• iulian@investestecorect.ro

Eu, sora mea si fratele nostru ”DESTINUL”

Eu, sora mea si fratele nostru ”DESTINUL”

 

Fratele meu , este destinul ? 2000 e un an important pentru mine , pentru ca atunci am primit primul feedback pozitiv , si atunci mi-am dat seama ca sunt o persoana dependenta de feedback-ul celor din jur . La vremea aceea , ma angajam la un restaurant mare, unde pozitia ocupata presupunea multa munca . Eu strangeam resturile de pe mesele celor ce se infruptau cu bunatati .Asta stiam eu sa fac atunci , sau ma rog … poate nici asta cum trebuia .  Am avut o perioada buna in care totul imi placea si mai ales imi convenea . Lucram mult si aveam multi bani , motivul fiind acela ca nu aveam timp sa-i cheltui . Ca o paranteza , lucram de vineri pana luni dimineata, aproape non stop , iar somul lipsea cu desavarsire in acea perioada .

La un moment dat , a inceput sa nu-mi mai placa ce faceam , nu stiu de ce la un moment dat, pentru ca , colegii mei de munca erau din prima zi ”satui” , insa am zis ca asa e mersul la varsta asta .Evident am continuat ,pentru ca intreruperea insemna sa ma intorc acasa la ai mei si nu-mi doream deloc asta , nu pentru ca nu-i iubesc ci pentru ca din nou spun , asa e mersul la varsta asta …

 

Intr-o dimineata plina cu cer senin si deosebit de albastru am pus mana pe telefon si am anuntat ca nu mai pot veni la serviciu din motive personale , iar cateva zile mai tarziu m-am prezentat la locul de munca pentru a-mi depune demisia .

La nici 2 saptamani ,decid sa ma reangajez simtind nevoia de miscare de evolutie si trebuie sa recunos si financiara , pentru ca imi cheltuiesem nu foarte atent, rezervele de bani stransi in perioada in care faceam pe ”robotelul” la restaurant .

Sunt acceptat la un interviu si ma prezint a doua zi la munca , plin de entuziasm si curaj , ca un mare intreprinzator .Eeee , pe naiba tot aceeasi Marie , dar cu diferente la palarie . Ma angajez ospatar si uite asa cresc cu o clasa in HoReCa , mai ales ca in perioada asta eu eram student .

Poveste lunga , bla bla mult , ajung ca dupa 3 luni de ”tras la rame” sa nu castig niciun banut ,pentru ca patronul decide acest lucru pe  nu stiu ce criterii . Nu fabulez absolut deloc , pentru ca nu am fost singurul in situatia asta .Si Dani stie (click si intreaba-l).

A doua, zi ma intorc la ei mei, cu rani adanci in psihic , dar totusi cu urme de entuziasm pentru ca urma sa vina Craciunul si anul nou .

Dupa sarbatorile cu princina , ma reintorc in piata muncii , si sunt acceptat la un alt interviu pe pozitia de barman . Aici mi-am gasit linistea , 🙂 aveam tot ce trebuie si imi erau acoperite toate nevoile, ca student. Lucram doua cu doua in limbaj de ”carciuma” si eram fericit .

Cateva luni mai tarziu , nu mai era nevoie de mine non stop la munca  pentru ca flux-ul de clienti se regasea in intrervalul orar 19.00-24.00 , asa ca s-a descis si programul meu pe urmatorii 2 ani . Munca , facultate , somn , exact in ordinea asta a fost aranjata viata mea timp de cca 2 ani , dupa care decid sa renunt , pentru ca venea licenta peste mine si aveam nevoie de diploma de absolvire , pe premisa ca nu-mi ajung doua certificate (nastere si casatorie) , il vroiam si pe al 3-lea.

Imediat dupa licenta , intru in telecomunicatii , foarte mandru si timp de 1,6 ani nu am niciun fel de problema de adaptare cu exceptia primelor doua saptamani . Asta consideram eu , insa intr-o zi , patronul decide sa ma inlocuiasca cu un cuplu ,zicand el ca ar da mai bine la ”public”. Imi da cozonacul si vinul de Craciun + 3 salarii compensatorii si luam masa impreuna la un restaurant . Mancam o mamaliguta cu branza si smantana si imi propune o platforma de educatie a celor de la ”network21”. Foarte interesant , ma da afara insa imi propune o alternativa care nu avea niciun fel de legatura cu legatura noastra profesionala in viitor .Mai tarziu, imi dau seama ca omul cu pricina vedea in mine ceva mai mult decat ce faceam la momentul acela si imi intindea o mana de care ma apuc strasnic , dandu-i brusc drumul cand imi dau seama ca noi doi nu o sa mai colaboram niciodata .

Intru din nou in telecomunicatii cu mare tam tam si valva pe la sedintele de pe Transfagarasan si ma fac cunoscut in breasla locala. Un an mai tarziu , consider ca am prins ”pestele cel mare” si ma mut in alta mare companie tot in telecomuncatii, o multinationala si aici raman 3 ani . Aici ma dezvolt , aici invat lucruri noi , aici invat sa citesc oamenii si sa-mi formez o echipa loiala . Dupa 3 ani , ”buff” si zic buff pentru ca a fost buff mare .Am cazut voit de la inaltimea pe care eu mi-o stabilisem in cei 3 ani (am demisionat)  si m-am lovit rau , iar dupa ce m-am ridicat am stat putin in balans pana mi-am recapatat echilibru . Stiti cum e , atunci cand urci pe scara ierarhica te poti opri oricand , insa in cadere …e mai greu.

 

Tot tam -tam-ul asta , l-am facut voit , neavand pe cineva sa ma tempereze , astfel incat sa folosesc inteligenta emotionala in avantajul meu .

In acelasi timp in care eu urcam treptele ierarhice ale vietii si ale profesiei cu galagie , sora mea , isi construia drumul usor usor , in cea mai mare lniste si cu o prezenta foarte subtila si discreta. Ce-i drept are un avans de 4 ani in fata mea si cred ca daca mama putea sa ma lanseze pe mine primul , o facea pentru ca mi-a spus de multe ori ca in timp ce cresteam in burtica ei , eram foarte agitat , probabil vroiam afara.

 

Si uite asa , 99% din poveste il tine pe subsemantul in plutire , si doar 1 % pe sora mea cea mare , pe care o respect fara drept de apel.

Numai ca de cateva zile , ea a ajuns intr-o mare capitala si probabil va face cariera acolo , iar eu raman aici unde intre doua coate la ficat , mai iau si cate un pumn in psihic .

Va rog sa tratati totul metaforic . In realiatea de zi cu zi , sa fiti convinsi ca lucrurile au avut un ansamblu si totul a depins si va depinde de context.

Cine ma cunoaste stie cine sunt si mai ales ca sunt foarte bine si ca-mi exercit functionalitatea in scopul de a face sharing de cunostinte .

Mi-as dori sa intelegeti, ca acest articol l-am scris , nu ca sa dau afara prin supapele personale trairile mele,  ci sa luati ca atare totul si sa alegeti in continuare calea cea dreapta si mai ales, sa intelegem cu totii ca indiferent de zodie , caracter , personalitate , putem sa ne afirmam prin moduri si stiluri diferite .

Eu am aleas ceva , sora mea altceva si altfel .

Voi cum ati ales sa va dezvoltati , prin ce metode ?

 

Iulian Costea

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!