14 Mar

S.I.S – Strong Ideas Seminar la Pitesti – GRATUIT

In 1 Aprilie (fara nicio pacaleala), Iulian Costea deschide seria GRATUITA  cu seminariile motivationale in Pitesti.

Calde, puternice si motivationale, seminariile au limite de varsta. Cei trecuti de 100 de ani nu mai au ce invata, cei sub 18 ani pot invata din alte surse. Astea sunt regulile!

Un seminar pentru toate categoriile de oameni. Manager, reprezentant comercial, medic, asistent maternal, sofer, ospatar, student sau inginer, vei pleca de la S.I.S plin de motivatie si o doza in plus de incredere.

La Hotel Alcadibo de la ora 17.00 se da startul si pentru Pitesti la astfel de seminarii. In Bucuresti, Cluj, Timisioara, Iasi, si multe alte orase se intampla evenimente de genul acesta aproape zilnic. De ce sa nu fie si in Pitesti?

    SIS – Strong Ideas Seminar

    -Un seminar din care vei ramane cu idei puternice

Daca nu crezi ca ti se potriveste dezvoltarea personala, spune-le celorlalti care crezi ca ar putea fi interesati.

Asa ca te rog sa dai share la ascest material.

 

Avem si un clip de promovare

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=e1lkFUE7xeI”]

 

Cu o experienta de peste 10 ani in vanzari, Iulian Costea vorbeste despre:

  • 6 metode pentru ati gasi pasiunea si a face bani din ea
  • 5 pasi sa-ti faci munca placuta
  • 4 moduri in care sa te faci placut oriunde
  • 3 roluri ale managerului din tine
  • 2 adevaruri supreme din care vei invata ce e important pentru oameni
  • 1 reteta simpla pentru a lua cele mai bune decizii
  • cel mai minunat motiv pentru a te trezi dimineata

si alte subiecte.
totul in mai putin de 2 ore

Invitat permanent Vali Porcisteanu va vorbi despre pasiunea lui si cum a ajuns sa fie campion national de raliuri.

Un seminar pentru oameni cu bun simt, unde nimeni nu va incerca sa-ti vanda diverse materiale. Daca totusi vor fi prezenti si oameni ce nu au bun simt si vin doar sa “la misto”, le spunem ca nu sunt bineveniti. Daca cineva va incerca sa-ti vanda produse sau sa-si construiasca un MLM aici, il poti refuza categoric si vehement. Nu acesta este scopul SIS.

Obiectvul imediat al SIS, este de a vedea daca ceea ce faci acum, faci bine, daca poti aduce modificari ce pot influenta pozitiv activitatea ta profesionala si modul tau de viata.

 

 

INTRAREA ESTE LIBERA SI TE RUGAM SA TE INSCRII AICI: Ma inscriu la SIS

Luni 01.04.2013 incepand cu orele 17.00

Rugam sa dati cat mai multe share-uri pentru ca informatia sa ajunga la cati mai multi Pitesteni.

 

 

11 Mar

A fost odata un copil “bolnav” si speriat. A fost!

Sa scriu acest material, sa nu-l scriu? Totusi, sunt cu degetele de la ambele maini pe tastatura.

Mesajele pe care le primesc zilnic ma fac sa apas tastele puternic si merg mai departe. In ultima vreme am primit mesaje de la oamenii ce pur si simplu nu-si mai gasesc drumul. Sau cel putin asta cred ei. Nu vreau sa se inteleaga gresit, mai ales ca niciodata nu o sa fac public vreun mesaj primit in privat. Nu vorbesc despre nimeni anume si nu vreau sa se simta cineva.

Tot ce imi doresc e sa clarific ca ceea ce se intampla in viata noastra se intampla cu sens si nimic nu este intamplator.

“Nu mai am job, sunt atat de cazut(a), nu-mi mai gasesc linistea, n-am facut nimic pana la varsta asta, n-am pasiuni”…etc, cam acestea sunt mesajele de care vorbesc aici.

Daca as putea, pe toti i-as ajuta intr-un fel sau altul.

Si hai sa clarific:

In urma cu 6 ani eram in prima faza in care confuzia pusese stapanire pe mine. Pur si simplu nu-mi mai gaseam locul, eram agitat si stresat incat emanam energie negativa. Eram dezechilibrat iar cei din jurul meu nu prea reuseau sa se concentreze sa ma asculte, daramite sa ma ajute. Incet incet, negasind solutii la problema, problema ce nu vroiam s-o accept, starile s-au agravat si am devenit si mai agitat si deloc multumit cu ceea ce eram. In urma cu 2-3 ani (pana sa am starile de mai sus) imi gasisem locul, rostul, stiam ce o sa fac peste 10 ani, insa a venit acest moment in care confuzia si starea de neliniste pusesera stapanire pe mine. Nu puteam sa accept ca acum 2 ani eram motivat si energic, gata sa duc la indepliniere orice plan, iar acum ( in urma ca 6 ani) nu pot sa inteleg ce se intampla cu mine.

Am decis sa merg la un control de rutina la o clinica din Pitesti.

Medicul ce m-a consultat pe glandele endocrine, mi-a pus un diagnositc ce avea sa-mi ingroape toate visurile pana in acel moment. Diagnosticul era “CANCER tiroidian”. Putini au stiut pana acum de “problema”, insa am decis sa scriu aici ce s-a intamplat cu mine si mai ales ce am facut dupa…

In 10 minute, ambulanta era deja pregatita si eram gata sa ma urc si sa plecam spre C.I Parhon.

Am zis ca nu are sens sa plec atat de repede, sa mergem acasa si sa mai “rumegam” la problema. Am stat prea mult fara sa actionez si acum sa iau decizia pe loc?

Nu, am stat ne-am gandit (eu si sotia), am consultat-o si pe mama si a doua zi in masina unui prieten la 6.30 dimineata erau toti cu ochii cat cepele. Eu nu, am ramas rational si nu am schitat nimic. N-am scos niciun sunet!

Am zis in gand de 100 de ori “Ei si ce?”, in timp ce ma gandeam ca ai mei vor ramane fara mine. Apoi ma gandeam ca or sa se descurce si tot asa gandurile mele erau indreptate numai in directia “plecarii mele”.

Ajuns la spital, brusc am avut o revelatie (nu stiu de unde a venit) si mi-am spus ca eu vreau sa traiesc, sa o strang in brate pe iubita mea, sa-mi cresc copilul in stilul meu, sa ma duc la sfarsit de saptamana la parinti, sa facem gratare, sa ascultam muzica, sa cantam, sa facem de toate si mult mai mult decat fac oamenii azi. Voiam sa fac oamenii sa vanda ma bine, sanatos si mai mult, asta era scopul meu si am pregatit si un moto ca sa-mi intaresc existenta: “Pregatit sa-ti antrenez echipa!”

Din acel moment nicio clipa nu m-am mai gandit la tratamente, medicamente, medici, aparate sofisticate sau moarte.

Prima zi de investigatii a fost cea ma grea. Aproape nimeni nu-mi dadea sanse. Medicul de la punctii mi-a spus ca sunt tare, insa e grav, medicul de la scintigrama dadea enegic din cap in stanga si-n dreapta de cate ori “pipaia” analiza.

Eu am zambit tot timpul, eram alimentat de gandurile mele si de dorinta mea de a avea grija de oamenii pe care-i iubesc.

A fost prima data in viata mea cand am inteles ca pentru a avea grija de cineva, mai intai trebuie sa ai grija de tine.

Iubita mea a ramas cu mine mai tot timpul in spital, am dormit amandoi in acelasi pat de o singura persoana, iar colegul meu de salon de vreo 75 de ani, imi plangea de mila. Si am zis din nou “las’ ca va arat eu voua cine sunt eu”. L-am “scuturat” pe batran, intr-o noapte pe la 3 si i-am spus: “N-ai de ce sa-ti faci griji, voi fi din nou un om intreg!”

Au urmat zile grele, zile de investigatii in camera cu izotopi si odata iesit de acolo, adormeam brusc. Cand ma trezeam (buimac ce-i drept), ma bucuram de tot ceea ce vedeam in jur si ieseam afara la aer. Pana in curtea spitalului, faceam cam jumatate de ora. Faceam atat de mult, nu pentru ca era departe ci pentru ca ma miscam greu, organismul meu fiind mult prea solicitat de investigatiile complexe.

Ma comportam ca un om normal, radeam neincetat si nu aveam niciun scenariu in cap. Ba da, aveam si imi reptam “Merg acasa, o sa urmez un tratament, n-o sa ma gandesc la nimic rau, ma reintorc la munca pentru ca imi place si o sa ma plimb mult cu familia mea”.

Ma tineau “drept” oamenii de langa mine. Copilul meu avea 1 an si ceva, sotia mea ma iubea, mama e mama…ma tineau “ancorat”, obiectivele mele si “planul meu”.

Nu ma mai lungesc cu detaliile. Dupa cca 2 saptamani mi s-a eliberat un tratament cu thyrizol si euthirox in ajutorul glandei tiroide. Zambetele si dorintele mele acute m-au adus pe un drum normal foarte repede.

In momentul in care am primit vestea, psihicul meu a receptionat-o negativ si a fost daramat pur si simplu.

Faptul ca mi-am invins teama si si am fost alimentat de dorinta puternica de a fi aici si nu dincolo, m-au facut un om puternic si sanatos in numai 2 ani.

Nu am stiut niciodata daca am avut o tumora sau o fost doar o disfunctie tiroidiana. Nimieni nu stie cu exactitate. Am fost “ferit” sa aflu anumite lucruri in evolutia bolii.

Ideea e ca eu am refuzat sa gandesc negativ, am mers mai departe si nu numai ca am sperat ci mi-am imaginat cum va arata viitorul meu.

Nu ma scald in lux, nu traiesc in saracie insa sunt mai bogat cand vad ca oamenii isi inving temerile, inteleg ce se intampla cu ei si refuza sa cedeze. In acesti oameni ma vad pe mine acum 6 ani.

Nimic nu se poate realiza fara un efort sustinut!

Nimic nu se intampla fara sens si fara o lectie bine primita. Probabil ca eu nu mai vedeam lucrurile frumoase pana sa ajung la clinica.

Sper sa-ti fie de folos faptul ca eu “m-am deschis” si am avut curajul sa vorbesc despre mine.

Si, experientele mele au devenit invataturi pentru viata mea, lectii pe care, cat pot de bine le metaforizez si le dau mai departe.

Si mai cred ceva; cred ca poti si tu sa trasformi o experienta “negativa”, intr-o situatie ce-ti va modifica clar, convingeri si ganduri limitative. De ce spun asta?

Pentru ca:

sustinut puternic de Dumnezeu, motivatie, oameni din jurul tau, putere, sentimente, poti ajunge sa faci din nou ceea ce-ti place!

 

 

Cu drag

Iulian Costea

10406876_685228691515033_2661393504799662498_n-1.jpg

07 Mar

3 actiuni pe care e de dorit sa le faci in Dezvoltarea ta Profesionala – fara “secrete”

Imi place foarte mult ce spunea George Washington Carver: ”Educatia este cheia care deschide usa de aur a libertatii ”

Iti propun 3 mari lucruri pe care a de dorit sa le faci, impartie in 3 articole diferite. Aici vei gasi un scurt rezumat al celor 3 competente pe care e nevoie sa le ai la un moment dat.

1.EDUCATIA

Cu toate dovezile, spun  ca ne lipseste educatia pentru a intreprinde lucruri noi si marete. Suntem educati in stilul parintesc, cu multa scoala cu multa caligrafie la scoala, un liceu, o facultate buna si un serviciu care sa aduca bani in casa pentru familie.

Nu zic ca nu sunt de acord pentru cei care vor sa faca asta, spun doar ca asa am fost si eu educat de catre parintii mei. Fiecare e liber sa faca ce vrea cu viata lui. Liberatatea este cel mai frumos dar ce ni sa oferit de catre Dumnezeu. Liberul albitru, deciiziile, oportunitatile, difera de la caz la caz.

Scoala, a comunicat intotdeauna cu noi intr-un mod inchis, un model adoptat usor usor chiar si de dascalii ce aveau altceva de spus, cu reguli si proceduri ce au dus intotdeauna la limitarea comunicarii.

Profesorul intra in clasa, striga catalogul, scriam dupa dictare, iar peste cateva zile eram ascultati iar profesorii asteptau raspunsurile din dictare  dupa care venea nota. Iti mai amintesti?

Personal parca stiam inca de pe atunci ca ma voi zbate in viata pentru altceva, devreme ce doar Limba si Literatura Roamana imi placea, si parca intelegeam ca nu sistemul scolar ma va ajuta 100% sa razbesc in viata. Evident, nu acum am invatat sa fac inmultiri si impartiri. Scoala are rolul ei.

Eram multumit cu note de trecere, nu invatam prea mult, pentru ma canalizam pe cu totul altceva si uite asa au trecut anii.

 

Ce  NU  ne spuneau dascalii nostrii :

-indrazneste mai mult

-ai nevoie de un control atent al banilor

-fa-te antreprenor, nu sta la mana altora

-pozitioneaza-te ca un adevarat lider

-strange oameni pozitivi in jurul tau

-spune si altora ce sti tu

 

 2.MOTIVATIA

De asemena, motivatia  si cadrul propice reprezinta o chestiune de timp.

Suntem entuziasti la primirea unei vesti pozitive sau la o marire de salariu, dar asta nu e doar o chestiune de timp?

Nu vorbim despre motivatia temporar?

Cei mai disciplinati dintre voi, aveti acasa o coala alba de hartie sau un tabel in orice format in care va scrieti aliniat, veniturile lunare, cheltuieliele si apoi trageti linie. Rezultatul? Gauri in buget si muuult neprevazut!

O sa observati usor ca sume inportante de bani au fost cheltuite pe acest neprevazut.  Continuand in acest fel, de cateva ori in viata ai tendita sa renunti in a da din coate si uneori esti tu acela care primesti coate direct in ficat. Unde e motivatia de altadata te intrebi ?

 

3.REMUNERATIA

Presupunand ca de maine vrei sa fi alt om, ai nevoie sa te reeduci, fara sa mai apelezi la ”experienta” parinitilor care au trait intr-o alta conjunctura in care situatia era propice lor. Daca nu apelezi la suportul parintilor, apelezi la diverse platforme si carti cheie care sa te invete sa te autoeduci.

In fond depre asta e vorba, daca cu ajutorul parintilor sau mai clar prin prisma educatiei primite de la acestia,(poate corecta si cu intentii bune), nu ai reusti sa ajungi acolo unde ti-ai propus, va trebui sa faci altceva. Pastreaza relatia cu parintii calda, blanda si onesta dar fara sa mai primesti sfaturi de remunerati.

Acest subiect destul de delicat nu trebui sa te deranjeze foarte tare.

Parintii te iubesc oricum ai fi si orice ai face, iti vor binele. Te afli intr-o conjunctura diferita, unde fratii nu se mai iubesc intre ei si nu se mai ajuta reciproc decat in momente de cumpana, iar societatile private mizeaza pe punctele tale slabe, pe care tu le consideri puncte slabe, pentru a-si rotunji veniturile si pentru a castiga de pe urma ta. Fiecare dintre noi e bun la ceva, iar daca crezi ca sti sa faci de toate, cu parere de rau excalm. ”Te inseli, e foarte dificil sa sti sa faci de toate” .

Da, ai nevoie de bani sa te pregatesti ai nevoie sa te reinventezi. Atentie, mergi incet, drumul e lung si nu e deloc presarat cu flori, in fond ,drumurile pavate cu flori in final nu-ti vor aduce cele mai mari beneficii.

 

Acestea sunt cele 3 idei pe care vi le propun spre studiu; educatia, motivatia si remuneratia, si vor fi aliniate in 3 lectii diferite .

Lectia 1 –Cum sa reusesti sa te autoeduci

In rest, poti sa incalci orice regula ! 🙂

 

Te astept cu feedback.

 

 

Iulian Costea

06 Mar

4 virgula 5 lucruri pe care sa le faci in Autoeducatie – Lectia 1

facturis 2

Astazi o sa incepem cu prima parte, pe care iti spun din capul locului “nu o trata superficial“, pentru ca la un moment dat sa nu se intoarca totul impotriva ta. Eu am patit-o.

 

Educatia personala sau autoeducatia

 

Acesta e primul pas dintr-un sir lung de evenimente. Educatia te ajuta sa iesi din capcane intinse de interlocutori si ajuta deasemenea sa iei decizii corecte in momente in care ceilalti nu mai gasesc nicio scapare.

Inainte de a vrea sa te autoeduci, va tebuie sa te asezi linistit si singur la o masa si sa te intebi sincer:

CE VREAU EXACT SA FAC CU MINE ? STIU CE VREAU SA FAC CU MINE ?

facturis 2

Par intrebari puerile si lipsite de sens, dar analizandu-le vei vedea ca asa stau lucrurile iar intrebarile vor aparea la un moment dat. Si daca tot nu crezi ca asa stau intr-adevar lucrurile, imagineaza-te peste 30 de ani si intreaba-te , CE AM FACUT CU MINE?  CE VROIAM MAI EXACT SA FAC CU MINE ?

Nu vreau sa-ti umblu la psihic intr-un mod agesiv, insa vreau sa constientizezi ca la o varsta, considerata de noi varsta critica, oricum iti vei pune anumite intrebari si orcium vor sta lucrurile, candva vei trage linie.

Oportunitatile zilelor noastre sunt nenumarate, doar ca poate in momentele in care suntem infierbantati si gandim la cald nu le identificam corect si rational.

Citeam intr-o carte despre un tata a carei fata de 20 de ani s-a sinucis. Acum dupa 5 ani omul exclama: “Daca se gandea putin mai atent la oportunitati, lucrurile stateau altfel. Avea o sumedenie. Putea sa intalneasca pe cineva care sa-i spuna o poveste frumoasa, putea sa se uite mai atent in jur si sa compare anumite aspecte, putea sa intre intr-un grup care o accepta asa cum e si in final putea sa-i placa viata”. N-a fost sa fie!

Asa ca pune-ti cele doua intrebari ,

Ce vreau sa fac cu mine?

Stiu exact ce vreau sa fac cu mine?

apoi alege platofrma de educatie. Alege cea mai buna platforma pentru a te realiza ca individ si nu lasa niciun detaliu sa scape. Acesta e inceputul !

Personal am ales sa fiu un om mai intelegator, mai rabdator,  mult mai analitic si mai mult un leader decat un manager. Evident am investit corect in a-mi cupara tot ce imi trebuia (materiale de studiu), pentru a ajunge sa ma schimb si am solicitat ajtorul altora cand am avut nevoie. Am investit corect, asa cred eu, poate ca nu e adevarat, dar iata-ma ca incep sa ma schimb si sunt mai rabdator si mai intelegator, stau mai mult cu sotia si cu copilul meu si discutam mai deschis. Analizam situatiile si luam decizii!

Ia totul pe rand, nu amesteca lucrurile si mergi incet.

Maestrii japonezi spuneau ca ”Cu cat mergi mai incet cu atat vei ajunge mai repede .”

 

Imi doresc Vs Am nevoie

facturis 2

Ceea ce iti doresti e total diferit de ceea ce ai nevoie. Sa zicem ca iti doresti o casa mare cu 7 camere in care sa locuiesti tu si familia ta. Nimic neobisnuit pana aici, la un momentdat cu totii ne doream asta. Dar hai sa analizam mai atent aceasta dorinta. In primul rand in cate camere vei locui? 2 sau 3 maxim? Daca vei locui in 3 camere pentru ce ai nevoie de 7? De ce sa mai incalzesti inca 4 camere si sa arunci banii pe fereastra. Tu ai nevoie de fapt doar de 2 sau 3 camere. Deci diferenta intre ati dori si a avea nevoie trebuie constientizata. E un exemplu care nu ataca la persoana, e un exemplu pentru a constientiza diferenta intre dorinta si nevoie.

Dorintele se nasc in general din confort . Nevoia reala e de fapt necesitatea pentru anumite lucruri sau fapte.

Sunt convins ca ca iti doresti ca  fiecare zi sa fie plina de achizitii de cumparaturi, dar cat din ce iti doresti se indeplineste ?

Dorinta ta devine intotdeauna realitate? Daca pun intrebarea retoric, eu zic ca nu si ca sunt mai multi factori ce iti vor aduce frustrari  prin neindeplinerea dorintelor.

Concentreaza-te pe nevoia reala si pune-ti 3 intrebari de fiecare data cand esti gata gata sa faci o noua achizitie sau sa iti indeplinesti orice dorinta.

am nevoie?

imi trebuie ?

mi se poate intampla ceva daca nu cumpar ?

Daca la primele doua intrebari, raspunsul e nu sau nu prea, iar a la intrabarea 3 rapsunsul e nimic, a inceput cu adevarat procesul de constientizare. Asta in contextul in care chiar nu ai nevoie.

Daca la primele doua intrebari, rapsunsul e poate, esti foarte nehotarat/nehotarata si ”poate”, arata asta. Nu exista alte raspunsuri in afara de DA  SAU  NU. Poate  iti doresti o casa cu 7 camere, dar ai nevoie? Poate o sa mai ai inca 3 copii, dar toate la timpul lor!

Observi ca in majoritatea cazurilor, va trebui sa folosesti intrebari?  intrebari ce vor trebui sa aiba si un rapsuns care sa vina  tot din partea ta.

Daca te sperie gandul ca vei fi sarac, pentru inceput nu-i nici o problema. Majoritatea am trecut prin asta. In fond e vorba de educatie. Stii care sunt oamenii pe care ii sperie cel mai tare gandul ca vor ajunge saraci ? -Bogatii se tem cel mai tare de saracie –

E palpitant sa vezi ca cei din jurul tau au tot ce-si doresc si fac tot felul de achizitii pentru a-si satisface anumite nevoi. In realitate, indiviizii care cumpara de toate pentru a-si acoperi anumite nevoi, sunt la fel de speriati si spera sa-si infranga teama facand tot felul de achizitii. Daca te ”supara” aspectul ca indivizii isi permit sa cumpere x, y produse sau sevicii, pe care tu nu ti le permiti, inseamna ca si tu vrei exact aceleasi lucruri candva. Esti convins ?  Ce ai de facut cu tine ? Chiar nu poti stopa “setea asta”?

Sunt multe exemple in jurul nostru care ne arata ca cu cat castigi mai mult, cu atat te indatorezi mai tare. Bogatii lumii, daca au 1 milion de dolari, isi contruiesc casa de 2 milioane de dolari si astfel se indatoreaza diverselor institutii . Vezi pagina –De ce investeste corect

 

Pentru a obtine ceva, trebuie mai intai sa dai si doar asta e ordinea.

facturis 2

Trebuie sa oferi ceva ca sa poti primi candva sau poate chiar in schimb ceea ce iti doresti si/sau ai nevoie .

 

Si pentru ca faza de educatie sa fie inceapa corespunzator va trebui sa ai in vedere 4 virgula 5 etape:

1.Creaza-ti un climat propice, aseaza-te la o masa si identifica oportunitatile si posibilitatile de educatie. Dupa ce cugeti  o perioada de timp si ai ales platforma potrivita tie,  fa-ti un birou, numai al tau cu dimensiuni care sa-ti asigure suportul pentru materiale si eventual un desktop la birou. Cumpara-ti un scaun relaxant care sa te ajute la partea cu confortul care iti asigura climatul propice. Ai nevoie de asta !

Nu lasa pe nimeni sa aiba acces la cea ce tocmai ti-ai creat. Fii putin egoist la inceput. Climatul propice, e propice tie si l-ai creat asa cum ai simtit tu.

Deocamdata nu imparti! Nu uita, pentru a primi ceva, va trebui sa oferi mai intai, iar in aceasta parte iti oferi tie si primesti tot  tu. Minunat!

2.Alege platforma de educatie pe care urmeaza s-o “digeri”, alege grupuri de oameni care fac aceleasi lucruri ca si tine si ”fura” tot timpul idei bune pentru a te ajuta la formare. Nu uita, ia-le pe rand si mergi incet, asta te va ajuta sa te cunosti .

Niciodata nu incepe mai multe capitole din materiale distincte, chiar daca aceste te vor ajuta sa capeti anumite competente. Insuseste-ti competentele pe rand si nu amesteca lucrurile.

In grup, nu pune interesele tale pe primul loc, pentru inceput incearca doar sa asculti.

3.Porpune-ti perioade de timp cu intervale orare clare pentru a nu risca sa adormi sau sa obosesti pana la epuizare. Aloca-ti timp asa cum iti aloci pentru o partida de tenis de camp sau fotbal sau ca si cum ai merge la cumparaturi sau manichiura. Nu  mai mult de 2-3 ore pe zi. Daca iti propui ca sambetele sau duminicile sa citesti sau sa te informezi cu privire la anumite evenimente sociale si nu reusesti sa faci ce ti-ai propus, nu te teme, vor mai fi si alte oportunitati.

Nu fi prea aspru cu tine. Cand intervine stresul din neideplinerea sarcinilor trasate tot de tine, nu esti pe drumul cel bun si vei vedea totul cu ceata si riscuri.

Stresul intervine atunci cand inidividul nu se mai adapteaza la conditiile date.

facturis 2

4.Nu spune grupului de prieteni, ce tocmai ai invatat doar daca se leaga discutia in context. De asemena, prietenii te cunosc intr-un anume fel, si risti sa nu te inteleaga in actiunile tale. Alege grupuri de indivizi care au decis sa faca exact ce faci tu cu tine si poti incepe sa ”te vinzi ” gratis, pentru o perioada, cu scopul de a obtine un feedback onest.

4 virgula 5. La finalul fiecarei saptamani, aloca-ti 1 ora, pentru a recapitula tot ce ai invatat si subliniaza lucrurile cu adevarat importante. Pune-le in practica si intelege rapid de ce ai sau nu rezulatate.

 

Daca ai ales sa faci ce iti propun mai sus e foarte bine. Nu uita deasemenea ca indivizii gandesc independent si diferit. Parte din indivizi gandesc ”in the box”.

Cei ce gandesc ”out of the box” , sunt oameni cu viziune si  strategie .

Daca ai tendinta sa renunti la intreaga platforma, intr-un moment mai prost din viata ta, aminteste-ti ca vei ajunge sa ai 50 de ani si te vei intreba;

Ce am facut cu viata mea?

Ce imi doream sa fac cu viata mea?

 

gandindu-te ca ai fost cel putin odata in viata intr-o vacanta sau excursie, a trebuit sa ajungi intr-un loc unde sa-ti poti pune bagajele si sa te odihnesti noaptea. Vacanta a fost reusita de cele mai multe ori si te-ai mai intoarce in acelasi loc daca:

1.Ti-a placut drumul  si ai avut amintiri frumoase  pe  traseu

2.Ti-a placut locul in care te-ai relaxat

Deci, te vei concentra pe 2 aspecte. Asa ca de multe ori nu locatia unde trebui sa ajungi e frumuseatea ci drumul pe care mergi.

Analizeza corect optiunile, priveste in perspectiva si intelege ca e posibil sa renunti la cateva din obiceiurile tale deprinse de-a lungul timpului. Din nou ia lucurile pe rand. Te asigur ca deprinderile ce ti le-ai format in 15-20 de ani nu vor disparea in 15-20 de zile .

Alergand dupa rezulatete bune, vei obtine in cel mai bun caz atatea cate exista, dar la un moment dat vei fi epuizat. Urmarind atent etapele formarii tale, si intrand intr-un cilcu vei reusi nu numai sa anticipezi ce se va intampla dar vei fi tu un adevarat creator de oportunitati.

Nedigerand  aceste informatii, la o trecere simpla peste ele, inima ta s-ar putea sa nu fie de acord intru totul, dar ratiune ta ce spune? Ce vrei cu adevarat sa faci?

facturis 2

Capul sus! Drumul e lung dar nu e neaparat greu si nu poti trece primul linia de finish daca nu te bucuri de cursa. Nu te vei pregati pentru o nota ci te vei pregati pentru o viata si s-ar putea ca tu sa fii acela care va da note .

 

 

Cu drag

Iulian Costea

cropped-10802059_782544375116797_8204291072261611552_n

05 Mar

Cinci lucruri importante pe care viata ti le transmite

DA TOTULPENTRU PERSOANA IUBITĂ

În urmă cu mai mulţi ani, la un mare şi important spital din oraş fu adusă pentru tratament o fetiţă numită Liz. Ea suferea de o ciudată şi rară boală, al cărei unic tratament era, după câte se ştia, o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei de numai 5 ani. Acesta, la rândul lui, supravieţuise în mod miraculos aceleiaşi boli, şi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Prin transfuzie, Liz se putea vindeca şi salva.
Medicul îi explică situaţia micuţului ei frate Tommy, şi îl întrebă dacă el ar fi de acord să-i doneze sângele sorei lui. Doar pentru un moment, Tommy păru că reflexionează profund, înainte de a suspina adânc şi de a spune, încet, dar hotărât: “Da, o voi face, dacă asta o salvează pe Liz!”
În timp ce transfuzia era în curs de desfăşurare, Tommy se afla întins pe un alt pat, liniştit şi zâmbitor, alături de sora lui. Personalul medical îi urmărea pe amândoi cu atenţie, şi observa cu bucurie cum Liz, încet-încet, redobândea o culoare sănătoasă şi vie în obraji. În acea clipă însă, chipul lui Tommy începu să se stingă, apoi deveni palid, iar zâmbetul îi dispăru de pe faţă. Îl privi pe medic şi, cu voce întretăiată, îl întrebă: “Iar eu… când voi începe să mor?”
Copil fiind, el nu îl înţelesese pe medic. El credea că urma să-i dea tot sângele său sorei lui. Şi, de fapt, el chiar i-l dădea.
(1) DA TOTUL PENTRU PERSOANA IUBITĂ

ÎNTOTDEAUNA ADU-ŢI AMINTE DE CEI PE CARE ÎI SERVEŞTI

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decît astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. “Şi… cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat parcă.
Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată. “Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta îşi numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât. Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.
Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni să cureţe masa, i se puse un nod în gât, şi ochii i se împăienjeniră. Acolo, lângă farfurioara goală şi paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în valoare de cincisprezece cenţi… Bacşişul ei.
(2) NICIODATĂ SĂ NU JUDECI ÎN GRABĂ PE CINEVA

 

UN AJUTOR ÎN PLOAIE

Era aproape de miezul nopţii. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu maşina defectă şi înfruntând o furtună înfricoşătoare. Motorul se oprise şi nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinaţie. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima maşină care ar fi trecut pe acolo.
Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi şi negri. Tânărul o luă şi o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, şi apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulţumi cum se cuvine. Îşi notă adresa tânărului, îi mai mulţumi o dată, şi plecă.
Şapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un bileţel, special lipit pe ambalaj. În el scria: “Profunde mulţumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase şi sufletul. Atunci ai apărut tu. Mulţumită ţie, am putut ajunge la căpătâiul soţului meu care agoniza, cu doar câteva clipe înainte ca el să-şi dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat şi pentru binele pe care îl faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soţia celui ce a fost Nat King Cole.”
(3) NU AŞTEPTA NIMIC ÎN SCHIMB, ŞI VEI PRIMI

 

 ÎNTREBAREA CEA MAI GREA

La un examen din al doilea an de studii al universităţii noastre de medicină, unul dintre profesori ne făcu tuturor o supriză, atunci când ne înmână subiectele. Ca întotdeauna, eu le citii mai întâi repede pe toate, dar când ajunsei la ultimul, rămăsei derutat: “Numele femeii de serviciu care face curat în universitate?”
În mod sigur, mi-am zis, o fi vreo glumă a profesorului. O văzusem de multe ori pe femeia de serviciu. Era înaltă, cu părul cărunt, şi să fi tot avut în jur de cincizeci de ani. Dar, cum era să-i ştiu eu numele? La sfîrşitul examenului, îi prezentai foaia de examen profesorului, fără să fi răspuns însă nimic la ultima întrebare, atât de neaşteptată.
Înainte să se fi terminat examenul totuşi, unul dintre colegii mei îl întrebă pe profesor dacă ultimul subiect conta la nota finală a examenului. “Fără îndoială că da”, răspunse profesorul. “De-a lungul carierelor voastre, veţi cunoaşte o mulţime de persoane. Toate sunt importante. Toate merită atenţia şi îngrijirea voastră, chiar dacă ele vi se adresează doar cu un simplu «bună ziua»!”
Niciodată nu uitai acea lecţie. Şi mai descoperii că numele ei era Maria
(4) CU TOŢII SUNTEM IMPORTANŢI
GREUTĂŢILE DIN DRUMUL NOSTRU
Odată, într-o ţară, demult, regele ei dădu ordin să se pună o piatră mare de tot, chiar în mijlocul unui drum. Apoi se ascunse în apropiere, ca să vadă dacă vreun supus al lui va înlătura piatra sau nu.
Unii dintre cei mai de seamă oameni ai regatului, sfetnici, bogaţi comercianţi, curtezani, sosiră, priviră piatra şi doar o înconjurară. Mulţi dintre ei chiar îl învinuiră pe faţă pe rege pentru că nu se îngrijeşte de starea drumurilor din regat, dar niciunul nu făcu nimic ca să înlăture piatra cu pricina.
Atunci, un simplu ţăran, ce îşi ducea verdeţurile la piaţă, se apropie. Îşi lăsă coşurile pe jos, în drum, şi încercă să mişte piatra către marginea drumului. La început nu reuşi, dar apoi, după multă caznă şi sudoare, izbândi. În timp ce îşi aduna coşurile lui cu verdeaţă, văzu o pungă cu bani, chiar acolo unde se aflase piatra.
În pungă se aflau o mulţime de monede de aur, şi un înscris al însuşi regelui, prin care acesta îl făcea stăpân peste acea pungă cu bani pe cel care va fi înlăturat piatra din drum. Astfel, ţăranul descoperi şi învăţă ceea ce alţii niciodată nu ajunseră să înţeleagă.
(5) FIECARE GREUTATE PE CARE O ÎNTÂMPINI ÎŢI OFERĂ ŞANSA DE A EVOLUA, PRIN ÎNVINGEREA EI

La urma urmei, atitudinea este totul.

  • Iubeste ca şi cum n-ai iubit niciodata
  • Nu dispreţui prietenia nimănui
  • Munceşte ca si cum nu ai avea nevoie de bani
  • Dansează ca şi cum nimeni nu te-ar vedea

 

Comenteaza direct cu profilul de facebook

02 Mar

Numai pentru noi barbatii

Am citit un editorial scris de Dobro ( Mihai Dobrovolschi ), acum vreo 1 luna. De atunci si pana in seara asta am vazut filmulete si imagini, aparate si creme de mi s-a luat. Nu mai dau de acel articol sa-ti dau link-ul, dar poate e cineva dintre voi ce poate face asta. Azi am luat decizia ca trebuie sa incerc si eu, nu inainte de a ma asigura ce senzatii ar trebui sa primesc. Rece, cald, fiori, transpiratie? Da de unde…placere si atentie. Munca si concentrare.

I-am facut suficienta reclama? Am dat destula valoare, incat sa te intrebi “ca rahat a făcut asta”?

Dupa mai multe tentative pe online si direct in magazine, azi am intrat in posesia clasicului aparat de ras. Da domne, asta de jos…

In prima faza nu am stiut daca atunci cand l-am “montat”, am facut-o bine. Eram cu cumnatu’ si l-am studiat vreo 5 minute dupa care am pus stangaci un “Astor” (lama din hartia rosie) si am infiletat. Ni s-a parut ciudat, insa sistemul fiind simplu si imposibil de gresit ceva, am zis “wtf”- ăsta e tată.

M-am cremuit pe fata; n-am avut crema din aia clasica, insa am folosit spuma si am inceput.

In momentul in care lama mi-a atins fata, m-am si incordat. Am strigat-o pe nevastă-mea sa vina sa ma vada, de parca reparam un televizor LED de ultimu’ răgnet cu o surubelnita boantă. N-a vrut sa vina, a zis ca ii e frica si ca taica-sau se taia de fiecare data cand il folosea.

Nici macar o secunda n-am reusit sa ma relaxez, insa simteam cu adevarat cum parul de pe fata mea e pur si simplu taiat. Auzeam puternic, cum “astor-ul” isi facea treaba.

Mai intind o mana de spuma si inca una si inca una. Da, de patru ori, pentru ca n-am tehica si m-am obisnuit sa fie usor cu barbieritul.

Băăăăă, societatea asta ne-a dat numai chestii simple de facut in ultimii zece ani. Contabilii nu mai au caiete, au computere…

In fine, imi dau seama in timp ce ma “rad”, (si acum vi tu si zici ca numai rahatii de rad ) ca barbieritul de azi nu se compara cu barbieritul din vremea lui tata.

Acum barbeiritul e ceva fin, ceva rapid, o necesitate ce o realizezi cu usurinta fara s-o mai iei in serios cand “esti in ecşăn”.

In vremea lui tata si a lui bunicu’, barbieritul era o sarcina, o munca, necesita concentrare si dovedea grija fata de tine! Era cu adevarat barbatesc! 🙂

Nu mai sta, ia-ti un aparat din asta, si incepe să tai la barbă.

E misto mă sa fii barbat, mai ales cand cauti căile de alta data, caile clasice!

Comenteaza direct cu profilul de Facebook.

Iulian

01 Mar

Cati copii nu vor ca parintii sa fie mandri de ei, insa…

Unul dintre motivele pentru care oamenii evolueaza in mod constant, sunt parintii. Presiunea sau dragostea din partea celor “mai mari”, se escaladeaza asupra copilului.

Omenii se simt datori si vor sa raspunda pentru tot ce au primit de la partinii lor, cel putin in prima etapa a dezvoltarii personale. Unii au primit totul, altii mai putin iar altii nimic.

Azi nici nu mai conteaza. Fiecare, in stilu-i vrea si se zbate sa demontreze ca:

~primind totul, vor da totul

~primind putin, vor face mai mult si mai mult si mai mult

~neprimind nimic, motivatia de a realiza parca e cea mai buna hrana pentru aceasta. Parca e un jet de apa ce curge cotinuu si cu presiune.

Niciunul din cele trei categorii nu reunta la “lupta”.

Indararjirea cu care s-a “luptat” de-a lungul anilor in tara sau in afara tarii, nu are margini si limite. S-a muncit orbeste numai pentru a demonstra ceva.

In postura de copii, ne aflam cel putin pana in momentul in care parinitii nu mai sunt langa noi. In tot acest timp, momentul in care realizezi ceva foarte maret sau greu, agenda telefonului parca sa blocheaza pe mama sau tata. Suni si incepi sa insiri la realizari. Cine te mai asculta ca “batranii tai”?

Se bucura si familia ta se bucura si rudele, insa ei se bucura si pentru ca vor impartii cu tine din partea materiala. In schimb cei ce te-au facut mare, se bucura dezinteresati. Sunt atat de hraniti sufleteste, incat pentru ei totul e aranajat. Esti tu bine…in rest nimic nu mai conteaza.

Si atunci, daca tot esti atat de alimenat(a) de apartenenta asta la bucurie si reusita, de ce sa n-o dublezi tocmai din acest motiv?

Daca tot vrei sa raspunzi cu recunostinta oamenilor buni ce te-a adus pana intr-un punct, de ce din cand in cand ai dubii despre tine?

Daca le-ai demonstrat altora ca poti sa realizezi ce nu-si imaginau vreodata, de ce te opresti si ai momente cand nu mai crezi in tine?

De ce nu-ti arati si tie ca poti sa incetezi in a te trata atat de aspru si a fi mai dur cu tine decat toti ceilalti?

De ce te judeci de fiecare data cand ai o zi mai proasta?

Stii de ce?

Pentru ca n-ai inteles ca de fapt tot tu esti cel mai bun prieten al tau!

01 Mar

Campionul de raliuri Porcisteanu, “o dă pe defensivă”

M-am intalnit ieri cu Vali, pentru a pune la punct ultimele detalii in urmatorul nostru proiect comun.

Am anuntat in mai multe randuri  in presa, la TV si pe blog, ca din Martie/Aprilie, dam start poiectul STRONG IDEAS SEMINAR, unde Vali va fi alaturi de mine,  iar prima sesiune o planificam pentru martie 2013. Ne astepam la cel putin 100 de participanti, mai ales ca sesiunea o sa fie GRATUITA.  Urmeaza un clip la care lucram, pentru ca voi sa intelegeti mai mult. Deja mi-e inima in gît, intelegand ca o sa fiu “copilot”. 🙂

 

Lasand la o parte acum proiectul nostru, de curand Vali Porcisteanu a demarat un proiect de care amintea si in urma cu 2 luni.

Proiectul are deja un nume: Vali Porcisteanu Driving School si vei vedea mai jos despre ce e vorba.

Iata ce spune el despre acest Proiect:

“Statisticile arata ca mai bine de o treime din accidentele rutiere ar fi putut fi evitate daca persoanele implicate cunosteau si aplicau regulile de conducere preventiva. Siguranta in trafic si respectul pentru ceilalti participanti se invata in timp, atat din propie experienta, dar mi ales de la profesionisti,

Conducerea defensiva este o forma de training pentru soferii de autovehicule, scopul sau fiind acela de a reduce riscurile conducerii prin anticiparea situatiilor periculoase czuzate de conditiile nefavorabile sau de greselile altora. Conducerea defensiva implica o atitudine proactiva in spatele volanului anticipand posibilele pericole in loc de a reactiona doar la ele.

Vali Porcisteanu Driving School (VPDS), vine in sprijinul tuturor soferilor care vor sa invete ce inseamana respectul in trafic, siguranta si placerea de a conduce, oferind cursuri de conducere defensiva.

Printre aspectele teoretice prezentate la cursurile de conducere defensiva se numara:

  • pregatirea de deplasare
  • deplasarea
  • comunicarea
  • asigurarea sin anticiparea in trafic
  • aderenta
  • traiectorii
  • depasire
  • situatii dificile
  • circulatie pe autostrada

In ceea ce priveste partea practica, cursantii vor invata corect urmatoarele aspecte:

  • pozitia la volan
  • circulatia manilor pe voalan
  • franare cu si fara ABS
  • franare in conditii de aderenta neuniforma cu si fara ABS
  • evitarea obstacolelor
  • franare in viraj
  • simulator derapaj controlat
  • supravirare”

Pe mine unul m-a convins. O sa-mi iau un pachet mediu pentru a intelege de ce si cum sa evit si nu sa reactionez.

Pana sa inteleg teoretic pricipiile, ma comportam in trafic ca orice alt sofer.

Vali, iti pune la dispozitie si o adresa e de e-mail pentru mai multe detalii: vali@vpds.ro

 

Condu preventiv si mai ales defensiv 😉

 

 

28 Feb

Motivul pentru care te imbolnavesti de depresie la serviciu si remediul acestui “blestem”

Asa cum John Maxwell spune “toti comunicam, insa putin ne conectam in discutie“.

De la acest adevar vreau sa pornesc acest articol in scopul de a te face sa intelegi de ce depresia se instaleaza in timp, tocmai din acest motiv, neconectarea in discutiile pe distribuire a sarcinilor.

Sunt sigur ca nu o singura data ti s-a intamplat sa vorbesti singur(a), adica sa vorbesti in fata oamenilor, insa ei sa aiba alte preocupari in timp ce tu vorbesti. Ai trecut peste si ai zis ca poate cu totii trec printr-o pasa proasta. Ai mers mai departe in realizarea sarcinilor de zi cu zi, ai pus mana singur singurel si ai rezolvat o multime de probleme.

Wow, cati dintre patronii din ziua de azi nu te-ar vrea pe tine in locul a zece angajati de-ai lor. Te-ar lua in “echipa” pentru ca esti bun, pentru ca stii cum sa rezolvi task-uri, probleme si sa vii si cu solutii, pentru ca ai ceva nativ in a te organiza si a scoate din nimic, cele mai bune rezultate.

De fapt tu, esti bun dint-un singur motiv: Te dedici trup si suflet, mai mult de 100% ca sa rezolvi problemele altora, iar patronii economisesc bani cu tine.

E foarte bine si foarte corect sa stii sa rezolvi probleme si sa ajuti oameni.

Insa, fii atent(a), sa rezolvi probleme si sa ajuti oameni, nu sa rezolvi problemele altor oameni. Si alti oameni isi pot rezolva problemele cu ajutorul tau, ajutor ce va veni din partea ta, atunci cand este solicitat sau tu observi ca ceilalti au nevoie de ajutorul tau.

Toata lumea vorbeste, insa doar atat, lumea vorbeste si toti trec mai departe, putini sunt cei care trec la actiune.

Cei care trec la actiune mai des decat e cazul si mai mult de 12 ore intr-o zi, sunt expusi acestei despresii profesionale, sau mai exact, depresie ce o capata de la serviciu.

Nu intelege gresit!

E foarte in regula sa treci la actiune, e excelent de bine sa te dedici meseriei tale, insa cu limita. Adica sa nu depasesti nivelul de “preaplin“, atunci cand orice ai face nu vei mai reusi sa fii eficient(a).

Sunt zile in care cu totii trebuie sa facem un “hei-rup“(cu toate ca eu nu sunt de acord cu asa ceva), pentru a ramane in “carti” la serviciu.

  • Sunt zile in care picam extenuati dupa o zi de munca si tot ce vrem e doar un somn profund pana a doua zi.
  • Dar daca a doua zi ar trebui din nou un hei-rup si seara picam din nou extenuati?
  • Si a treia zi s-ar intampla la fel!
  • A parta zi deja ne-am obisnuit cu hei-rup-ul!
  • A cincea mergem din inertie!
  • A sasea, adrenalina maxima, ne tine in priza si parca nimic nu mai conteaza.
  • Vin a 7-a, a 8-a si a 30-a zi in care compania iti promite si iti da bonusuri grasute pentru ceea ce ai intreprins toata luna.

Cat de fericit(a) esti!!! Sau nu e asa?
Incepi sa simti ca oboseala si suprasarcinile au apasat pe tine, la maxim si nu te mai bucura nimic? Daca asa simti, sunt primele simptome ale depresiei.

Revin la comunicare

Dar daca in tot acest timp, pe partea de hei-rup-uri, comunicati mai bine si faceati o impartire corecta a sarcinilor?

Netrasarea acestor sarcini clare, cu cifre si date concrete duc in haotism, haotism ce te va obliga intotdeauna sa muncesti peste limitele de rationament ale creierului tau, si te vor face sa traspiri la propriu, pur si simplu degeaba. Degeaba pentru ca treaba oricum nu e facuta cum trebuie si rezultatele nu sunt bune per ansamblu.

Deci, simti ca depresia apare dupa ce:

~pedala de acceleratie a fosta apasata la maxim prea mult timp

~suprasolicitarea pe sarcini neclar trasate, a intervenit

~suprasarcinile au apasat pe tine pana la epuizare

~nu te mai bucura bonusurile de final de luna/an

 

Ce e de facut?

Crede-ma pe cuvant ca nu e deloc confortabil sa fii in depresie, e chiar greu de tot. Numai cine a fost sau inca e, stie cu adevarat cum e.

Asa ca, poti evita sa ajungi aici daca:

~in primul rand  vei sti sa prioritizezi sarcini si sa faci diferenta intre important si urgent. Urgent e totul 🙂

~vei sti sa comunici pe distribuirea sarcinilor de orice fel (chiar daca nu esti in pozitie de conducere)

~vei sti sa evaluezi corect ce inseamna o zi de munca si doar atat

~vei sti ca eficient nu inseamana neaparat si mult

~vei sti ca “ma imbolnavesc” este echivalentul lui zero pentru firma unde lucrezi, daca nu mai esti apt o perioada mai lunga

 

Pe vremea cand eram manager, ma ghidam dupa un principiu foarte logic, dupa care imi angajam agentii si coordonatori de vanzari.

Stiam la vremea respecitva (si azi e la fel) ca un om nu poate da 100% din potential mai mult de doua luni. Si atunci faceam ungentelman agreement cu omul respectiv, ca acesta va da 70% din tot ceea ce are mai bun si-l pot tine in echipa minim un an. Nu riscam nimic, ba din contra oameni erau multumiti stiind ca atat dau ,iar eu eram multumit cu rezultatele lor si din cand in cand mai facem impreuna un hei-rup, prin care mai recuperam din pierderi. Asta se intampla foarte rar.

In acest fel, il avem pe om motivat si energic tot timpul.

 

Cum se ajunge la “preaplin” si cum sa faci sa nu ajungi acolo

Cand vorbesc de “cum se ajunge” si “preaplin”, imagineaza-ti o cada de baie. Cada e goala, pui dopul si dai drumu la apa in ea. Cada incepe sa se umple pana ajunge la sfert.

La un sfert, sarcinile tale sunt marunte, sunt la faza de a se aseza si a te obisnui cu ele.

Cada ajunge la jumatate iar atunci, sarcinele tale incep sa se inmulteasca, insa nu vezi mari probleme in asta. E ceva normal, lucrezi mai mult, cresti productivitatea, incepi sa devi eficient, bonusurile cresc si ele, etc…

Deja cada ajunge la trei sferturi si usor usor pe masura ce se umple,  e timpul ca gaura de la supraplin sa-si faca treaba. Elimina surplusul de apa si totul e bine. Aici nu-ti mai imparti sarcinile pentru ca deja intervine haotismul si nu mai sti pe ce drum s-o apuci. Vin zile grele in care supraplinul se aglomereaza, insa tu deja esti condus de adrenalina si decizi sa maresti presiunea apei in cada, rationamentul fiindu-ti afectat.

Supraplinul nu mai face fata si apa da pe afara din cada. Aici e momenul critic! Cand ajungi aici,, nimic nu te mai bucura, nimic nu te mai motiveaza si vrei sa scoti dopul de la cada, sa scapi de toata apa odata.

Sunt sigur ca ai inteles perfect dupa acest exemplu si subliniez:

nu-ti neglija sarcinile, ci imparte-le cu grija cu echipa in sarcini mai mici;

comunica mai mult si fa-te inteles;

concentreaza-te la serviciu ca sa fii eficient si nu om de sacrificiu;

nu te ascunde de propriile sarcini, ci du-le la bun sfarsit, insa totul cu limita si rationament.

Nu te lasa condus de instincte si adrenalina, altfel se umple cada si supraplin-ul nu va mai face fata presiunuii.

 

Orice completare e bine venita.

Like si share daca ti-a placut articolul. Comenteaza direct cu profilul de Facebook.

E posibil sa-ti placa si articolul: 4-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-sti-in-evolutia-ta/

Vrei sa vin la tine la firma?

Cu drag

Iulian Costea

23 Feb

In familia mea se facea coaching acum 45 de ani

Azi m-am simtit foarte mandru de familia mea, in special de bunica mea care locuieste in Banat de multa vreme.

Sunt un om ce are gene puternic concentrate pe dezvoltare continua si independenţa. Familiei mele ii place independenţa.

Mama, dintr-o pensie de 500 de ron/luna isi amenajaza cate ceva prin casa in fiecare luna si nu-i lipseste nimic.

Tata nu s-a imprumutat si nu se va imprumuta de bani niciodata.

Sora mea, e atat de independenta incat daca vrei sa-i dai ceva in plus fata de ce ti-a dat, refuza cu desavarsire.

 

Mie, imi place atat de mult independenta, incat am facut ca grupul din jurul meu sa inteleaga ca nu pot accepta nimic pe degeaba. Nu primesc!

Dar nu despre mine vreau sa vorbesc, vreau sa vorbesc despre un eveniment crunt, real si poate pana la urma constructiv pentru tine, eveniment petrecut cu 47 de ani in urma.

Era o zi obisnuita in care tataia (din partea tatei), isi facea treaba de zi cu zi in trenul cu carbuni pe care il conducea. Fochistul nu avea spor in ziua respectiva si tataia a vrut sa-i arate cu multa energie cum se foloseste lopata si cata dexteritate iti trebuie sa impingi carbunii in focul ce mărea viteza de deplasare a trenului. La o miscare gresita, s-a dezechilibrat si a cazut din tren. Socul a fost atat de puternic, incat tataia a paralizat pe loc, pe toata partea dreapta plus ca vorbirea i-a fost afectata in proportie de 95%. In spital medicii nu i-au mai dat nicio sansa de recuperare. Din pacate nu i-au mai dat nicio sansa nici mamaiei mele si i-au spus ca va trai langa o leguma ce nu va mai fi in stare de nimic.

Dupa circa 10 zile de suferinta, tataia a primit un nume nou. I s-a spus “Moş Petre”, inca de la 36 de ani. In aceleasi prime 10 zile, tataia a plans neincetat constientizand ce i s-a intamplat, dupa care a inteles ca nimic nu se mai poate schimba si si-a acceptat soarta. Cat a fost in putere, era un om capabil, dur, energic, muncitor si foarte puternic. Dintr-o data totul s-a schimbat si puterea s-a transformat in neputinta.

Mamaia si-a spus parca “nicio problema“, judecand dupa cum au evoluat lucrurile.

2 ani de “coaching” intensiv

Primele luni pe obiceiuri, “ridicat din pozitia orizontala” in pozitia de sezut in fund, au fost primele luni in care mamaia a gustat succesul.

I-a batut un prion gros in pervazul geamului, piron ce a fost infasurat cu carpa. Cu mana stanga se “agata” de piron si ajutat de mamaia, in doua luni, Moş Petre a reusit sa se ridice singur in fund. Era pozitia preferata, si “antrenorul” era fericit. Era prima lectie de coaching, inchisa cu succes. Subcontientul lui Moş Petre era tratat, si stia ca dimineata se va trezi odata cu el si se va ridica in fund.

La partea de necesitati fiziologice s-a lucrat ceva mai mult. S-au adaptat anumite instrumente ce i-au folosit lui tataia timp de 45 de ani pentru a-si face nevoile. Facea asta singur, ori de cate ori acesta simtea ca trebuie. In primele luni asistat, apoi singur. Lectia numarul doi in coaching insensiv se inchisese cu succes 100%.

Daca tot am pomenit de ce 45 de ani, va spun ca atat a trait Moş Petre al meu in aceste conditii.

Hrana zilnica nu si-a pregatit-o nicodata singur, insa doar cateva luni a fost ajutat s-o manance. Cu mana stanga taia ceapa, taia branza, isi lua medicamentele, facea totul practic…

I se pregateau lemele de foc, el le agata cu bastonul le tragea langa el si le punea in foc. Mamaia era la munca in fabrica in timpul asta. Moşul meu avea doua optiuni.

1.Punea lemene in soba si asculta linistit la caldurica la radioul lui marca Milcov 7.

2.Nu punea lemne in soba si risca sa inghete de frig.

Mamaia a stiut tot timpul ce face si se asigura ca lectiile ei antrenoriale, sunt primite de “invatacel” asa cum trebuie.

In fiecare dimineata “Moşului”, ii placea sa mestece in doua oua crude sa puna o lingurita de zahar in ele si le savura cu o placere iesita din comun. Stia ca, cafeaua era de fapt “la a doua mana”, practic se mai fierbea apa in zaţ, insa nu avea nicio problema cu asta. O bea cu placere. Avusese “antrenorul” grija de asta.

Cum si creierul Moşului a fost afecat, au urmat bineinteles lectii de programare asupra actiunilor. Nu se putea mînca la 12 noaptea, nu se putea ca tataia sa-si faca nevoile in timp ce avea vizitatori, etc… Important e ca nu a cedat nicio parte iar “antrenorul”  fost motivat de sentimente. A fost un coaching rational tot timpul si s-a pus suflet cand a fost nevoie. Atat!

In urmatorii ani, mamaia doar a urmarit evolutia lucrurilor si nu a mai modificat elemente majore, pentru ca in primii doi ani si-a facut bine treaba.

Povestea, chiar daca pe alocuri e metaforic tratata, este 100% reala.

Acum doi ani, batranul Moş Petre s-a stins senin la varsta de 81 de ani, nu inainte sa-i multumeasca pentru tot, celei ce i-a fost alaturi 100%  45+16 ani de casatorie.

Mamaia e la fel de senina si rationala. A ramas o femeie puternica si un “coach” activ si azi!

Eu ii vorbesc in continuare cu “dumneavoastra”. Merita!

 

Ti-a placut artiolul? Comenteaza direct cu profilul de Facebook.

Share si altora daca da.

 

Cu drag

Iulian Costea

20 Feb

4 lucruri pe care trebuie sa le stii in evolutia ta

Sunt un om norocos, mi-am zis intr-o dimineata.

Nu sunt atat de norocos, mi-am zis in alta zi.

De ce mi se intampla tocmai mie? m-am intrebat multe zile la rand.

Din nou am vazut cazuri mai complicate si am zis ca intr-adevar sunt un om norocos, prin comparatie directa.

Ti se intampla sa simti intr-o zi ca esti norocos, puternic, de neinvins, dupa care la numai cateva zile sau chiar a doua zi dozele tale de pozitivism si motivatie sa se diminueze sau sa nu mai existe? Daca ti se intampla sa fii tot timpul pozitiv si motivat, FELICITARI sincere.

galaxy_s7_edge_gold_200x320_1Samsung Galaxy S7 Edge 32 GB 4G Auriu si Samsung Gear VR

 

 

Daca totusi nu se intampla ca zi de zi sa te trezesti energic si increzator, sa te bucuri de viata si de tot ceea ce ai, o sa te fac in acest articol sa intelegi de ce se intampla asta. Nu  ma refer la chestiuni biologice ci pur si simplu la trairi, cu toate ca si explicatiile bilogilor au suficienta valoare, incat sa te increzi in ele.

Mai mult decat cert, e faptul ca evoluam. Evolutia de educatie si consum a societatii, nu-si asuma riscuri pentru tine si cei multi.

La nivel individual, evolutia insemana sa mergi in tandem si sa te dezvolti odata cu ceilalti.

Exista si riscul sa n-o poti face din diverse motive. Si atunci, indivizii care “raman in urma” au cel mai mult de suferit datorita evolutiei societatii.

Deci, societatea evolueaza, vrea sa evolueze, insa nimeni nu-si asuma riscuri pentru cei ce nu pot s-o faca.

Unul din motivele pentru care oamenii sufera este tocmai acesta: NU REUSESC SA EVOLUEZE ODATA CU CEILALTI.

banner_img_1

Cand ma intrebam de ce tocmai mie, dadeam vina pe factori externi. Oarecum aveam dreptate, odata ce vedeam, simteam, miroseam ca celalti au totul iar eu nimic.

Mi-am asumat treaba asta vreo cativa ani de zile si am inteles, ce-i drept tarziu ca problema e de fapt la mine. Nici nu intelegeam prea multe si nici nu stiam de unde sa apuc problema.

Am vrut sa fiu sportiv si am avut nesansa sa am din ce in ce mai multi carcei chiar in timpul probelor. Am plecat la liceu si am inceput intr-un anturaj “defect”. Am facut prostii pe banda rulanta.

Alcool, tutun si din ce in ce mai putina carte, mai putin spre deloc, citit si, deloc, ACTIUNE. Am fost unul dintre cei mai slabi elevi din clasa pentru cca 3 ani.

Profesorii ma luasera la ochi, si eram printre oile negre. Daca anturajul meu nu avea idei despre cum sa ne mai facem de ras, veneam eu cu una…S-a terminat liceul (cu greu) si am intrat la facultate. In primul an mi s-au schimbat multe obiceiuri “cancerigene”, inradacinate din liceu. Am dat-o si aici in chefuri si distractii (normale la acea varsta), discoteci si cluburi si…cam atat. Fara echilibru si ratiune! Cateva dimineti, trezit devreme si mers la cursuri inca de la 8 diminetata. Cateva astfel de dimineti si….

Brusc am simtit nevoia de evolutie si am plecat la primul interviu mai serios in afara localitatii, inarmat (dupa cum spunea doamna ce m-a anuntat ca sunt invitat la interviu) cu un calculator de buzunar.

Ajungand acolo, am luat test-ul de interviu, mi-am completat numele si prenumele, dupa care a trebuit sa folosesc calculatorul la primul excercitiu practic. Am apasat tasta (ON) si a fost de fapt singura tasta apasata, prima si ultima folosire a noului calculator de buzunar pentru mine. Am parasit sala, m-am scuzat, m-am dus in prima statie de autobuz si am dat calculatorul in schimbul unui bilet inapoi acasa. Abia atunci am simtit nevoia de evolutie.

ny8589_22_1

DKNY – 50%

TOATE TESTELE DIN LUMEA ASTA REPREZINTA MAI PUTIN DECAT O BUCATA DE PAINE MUCEGAITA

Daca doamna din baracuta de bilete nu-mi dadea biletul in schimbul calculatorului, aveam de gand sa-l pun pe trotuar si sa sar cu picoarele pe el. Am zis ca dansa are nevoie de un calculator nou, iar eu de bilet sa ajung acasa.

A fost prima zi in care am facut primul “tîrg” si am zis cu voce tare doamnei “mie asta imi place sa fac, doamna“. Evident domna nu a inteles nimic, nici nu avea cum. 🙂

A urmat un somn profund si o seara excelenta pentru analiza. Aveam 23 de ani si stiam ce drum o sa am in viata, stiam ca incep sa evoluez odata cu societatea ce nu-si asuma nicun risc cu o zi in urma. Acum societatea avea inca un individ motivat gata sa evolueze.

Imi plăcea ideea de a deveni vanzator profesionist, de a sta de vorba cu oamenii, de a interactiona, de a rezolva probleme, de a gasi solutii aproape la fel de mult cat imi place azi. Astazi fac asta la nivel profesionist cu planuri si “puneri la punct”, cu feed-back, folow-up si foarte multa comunicare. Intr-un fel pot sa spun ca fac asta la nivel “slefuit”, insă anul 2003 m-a pus pe linie cu societatea.

De ce?

E mai mult decat simplu: mi-am gasit vocatia, imi place enorm ceea ce fac si stiu ca o sa am si zile mai putin bune, insa doar atat!

Cel mai putin placut e sa te trezesti la varsta de 45-50 ani si sa iti dai seama ca nu ai facut in viata ceea ce ti-a placut si mai ales oamenii sa-ti spuna ca nu i-ai ajutat. Orice ar fi, vor exista intotdeauna fabrici, si oameni ce lucreaza in banda, oameni ce inca nu si-au gasit cu adevarat meseria potrivita. Cei ce vor intelege asta mai devreme, vor avea sanse mai mari sa aiba curajul sa sparga “calculatorul de buzunar”. 🙂

A-ti gasi vocatia sau a constientiza ca iti place sa lucrezi intr-un anumit loc sau spatiu, inseamna a intelege ca din acel moment va incepe o lupta interioara. De fapt acolo trebuie sa fie lupta. Tu cu tine! Un mare psiholog spunea ca evolutie, este suferinta constienta pe care o alegem!

Nimeni n-o sa stie (nimeni cu exceptia familiei) cat de greu sau usor iti va fi. Amicii te vor vedea ma rar si vor crede ca i-ai parasit pe motive de superioritate, insa de aici incepe adevarata evolutie. Nu spun ca asta se va intampla punctual, insa daca vrei cu adevarat sa evoluezi, ăsta e mersul logic al lucrurilor. Pe scurt, faci ce face toata lumea, obtii ce obtine toata lumea!

Rudele nu prea te vor mai intelege, insa tu oricum te dezvolti intr-un ritm alert fiind hranit de “focul care arde in tine“, de nerbadare sa arati lumii cine esti, asa că nu prea o sa conteze in prima faza ce or sa creada ceilalti. Oricum ceilalti nu te stiu decat in doua ipostaze (si asta o tot repet de ani de zile): te stiu cand esti bine, te stiu cand nu esti bine. Ce se intampla in mijlocul procesului, in batalia cu tine, numai tu stii.

Pulsul rapid cu o medie de 90 de batai pe minut la foc continu te va face ca uneori sa nu te odihnesti noaptea. Si ce daca? Obiectivul care te trezeste noaptea din somn, are cele mai mari sanse de realizare. Asa suntem noi, cei carora le bate inima puternic numai la gandul ca incepem sa construim ceva.

Din momentul in care simti tot ceea ce iti spun mai sus, si ca sa nu te trezesti ca ai avut degeaba 90 puls, intelege ca vor urma anumiti pasi peste care nu e bine sa treci.

Patru lucruri pe care trebuie sa le stii inainte de a-ti descoperi vocatia

1. Vor incepe zile in care e normal sa incepi sa “construiesti” o temelie solida a cunostintelor tale, acestea ajutatandu-te sa ramai in picioare la fiecare dezechilibru fizic si moral.

 

2. Vor trece saptamani pîna vei prioritiza totul fara sa te apuci de nimic practic.

 

3. Vor trece luni pana la primul raspuns pozitiv din partea celorlalti.

 

4. Vor trece ani pana la sudarea si solidificarea a tot ceea ce pretinzi ca stii sa faci.

202568

 

Deci, e nevoie de timp sa te regasesti, sa descoperi ceea ce poti face cu adevarat bine; nu poti schimba in 20 de zile, obiceiuri asimilate in 20 de ani. Intelege asta!

 

 

Astept mesajele si completarile tale.

 

 

Iulian Costea

 

20 Feb

Camasa cu maneca scurta si mainile in buzunare

Nu o sa spun mai mult, pentru ca in filmuletul de mai jos vei gasi totul.

Am insa doua lucruri de lamurit.

1. Nu am nimic cu cei ce poarta camasa cu maneca scurta si nu apar la televizor, insa nu consider ca reprezinta tinuta corecta pentru intalnirile de Business

2. Poti pune o singura mana in buzunar, atunci cand simti ca mainile “nu te mai asculta”.

In ambele cazuri ma refer strict la viata profesionala si nu are nicio legatura cu grupul de amici carora le vorbesti sau iesiti la bere.

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=T3YQ4ViYKTs”]

13 Feb

De ce multi dintre oameni sunt mai apreciati dupa moartea lor

Cantarul de valori e defect pe semne sau cantareste in mod diferit.

Din toate timpurile au existat grupuri si comunitati ce au avut si au “gusturi” diferite in materie de aprecieri fata de altii. Autori, actori, scriitori, genii, psihologi (sirul poate continua), au trait in mizerie si unii spun ca au murit la fel. Eu zic ca cea mai mare parte au murit gloriosi (vezi Petre Tutea, chiar daca a murit suparat pe poporul roman). Dupa moartea lor s-a intamplat ceva.

 

La polul opus sunt acei “parveniti” fara drept, apreciati fara a primi declaratii de valoare concrete si etice si pur si simplu au un loc doar in ochii celorlalti, pentru agoniseala “clanului”. Nu despre acestia din urma e vorba.

 

Subiectul celor ce sunt mult mai apreciati dupa moarte ma macina de multa vreme si mi-am dorit sa am cu cine sa discut pe marginea lui. Mi-am permis intr-o seara sa-l redeschid pe o retea de socializare si mi-a placut ce am citit.

Spuneam ca dupa moartea lor (autori, actori, scriitori, genii, psihologi, etc…), se intampla ceva.

De ce spun asta?

~Vincent van Gogh este astazi unul dintre cei mai prolifici si mai celebrati pictori post-impresionisti. Cu toate ca a pictat timp de zeci de ani, Vincent van Gogh nu a devenit celebru, pana la sfarsitul vietii sale. Astazi, lucrarile lui van Gogh sunt in valoare de milioane de dolari. Pictura “Portretul lui Dr. Gachet” s-a vandut pentru 82.5 milioane de dolari in 1990 si astazi este evaluata la 134 milioane.

~Galileo Galilei s-a nascut pe 15 februarie 1564. A fost un om de stiinta, matematician si astronom care a contribuit cu informatii valoroase si instrumente astrologice pentru lumea stiintifica. El a creat un telescop, care ia permis sa se uite la planete, inclusiv Jupiter si Saturn, descoperind lunile orbitand in jurul acestor planete. Cu toate ca nu a descoperit el insusi teoria, Galilei a dovedit ca Copernic a fost corect in teoria heliocentrica a sistemului nostru solar. In timp ce descoperirile si teorii sale au fost corecte, Galileo a fost aspru criticat de catre fanatici religiosi, deoarece inca se credea ca lumea era centrul universului. El a fost acuzat de erezie de catre Papa Urban al VIII-lea si a fost pus in arest la domiciliu pana la moartea sa.

~Nascut pe 03.07.1883 la Praga, Franz Kafka a facut parte dintr-o familie de evrei din clasa de mijloc. El a fost cel mai mare dintre toti copiii si a fost pus sub presiune pentru a-si intretine si ajuta familia. Dupa ce a frecventat Universitatea Charles-Ferdinand din Praga, el a studiat chimia, apoi a trecut la drept, si a devenit extrem de interesat de scris si de alte elemente literare. Kafka a vrut mai mult timp pentru el insusi, in scopul de a scrie, si mai tarziu in viata s-a mutat la Berlin, in 1921. Dar, in 1924 Kafka moare subit, aparent de foame, din cauza faptului ca suferea de tuberculoza si nu se mai putea hrani. In timpul vietii, Kafka a publicat doar cateva parti din operele sale neterminate. Scrierile sale nu au primit multa atentie decat dupa ce a murit.

Nu cred ca mai are sens sa insir la nume care chiar si-au pus amprenta asupra omenirii in diverse moduri. Sunt sigur ca ai inteles ideea.

 

Ies un pic din zona oamenilor de geniu!

Eu sunt zodia Leului si e cunoscut ca leul ca zodie, are pe langa un caracter si orgoliu puternice, o mare nevoie de a se afirma cat e in viata. Pe la 24-25 de ani, daca ma duceam la un gratar, la iarba verde, ma asezam in centrul poienitei. Ziceam eu “ca sa pot vedea pe toata lumea”. Da de unde, eu vroiam ca toata lumea sa ma remarce pe mine, sa stie ca sunt acolo si cine stie cine ma place si intra in vorba cu mine. Asa sunt leii, vor sa fie in fata tuturor sa se faca remarcati. Sunt oamenii ce au nevoie de feedback pozitiv. De cativa ani procedez altfel si nu pentru ca asa vreau ci pentru ca asta simt. Merg la un gratar si ma trag intr-o parte a poienitei, asa mai spre margine. Am inteles ca fiind in centrul atentiei, te expui. Cu cat te expui mai mult, iti creste notorietatea. Cu cat cresti mai mult in notorietate cu atat confortul de intimitate scade. De fapt aici vroiam sa ajung si sper ca am ajuns intr-un mod placut.

Vedetele sunt asemei noua, candva erau oameni anonimi iar azi sunt produse ale televiziunilor,  carora li se incalca cele mai mici principii de bun simt, de catre aceleasi personaje propulsatoare.

Fotografi platiti de aceleasi televiziuni dau buza in viata lor si ii priveaza de intimitate. Confortul personal e ceva foarte privat, foarte sensibil si cand ti-a fost amenintat “ractionezi” in maxim doua moduri:

 

1. FUGI

2. LOVESTI

 

Fiind un subiect pe care mie imi face placere sa “alunec”, n-as vrea sa-mi scape nimic asa ca o sa ma “lungesc” pana o sa fiu cat se poate de clar. Desigur, ca mi-ar placea enorm sa am si de la tine ceva in plus sau o confirmare.

Si atunci, zic asa: “Oamenii se simt amenintati atunci cand ii ataci in orgoliu si intimitate”. Fug sau lovesc tocmai cu speranta ca de maine evenimentele distructive nu se vor mai repeta.

 

Am primit multe explicatii, unele cu sens si fundament, altele nefondate si lispsite de “miez” (n-o sa spun nimic despre acestea), insa majoritatea se refera la acesti oamenii care mor si devin brusc apreciati, ca la cele mai de sacrificiu personaje.

 

“De la om nu ai ce sa inveti pentru ca e om, e sortit greselii ca toti oamenii, insa opera ramane” (Petre Tutea).

 

Eu zic ca sunt trei categorii de oamenii care primesc medalii si premii post mortem iar in viata au fost:

 

1. Oameni de geniu ce au inteles ca notorietatea nu se impaca cu intimitatea, nu au putut trai cu asta si s-au autoizolat.

2. Oameni de geniu ce au inteles ca notorietatea nu se impaca cu intimitatea si au putut trai cu asta, expunandu-se.

3. Oamenii care chiar nu au avut forta financiara, de afiliere si morala sa-si promoveze valoarea corecta.

 

Ma gandesc ca e gresit sa acuzam o natie ca Romania sau Spania sau Italia sau Grecia, ca nu-si apara valorile, atata vreme cat noi nu stim concret despre ce e vorba ci doar auzim, discutam, citim sau ne facem propriile scenarii cu privire la acest adevar relativ. Este generalizarea o solutie?

 

Toti oamenii normali, sunt inteligenti, apoi vin cei destepti, apoi geniile. Cu totii au ceva in comun; cunosc cele doua metode, “fugi sau loveste” si nu toti isi asuma ca la un moment dat vor actiona intr-una din cele doua directii. Vezi filmele “Good Will Hunting (Trailer)”, apoi “A Beautiful Mind (Trailer)” si fa diferenta intre ceea ce vor Will Hunting si John Nash.

 

Iata cateva idei, bune dealtfel ale oamenilor care spun de ce suntem mai apreciati dupa moartea noastra.

 

“Cei care nu mai sunt, nu mai supara pe nimeni”.

“Adevarata valoare a omului o descoperim atunci cand nu mai este in viata”.

“Nu-i mai revezi niciodata si cand sunt in viata nu realizezi si nu-ti dai seama cat de importante sunt persoanele de langa tine decat atunci cand e prea tarziu”.

“Multi invata a aprecia doar dupa ce pierd”.

“Psihologic, cred ca tratam mult mai empatic “opera” lor, dupa moarte”.

“Murind, oamenii atrag atentia asupra a ce au facut in timpul vietii”.

“De obicei oamenii buni sunt exclusi si denigrati”.

“1. nu stim sa ne apreciem valorile
2. nu stim sa impartim, sa oferim in loc sa aruncam
3. invidia / rautatea
4. nu stim sa acceptam”.

CIREASA DE PE TORT:

“Nu le gasesc oamenilor nicio scuza pentru asta. Daca iubesti, o arati cand inca nu e prea tarziu. Cand esti pe moarte sau deja dus, lacrimile si parerea de rau nu mai au nicio valoare”.

 

Multumesc pentru cuvintele voastre, Mihaela, Sorin, Dan, Mona,

 

Ti-a placut?

Comenteaza direct cu profilul de facebook.

 

 

Iulian

08 Feb

Hai ma’… tata, noi cand vedem un film impreuna?

Am un apetit pentru genul asta de articole, incat nu pot exprima ce simt atunci cand ma asez la laptop cu mintea numai in directia asta.

Cand vreau sa scriu ceva despre mama sau tata, mai intai imi accept fiorii de pe spate ce ma fac sa ma simt un adolescent ce-si da prima proba la BAC. E de ajuns sa apas o singura litera de pe tastatura si  izvorasc sentimente de aici.

Pe 25 octombrie ca in fiecare an, sarbatorim in familie ziua de nastere lui tata. Si anul trecut s-a intamplat la fel (2012).

M-a sunat sora mea sa ma intrebe daca o pot lua din Bucuresti sa mergem impreuna la Campulung (Arges) pentru eveniment. Am fost de acord si pe drum ne facem scenarii de petrecere.

Sora mea zicea sa iesim cu totii in oras sa luam masa, sa stam de vorba sa bem ceva si apoi sa continuam acasa. Am ras ironic, abia dupa ce mi-am dat seama ca sora mea nu mai venise la Campulung de ziua tatei cam de multa vreme. Ea nu mai stia ce-i place lui.

Radeam pentru ca stiam ca tata nu poate accepta acest gen de protocol. Lui ii place sa petreaca cu prietenii lui, cu glumele grupului si un gratar cu mult fum in fata magazinului unuia dintre prieteni.

Tata, in bucatarie, taie cateva felii subtiri de carne slaba, sa le frigem pe gratar apoi se retrage pentru o ora cu prietenii repetand aceleasi actiuni.

Revine dupa o ora si pregateste o salata de rosii cu castraveti pentru garnitura. Intre timp mai schimbam doua trei idei si pleaca din nou la cealalta “gasca”. 😀

Ne-am suparat un picut pe el, insa l-am iertat repede pentru ca era ziua lui si putea face orice. 🙂

Mama si sora comploteaza un discurs emotional, menit sa-l aduca pe tata acasa si sa-i mai lase pe prietenii lui pe motiv ca “AU VENIT COPIII “. Evident, el nu poate proceda conform propunerii mamei, el vrea sa impace ambele randuri de oameni ce-l inconjoara aproape zi de zi. Si uite asa noaptea cu pricina, tata a facut naveta intre familie si prieteni. A stiut foarte bine cum sa ne impace deopotriva, insa familia mea nu prea a fost de acord cu procedurile lui.

Tata iubeste Western-urile vechi si daca ii lasi un DVD player si 10 DVD-uri cu filme, le vede in doua zile.

M-am pregatit si am luat de acasa vreo trei filme bune, din astea care ii plac tatei si videoproiectorul ca sa-l vedem pe tot peretele batut in calciu din sufragerie. 🙂

Ne-am propus ca in seara urmatoare, eu si sora mea sa ne reintoarcem fiecare la casa lui. In seara cu pricina eu am tacut malc in timp ce tata ne explica ca in viata trebuie sa te impaci cu toata lumea. Noi, a doua zi plecam si cine stie cand ne mai vedea, insa cu prietenii se vede zi de zi si sunt sigur ca au subiecte foarte importante la dezbatere.

Asa ca am tacut si am asteptam momentul potrivit sa vin la el cu o propunere solida si la fel de emotionala.

Mama si sora s-au retras in camere separate si au adormit.

Eu am plecat sa-i revad prietenii.

L-am gasit pe tata, in fata gratarului pe care abia il mai vedeam in fumul gros si inecacios.

-Tata, La multi ani, ce faci?

-Uite, pregatesc masa pentru baietii astia…

-Mai tata, NOI CAND MAI VEDEM UN FILM IMPREUNA?

N-am primit niciun raspuns!

N-am mai zis nimic, niciunul, pentru 5 minute si am intrat si eu in dialog cu grupul lui de prieteni, vreo 12 la numar.

Atunci am aflat de la amicii lui, ca tata ma apreciaza foarte mult pentru ceea ce fac, profesional vorbind, cum ma comport cu copilul meu, cu familia mea si cum imi respecta el deciziile de viata, (ne)dandu-mi niciun fel de sfat, pe premisa ca sunt adult si ma descurc.

Au fost momente in viata cand am avut atata nevoie de o vorba buna de la tata, pe care in final am luat-o, insa, prin telefon. 🙁

Au fost atatea decizii importante pe care a trebui sa le iau fara sa am sfatul bun al lui tata care n-a mai venit demult pentru ca el are incredere in mine.

Ne-am retras pe la 3 dimineata si am mai avut parte de o ora de discutii fascinante cu povestile lui despre armata, care l-a macinat si despre cum s-a cunoscut cu mama si au ales sa fie impreuna cu acte.

Suntem mici la experiente fata de “ai nostri”

Nu ma dau in vant dupa western-uri, nu-mi plac cowboy-i murdari, dar cand e vorba de tata ma uit la toate seriile cu Clint Eastwood.

Ne-a luat somnul si a doua zi dimineata il priveam pe tata din tocul usii cum punea peste geamul de la sufragerie o patura inchisa la culoare sa intunece camera.

-Cine se uita cu noi la film? a intrebat…

-Nu, tata, filmul asta e doar pentru noi doi si atat, i-am zis eu.

 

Citat-Dale-Carnegie1 [mc4wp_form]

Cu drag

Iulian (ce inca e fascinat de tatal lui) Costea

31 Jan

Regula numarul 6 – Pune multe intrebari si concentreaza-te pe raspunsuri (din cele 10 reguli pe care le vei urma daca vrei sa devii o “supervedeta” in vanzari!)

In urma cu multa vreme Aristotel a spus ca daca arunci in aer doua corpuri/greutati facute din acelasi material, cea mai mare va cadea prima pe pamant. Aceasta idee a fost predata cu succes la Unversitatea din Pisa.

Peste ani, Galileo, a venit sa spuna ca aceasta idee reprezinta o idiotentie iar atunci cand opinia lui a fost pusa la indoiala, acesta s-a urcat pe Turnul din Pisa,  si a dat drumul la doua greutati din acelasi material si ambele au atins pamanatul in acelasi timp. Metoda aleasa a fost destul de interesanta, insa cu toate acestea, cei de la Universitate au continuat predarea teoriei lui Aristotel, si anume ca o greutate mai mare va cadea mai repede.

De ce?

Galileo, le demonstrase stundentilor ca avea dreptate, insa nu ii convinsese pe acestia.

De ce?

Acesta nu pusese intrebari in timpul demonstratiei!

 

CONVINGI PRIN AFIRMATII SAU PRIN INTREBARI?

Indiferent ca esti credicios sau nu, ar fi bine sa-ti dai seama ca Isus Hristos a fost o persoana cu o putere de convingere extraordinara.

Daca citesti din Biblie, o sa descoperi ceva extraordinar si anume ca de fiecare data cand Lui i se adresa o intrebare, El raspundea intotdeauna cu o alta intrebare sau o parabola, aceste doua variante fiind instrumente puternice de persuasiune si in ziua de azi. Incearca!

Un agent de vanzari, si/sau un manager de vanzari lipsiti de integritate au tendinta si mai ales convingerea ca exagerarea beneficiilor sunt puternice instrumente pentru a finaliza vanzarea. Pentru a avea o cariera in vanzari pe teremen lung trebuie sa vinzi cu onestitate.

Laurel Cutter, spune: “Valorile determina comportamentul; comportamentul determina reputatia; reputatia detetmina avantajele.”


Si ca sa-ti demonstrez si mai ales sa te conving de titlul articolului te intreb: Poti sa renunti la vanzari? Te incurajez s-o faci – daca poti-. Observa “daca poti”. 🙂

Insiruirea de avantaje si beneficii pentru clientul tau, nu reprezinta absolut nimic pentru acesta pana nu reusesti sa-l convingi ca asa este. Cum poti face asta daca nu prin intrebari?

Rolul intrebarilor nu au decat un singur scop si anume FOCALIZAREA SI CONCENTRAREA PE RASPUNSURILE CELUI DIN FATA TA. Aici se gaseste valoare!

Nu poti pune o intrebare fara sa astepti un raspuns, nu-i asa? Intrebarile te ajuta deasemena sa culegi informatii pretioase care iti permit sa-ti ajuti clientii. Atentie, sa-i ajuti nu sa le vinzi.

Daca te descurci sa pui intrebari ce denota un real interes si sinceritate fata de persoana sau organizatia potentialului client, ce crede acesta despre tine??? In acest mod, nu esti doar un simplu agent de vanzari, sau nu esti al noua-lea agent pe ziua de azi.  Vezi tu? Tu te indrepti in doua directii…

1.trebuie sa castigi increderea ca partener,

2.trebuie sa aduci valoare pentru compania potentialului client.

Asa cum spuneam, intrebarile sunt foarte importante si evident ar trebui sa indrume clientii spre decizii bune.

 

Acum, cel mai important e sa intelegi ca exista doua tipuri de intrebari ce le poti adresa in discutie si anume:

1. Intrebari ce vor genera emotii

2. Intrebari ce vor genera ratiune.

Ani de zile am avut impresia ca deciziile clientilor de cumparare sau de amanare, vin pe latura rationala. M-am inselat foarte tare, insa sunt convins in momentul de fata ca intregul proces de vanzare se bazeaza si se concretizeaza in emotional. Mie nu mi-a spus nimeni asta acum 10 ani.

~Intrebarile generatoare de emotii, vor indruma clientii sa actioneze, dar ce se intampla daca emotiile dipar?  Iti spun eu; clientul va incepe sa aiba dubii si poti pierde vanzari ce pana in acel moment erau la 90% sanse de inchidere cu succes.

~Pe de alta parte daca folosesti doar intrebari logice, ce vor genera ratiune, unde potentialii clienti raspund in functie de cat de dotati intelectual sunt, ai toate sansele sa-ti educi clientii cu privire la nevoile lor viitoare si actuale cu privire la produsul tau. Atunci ce e de facut? Daca nu te-ai edificat deja, iti spun ca e nevoie sa imbini aceste doua tipuri de intrebari (emotionale, rationale).

Ca un scurt rezumat la cele doua “generatoare” de mai sus, vreau sa intelegi ca intrebarile de emotii ii indeamna pe clienti la actiune, iar cele de ratiune le permite clientilor sa-si justifice decizia de cumparare PE MAI TARZIU…

 SI MAI PUNCTUAL

Personal nu stiu sa existe produse sau servicii in piata, care sa nu aiba avantaje si/sau beneficii. Companiile producatoare de astfel de produse/servicii, dispar repede. Asa ca sa presupunem ca produsul sau serviciul tau il ajuta pe potentialul client sa faca economii. La finalul discutiei sau a prezentarii, dupa ce ai aratat ca produsul sau serviciul tau il ajuta intr-adevar pe client sa economiseasca (bani…timp…etc), ar fi bine sa pui trei intrebari:

1. “In final, sunteti de acord ca produsul meu, va ajuta sa economisiti?

2. Sunteti interesat sa economisiti?

3. Daca vreti sa economisiti vreodata, cand credeti ca ar fi cel mai bun moment sa incepeti”?

Intr-un articol precedent, iti vorbeam despre frica de a vorbi in public.

Din nou frica e prezenta, si reprezinta cea mai puternica emotie. Se spune ca “Teama de a pierde e mai mare decat dorinta de a reusi”.

Tu ce faci PRACTIC, sau mai bine zis ce ar fi bine sa faci?…evident ar fi bine sa ajuti potentialul client sa sa-si indeparteze frica de a nu pierde ceea ce tocmai i-ai propus si anume “economiile promise”. Avantajul tau major este ca nu tu ai creat aceasta frica pentru clientul tau ci tu incerci sa-l ajuti s-o elimine sau s-o diminuati.

Hai sa ne oprim aici si sa identificam care este cel mai important beneficiu al produsului sau serviciului tau. Care este motivul principal prin care ai putea determina oamenii sa ti-l cumpere? Acum ai aceasta versiune livrata si mai sus:

“Sunteti de acord ca____________________________________________?

Sunteti interesat sa____________________________________________?

Cand credeti ca_______________________________________________?”

 

Nu poti sa adaptezi aceste intrebari la discutiile tale cu clientii? Atunci hai sa te intreb eu ceva.

Esti de acord ca ai putea vinde mai mult, imbiniand intrebarile generatoare de emotie cu cele generatoare de ratiune?

Esti interesat sa vinzi mai mult?

Cand crezi ca ar fi cel mai bun moment sa incepi sa vinzi mai mult?

 

Ti-a placut articolul si vrei sa aplici legea numarul 6? Da-mi feedback aici.

Orice comentariu e bine venit.

 

Cu drag

Iulian Costea