• iulian@investestecorect.ro

Obicieiurile care nu-ti mai servesc trebuie sa le elimini

Obicieiurile care nu-ti mai servesc trebuie sa le elimini

Ai avut cel puţin o dată senzaţia că ceva nu faci bine? Şi aici mă refer la întreaga ta activitate în viaţă! Nu trebuie să-mi răspunzi mie, răspunde-ţi ţie.
Ai mers pe un drum, mânat de reguli ale celor mulţi, influenţat de şcoală şi familie, de obiceiuri şi ”tradiţii”, până când ai simţit că ceva nu merge bine. Ţi-ai creat o oarecare independenta financiară, ţi-ai cumpărat lucruri, ai fost mereu la modă şi ţi-ai făcut şi o casă…
Nu întotdeuna ai ştiut drumul şi nu tot timpul ai fost sigur pe tine, dar la un moment dat ai simţit că ai reuşit.
Şi totuşi…ceva merge prost, nu te simţi împlinit, eşti oarecum confuz şi nu eşti sigur că asta e drumul. Pe principiul ”roata se învârteşte”, ai devenit uşor nesigur, parca independenţa finaciară nu o mai tratezi cum o tratai odată. 

Să fii fericit, ăsta era obiectivul principal acum ceva vreme…şi nu ştii sigur dacă azi eşti aşa cum ţi-ai propus, adică nu ştii dacă eşti tocmai FERICIT.
                                           Să-ţi spun cum e la mine! 
Vorbesc des cu părinţii mei. Cel puţin de 3-4 ori pe săptămâna, rareori când trec două zile să nu comunicăm.
Mama, mai da din când în când câte o ”perlă” de ţi se ridică părul de pe mâini. Ultima ei perlă a fost ”Mama, tu eşti fericit?”
Şi nu pot să spun că asta m-a trezit la viaţă, însă din vorbăreţul care eram până în acel moment, am avut ezitări în a răspunde şi am reuşit să aduc ”linişte” în dialog. ”Alo, alo…nu te mai aud”, zicea mama, dar nu mă auzea pentru că  eu nu aveam un răspuns la o întrebare aparent închisă.
Dacă aş fi avut cum, aş fi pocnit din degete şi m-aş fi transformat într-un om foarte fericit, dar nu pentru a deveni aşa ci pentru a o mulţumi pe mama. Dar atunci mi-am dat seama ca sunt dispus să fac compromisuri ce ar putea aduce fericirea celor din jurul meu şi a căpăta ei zi de zi încredere în mine.
Adevărul e că ne punem cam des în slujba celorlalţi şi din dorinţa de a ne face plăcuţi sau măcar acceptaţi dăm clipe din viaţă noastră atât de preţioasă.
În momentul în care am închis cu mama, fiind la volan, simţeam cum mă îndepărtez de ceva.

Îmi plăcea ideea că am fost sincer cu mine, şi eram parcă dezamăgit că răspunsurile mele n-au multimit-o deloc.
Erori şi greşeli facem cu toţii. Trăim o bucată din viaţă că să-i mulţumim pe ceilalţi fără să ne dăm seama că nemulţumirile noastre vor ieşi cândva la iveală şi subconştientul va avea grija de asta. În acelaşi moment generăm în jurul nostru durere.
Dacă tu eşti nemulţumit cu viaţa ta, şi ceilalţi vor fi astfel şi se vor simţi neimportanţi tocmai din acest motiv.
Fă totul în direcţia ta şi vei putea avea grijă şi de ceilalţi.

  Încerc să-ţi dau un exemplu banal…


Într-o dimineaţă, Iustin (băiatul meu de 8 ani), m-a atentionat că-i este foame şi că ar vrea să mănânce cereale cu lapte.
Neavând timp să procesez nevoia lui, m-am ridicat brusc din pat şi mecanic am deschis uşa figiderului. Am luat o cutie cu lapte pe care am aşezat-o cu un raft mai jos (nu era aceasta intentia iniţială). ”Gata, ţi-am mutat laptele să poţi ajunge la el”, şi am închis uşa frigiderului. Iustin m-a privit şi n-a scos un sunet. Nu s-a simtit deloc deranjat. Am pus problema pe un ton uşor autoritar. A luat cutia, a pus lapte la încălzit, şi-a luat lingură şi şerveţel, şi-a turnat cereale şi şi-a serivit micul dejun cu aceeaşi poftă. N-am deschis subiectul toată ziua aceea şi de atunci, in fiecare dimineaţă s-a ales cu un obicei nou ”îşi pregăteşte singur masa”, iar eu sau soţia mea, ne putem vedea de ”ale noastre.”
E un exemplu destul de simplu şi îl poţi pune în practică cu copiii tăi care au vârsta necesară pentru a-şi prepara micul dejun. Dar nu neaparat acesta era rolul exemplului.
Totul are un singur scop şi fiecare (depinzând de vărsta), îşi poate duce de grijă.
La fel e şi în cazul banilor, al obiectivelor. Sunt oameni setaţi pe obiective personale şi sunt oameni ce îşi ating obiectivele prin prisma obiectivelor celor din jur.
NU, fiecare poate să-şi trăiască propria fericire, nefiind ”servitorul” nimănui. Azi serveşti, mâine serveşti, 10 ani serveşti şi va veni o vreme când vei vrea să fii servit şi nu vei avea cum…pentru că nu ţi-ai creat un astfel de… ”moment.”
Toate obiceiurile pe care ţi le-ai deprins şi nu-ţi mai folosesc azi, elimină-le. Dar mai întâi trebuie să vezi care sunt aceste obiceiuri pe care ţi le-ai creat.
1. Totul pleacă de la mentalităţi.
2. Imaginează-ţi şi altfel viaţa ta.
3. Acţionează în momentul 1 în care ai descoperit un prost obicei şi lucrează să-l elimini.
4. Repetă cât de mult poţi obiceiurile noi şi bucură-te de plăcerea adusa.
5. Nu intra în cercuri vicioase ce te fac să depinzi de prea multă lume.
6. Înţelege când ai schimbat un obicei prost şi bucură-te de asta exclamând ”Încă unul scos din…”
7. Fă schimbări dacă asta te face fericit.
Şi, nu mai încerca să răspunzi obiectivelor societăţii ci mă degrabă să răspunzi propriilor tale nevoi şi dorinţe, indiferent care sunt acelea. 
Cu drag,
Iulian Costea

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!