• iulian@investestecorect.ro

M-am gandit ca voi avea ocazia sa ma razbun

Iulian Costea      0

M-am gandit ca voi avea ocazia sa ma razbun

Student fiind, m-am angajat in prima vacanta la un restaurant faimos din Pitesti sa castig un ban si sa nu fiu nevoit sa ma intorc in Campulung. Munceam mult si n-aveam timp sa-mi cheltui banii.

Se intampla in vara anului 2000.

Totul a fost perfect aici. Am invatat multe lucruri, fiind, practic un loc de munca adevarat.

430776_467011436670094_699098783_n

Simtind gustul banilor si al libertatii financiare, tata ramanad fara serviciu, un an mai tarziu am fost nevoit sa lucrez in continuare pentru a-mi putea plati facultatea si a ma intretine.

Nu m-am intors la Cornu‘ ca sezonier. Am vrut un program “full time”.

Cu inca vreo 3 colegi de la jobul anterior, ne luam inima-n dinti si mergem la interviu.  Suntem acceptati pe loc la un hotel-restaurant-discoteca. Discoteca nu era gata sa produca bani, mai era mult pana la “start”.

A doua zi ne pierdusem identitatea. Cand patronul ne striga, n-aveam nume, eram pur si simplu, “Cornu‘”.

Niciodata n-a stiut cum ne numim, dar avea succes cand tipa…

Cornu‘, pe unde sunteti ma?”, asa ne striga “seful”.

Am inceput in prima zi la 5.30 in zori, cu spatii mici. Fiecare “corn” era responsabil de cel putin o toaleta.

“Am spalat la wc-uri, pana ne-a iesit sange din maini”

Cornuuu‘, azi vin sa va verfic baile”, striga calaul in fiecare zi. Cred ca erau vreo 10 toalete.

Foloseam foarte mult detartrant pentru ca urmele de vopsea si alte chimice, parca nu voiau sa dispara.

Ni se ardeau manusile din plastic si uneori, detartrantul ne sapa mainile noastre fine de studenti responsabili.

Asta era munca, trebuia sa prestezi, altfel nu primeai “gloria” de a fi ospatar intr-o zi. Si ce-am gandit noi!?

“Stam si ne facem treaba, spalam wc-urile, ajutam in constructii, spalam gresia mare unde vor urma dansuri incinse pana dimineata, mai caram bagaje pentru clientii cazati in hotel, mai servim la micul dejun, totul gratis pana vom ajunge “regii” discotecii.”

Noi eram de la inceput si cine vine primul are aprecierea patronului

De unde!?

Si s-a scurs prima luna, o luna in care n-am primit o vorba buna, daramite o portie de mancare.

Intr-o zi, calaul sorbea dintr-o ciorba. Noi sorbeam cu el aburii. Ne topeam de foame. N-am primit nicio invitatie la masa.

O tipa pe la vreo 20 de ani, fara sa intrebe, se aseaza langa “calau” si fara sa-i ceara voie ii trage picioarele la ea in poala, ii scoate pantofii, ciorapii si incepe sa-l maseze.

El mai cere o perna s-o aseze la spate, il glodea canapeaua pentru ca tipa “il deranjase” din pozitia initiala.

Asta era protocolul. Nu putea manca-fara masaj la talpi, cred.

Se termina masajul, el isi reia pozitia si i se aduce si o saramura mare de crap. O infulecam cu totii pe acelasi sistem; –noi aburii si mirosul, el se bucura de bucata.

Un coleg isi face curaj:

Sefu, putem sa mergem sa cumparam si noi ceva de mancare?” (pe banii nostri dupa o luna in care nu primisem niciun ban si nici macar o felie de paine). Deh, copii prosti!

A venit replica calaului:

Ba, voi sunteti aici la munca sau sa mancati? Trebuia sa va luati de acasa!”

Avea dreptate, insa noi stateam cate 4-5 intr-un apartament sau camera de camin, iar seara cand ajungeam acasa nu ne ardea sa ne pregatim sandvich-uri. Dimineata, nici atat. Plecam de acasa pe la 5.

Am terminat cu wc-urile, a venit un week-end si am plecat acasa la Campulung

Am impumutat 50.000 de lei(vechi) pentru maxi-taxi cu un singur gand: “Ma duc acasa sa mananc“.

Mancam o masa “calumea” dupa aproximativ o luna jumate de tras la rame intr-un hotel-restaurant-discoteca, ce zilnic gatea. N-am primit un leu, o vorba buna sau o bucata de paine cu margarina.

Mama a avut un soc vazandu-mi mainile. Probabil eu ma obisuisem cu ele in sange de la detartrant.

Tata vrea sa anunte politia, dar eu aveam planul meu. Imi ziceam mereu ca o sa ma fac eu mare.

Cum sa faci foamea ca angajat intr-un restaurant?

Imi car geanta plina cu mancare gatita de mama, la maxi-taxi. Tata imi da ceva banuti. Vreo cateva zile sigur n-am sa fac foamea.

Luni dimineata intram in discoteca si ne pregatim de treaba. Avem de frecat la mana, cativa mii de metri patrati de gresie si faianta.

Chimicalele se razbunasera, nu voiau sa dispara de pe placile de gresie si faianta. La doua ore dupa curatare, reapareau.

Dupa o zi de frecat, seara in maxi-taxi spre apartament, din obisnuinta am curatat de scame, scaunul din fata mea.

O doamna se uita la mine cum curat scaunul si cred ca ma vrea ca ginere. Imi zambeste frumos.

Trec trei luni. Nicun ban, nicio felie de paine, nici un “buna ziua”, nimic, absolut nimic.

Speranta noastra ramane vie, in momentul in care vedem ca incepe sa soseasca mobilierul. Descarcam pe rand, ne rupem salele si caram mobilierul in discoteca. Vine si mocheta, vin si Dj-ii si deja suntem mai multi.

Daca-i ceva, ne razvratim cu totii. Speram sa nu fie nimic.

Afacerea prinde contur si ne imaginam ospatari de soi cu bacsisuri grase. Ma si vedeam pe la 6 dimineata, numarand sutele de mii de lei(vechi), bacsis.

Mocheta nu “vine”, nu vrea sa se aseze si o luam la taiat. Bucata cu bucata. Dar asta e un job placut, curat, mai ales ca suntem multi si ne place genul asta de claca.

Unul dintre noi fuge sa cumpere un pet cu cola. Nu-l vede nimeni, se intoarce si incepem sa facem “posta” un bidon de 2,5 litri. Vine calul. Ne verifica. Ii vedem burta. Mancase, probabil. Noi… nu prea.

Simteam miros de carne pe gratar.

Vede bidonul cu cola, jumatate plin (sau gol), il pune la gura si nu se mai opreste. Mai lasa in sticla de vreo doua-trei degete.

Ala a fost momentul in care m-as fi trasformat intr-un personaj din “Street Fighter” si l-as fi luat la o serie de picioare, iar pe final, i-as fi aplicat “fatalitatea”. Mi-a mancat jumatate din ficat. Am zis si atunci ca o sa ma razbun intr-o zi.

Eram convins sa o s-o fac dar nu stiam cum.

Prima zi ca “rege”

Calaul avusese grija sa simtim evolutia zi de zi. Ca sa fii ospatar la el in discoteca-restaurant, trebuie sa meriti.

Trebuie sa speli wc-uri mai intai, sa-ti sangereze mainile, sa-ti “sangereze” stomacul cat el mananca langa tine si sa reusesti sa fii echidistant.

Stia el ce stia pentru ca urma “si mai greul”.

Muzica porneste. Dj-ul isi face treaba. Oamenii vin in numar record. Nu mai e loc.

Vin primele comenzi pe raionul meu.

Eu port cravata si un client “important”, considera ca ar fi bine sa se joace cu ea. Gaseste ideal sa ma invarteasca si sa ma traga de ea. Il rog sa n-o ma faca dar cred ca-l doare-n cur de mine. Il rog din nou sa n-o mai faca.

Il amenint ca-l duc la sefu’

Nu sta prea mult pe ganduri si il suna el pe seful meu. Vine “calaul” si intreaba care-i treaba. I se explica si pe loc mi se aplica o corectie. Tot bacasisul pe seara respectiva mi se imputa. Erau prieteni!

Deja ma vad strangundu-l de gatul gros. Ii pun o simpla intrebare: “De ce?” Imi da o palma de ma zguduie! Prietenul lui rade zgomotos, calaul la fel. Eu mai inghit inca o galusca.

Vreau sa ma intorc la treaba dar ceva nu ma lasa. Dau sa plec acasa si ma vede. Imi spune ca n-am cum sa plec, iar dac-o fac, plec in salvare.

Ma intorc pe raion si-mi fac treaba. Amicii calaului rad de cate ori ma vad dar imi lasa bacsis, 270.000 de lei (vechi).

Dimineata pe la 5, ne facem banii. Am avut un bacsis frumos. Vreo 600.000 de lei. In fond pentru asta am inghitit toate rahaturile in cele 3 luni si ceva de “voluntariat”.

Gafa… ramane gafa! Mi se imputa toti bani, plus salariul pe ziua aceea. “Care salariu?”, intreb…”N-am primit niciun ban!”.

Se considera ca am tupeu. Ne retragem cu totii pe la 7 in zori cu gand de odihna.

Pana sa plecam, calaul ne anunta ca la 11.30 dupa-amiaza, sa fim cu totii inapoi pentru ca avem de servit la o masa de francezi. Adica sa dormim vreo 3 ore, dupa 24 de munca si sa ne intoarcem pe “plantatie”.

Evident, nimeni nu s-a mai intors. Fiecare dintre noi are povestea lui cat am lucrat aici.

Am plecat direct la ei mei, plin de rani. Tata a sunat la Politie. Au venit, am stat de vorba, n-au avut ce sa constate si am decis sa nu ne punem cu dracu’.

N-am avut un plan de razbunare, insa stiam ca intr-o zi ne vom intalni sub o forma sau alta.

Dupa mai bine de un deceniu

Au trecut 13 ani de atunci. Am aflat ca are probleme de sanatate, o forma de cancer sau ceva de genul, investeste in continuare, e la fel sau poate mai bogat financiar si l-am vazut la o inmormantare.

Am pornit sa-l trag de-o parte si am avut intentia sa-i spun cateva vorbe de duh, cu toate riscurile.

Era blajin, ii curgeau ochii, pe o caldura de 35 de grade purta o jacheta cu gluga si din cand in cand, ii tremura capul.

Nu stiu daca asteptam ziua asta dar stiu ca nu eu trebuia sa ma razbun. Trecusem de mult, peste…

 

Iulian Costea

COSTEA-1

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!