaba cu sticla si soarele.

Ca si canon, aveam de citit mult, chiar foarte mult…5-6 ore pe zi din ce calcule am facut eu, pentru ca avusesem grija sa-i spun Parintelui ca eu sunt credincios. Da, am fost mandru pana la capat. 🙁 Parintele Justin, mi-a aratat ca nu sunt chiar atat de credincios si mai ales ca mandria mea depaseste limitele. Calugarul Iosif, a punctat si el “echilibru” si faptul ca mandria mea, m-a facut sa spun de fapt ceea ce nu cred.

A mai punctat ca pilda a doua o s-o inteleg la timpul potrivit si sa nu caut foarte mult “s-o rezolv”. “sticla curată, permite ochiului sa vada soarele, iar sticla afumata nu permite acelasi lucru.”

Ajuns in Pitesti, am tras doua concluzii:

1. Nu pot citi rugaciuni timp de 5-6 ore pe zi, insa mandria din mine credea asta.

2. Sunt zile bune si mai putin bune in viata omului, si ca depinde de mine prin ce fel de sticla ma uit catre soare.

Echilibru, pentru cine poate. Echilibru in orice, chiar si in credinta si mai ales aici.

Despre parintele Justin Parvu, poti citii aici.

 

Cele bune,

Iulian Costea

 

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!