25 Mar

Partea 1. Ignori vanzarea? Practic, ignori afacerea in sine.

Te salut!

De curand, fiind intr-un proiect de coaching cu angajatii unei firme, in birou a intrat un domn la vreo 60 ani, imbracat neingrijit cu o frizura ciudata si foarte trist.  A lasat o oferta comerciala de prestarii servicii-protectie si paza.  Am si ras un pic, atunci. Am zis ca asta e cea mai trista oferta pe care am primit-o vreodata. 😀

Cu subiect si predicat a spus: “Va las si eu “foaia asta“, cine stie cand va trebuie!?, ne sunati daca e ceva“.

M-am gandit pe moment ca asta e strategia pe care o cunosc, atat patronul firmei cat si omul care ne-a lasat o impresie negativa. Si m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *”palnia vanzarilor”. De ce?

*Principiul e simplu: Pui sus in palnie planul tau, cu vizite, telefoane, e-mail-uri, iar jos culegi rezultatele.

Am creat un SUPERGHID  de vanzari (pentru FMCG, MLM, B2B, B2C, D2D), in care chiar cu acest aspect pornesc. Te voi tine la curent…

Revin,

Exact cum iti spuneam, m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *“palnia vanzarilor”. De ce?

Pentru ca indiferent la cati oameni ajunge aceasta oferta, n-ai cum sa cumperi si mai ales modalitatea si atentia data “inmanarii”, sa fii nebun sa accepti o colaborare, indiferent de nevoia ce te apasa. Daca nu te-a convins primul om din firma prestatoare, ai timp sa “cercetezi” cum sunt ceilalti? Sau… iti mai pasa cum e firma la varf? Stim cu totii ca un manager adevarat, isi alege in echipa oameni ca el sau chiar mai buni. Sau cel putin asta e idealul…

Vanzarea, pana la un moment dat, tine de infatisarea individului, prima impresie, detaliile, ofertele unice generate, identificarea nevoilor/dorintelor, tratarea obiectiilor, solutiile reiesite din discutii, sumarizarea, pasii urmatori, angajamentele…etc. Pana aici, omul de 60 de ani n-a trecut prin niciun pas, asa ca mi-e greu sa cred ca din 1000 de oferte aruncate-n vant, va iesi ceva.  Tu, ce crezi?

Trecand peste etapele vanzarii, inchiderilor cu succes, ma gandesc ca poate aceasta firma de prestari servicii, are un serviciu bun-post vanzare, sau chiar sunt buni in prestarea efectiva a serviciilor. Si cu cat detaliez mai mult, incep sa ma indoiesc, atata vreme cat “si-a permis” sa trimita in teren un om ce n-a inteles ce se doreste de la el.

images

Da, ciudata “strategie”

De ce o firma isi neglijeaza acest aspect? Pre-vanzarea, pre-calificarea? De ce isi permite sau cum isi permite, mai degraba? Are deja clienti? Cine sunt ei? Cum au fost “agatati?” Cine sunt clientii acestei firme?

Stategia de a lasa oferte in piata nu e deloc rea. Ba, e chiar buna pentru ca se merge la tinta. Nu imparteau oferte la persoane fizice (sper…), mergeau direct la tinta. Si, daca tinta era clara, de ce nu s-a umblat la “tehnici”? Exista anumiti pasi prin care e musai sa treci in secventele de vanzare. Nu treci, n-ai sanse sa inchizi cu succes, deci, din start ai pierdut.

Si m-am gandit la ultimul proiect in care am insistat si pe “uniforme”.  O sa vezi mai departe, practic ce am facut…pe pasi!

Daca omul de 60 de ani, se imbraca intr-o uniforma frumoasa, calcata, cu camasa si cavata, cu sapca din aceea cum au marinarii 🙂 (cu logo si numele firmei), cu firzura aranjata si pantofi curati? O identitate care sa duca catre protectie, paza!? ce se intampla?

Daca omului de 60 de ani, ii erau prezentate cateva etape prin care trebuie sa treaca o vizita, chiar si asa in sistem *”hunting”, cum facea dansul. *(direct la usa clientului) Probabil ca nimeni nu a crezut ca e cazul sa se faca un training in aceasta zona.

Daca i se explica ca ar trebui sa foloseasca anumite “ancore” si oferta sa contina “3 motive pentru care merita sa lucrati cu noi” si cerea cateva minute de discutii cu fiecare firma in parte?

Daca i se cerea sa faca cate un rezumat pentru fiecare firma in parte cu care a discutat, chiar si asa in sistem “hunting”. Daca si daca…,sau daca omul era inlocuit cu o persoana care sa merite “pozitia” asta?!?

Cum sa ignori procesul de vanzare, cum???

Imi amintesc de anul 2012. Un proiect cu o firma de prestari servicii in montaj, si in acelasi timp un producator local important. Cu fabricarea nu erau problema, cu vanzarea si prestarea serviciului de montaj, da!

A fost atat de simplu acest proiect, cel putin pentru mine

~O cifra de afacere mica comparativ cu ceea ce se putea obtine

~O rata de inchidere cu succes de sub 10%. (provenita din cei ce cereau o oferta vs. cei ce cumparau)

~O echipa de oameni de vanzari, inexistenta.

~O echipa de profesionisti in montaj, insa neslefuiti pe serviciile post-vanzare si comunicare.

Ce am facut, pe pasi!?

 

 

Apasa aici, sa citesti partea a doua

Vei primi in inbox-ul e-mail-ului tau, continuarea materialului. Aboneaza-te mai jos, daca n-ai facut-o deja.

In urmatoarele parti ale acestui “articol-realitate“, urmeaza practic, pasii pe care i-am facut. Stai aproape daca esti curios.

Daca ti-ar placea sa dai un “refresh” echipei tale de vanzari, scrie-mi sau ia legatra cu mine.

Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil. Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” 😀 Costi

Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?

Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?

Apasa mai jos si hai sa pornim!

Afacerea ta

Apasa fie pe poza fie AICI – Afacerea ta la nivelul urmator

Momentan, nu te grabi, asteapta urmatoarele doua puncte din seria acestor “articole-realitate”.

Ca sa primesti materialele, trebuie sa fii abonat

Citat-Dale-Carnegie1

[mc4wp_form]

 Mi-ar placea sa auzim numai de bine!

Iulian Costea

COSTEA-1

18 Mar

Pentru ce alti IDOLI?

Foarte rar mai intalnesti un om care e asa cum ti l-ai  imaginat dupa prima impresie. In ziua de azi, oamenii stiu sa-si ascunda “identitatea” si poarta masti. Masti care sa-i apere, masti care cred ca-i fac imuni, masti care vor sa-i arate cum nu sunt, de fapt, masti ale “succesului”.

Imi aduc aminte de anul 2009 cand imi alegeam constient, un idol. A ramas idolul meu, profesional. Un angajat de nota 10, un manager excelent si un bun lider. Atunci, vream doar sa-l vad fata in fata, nu neaparat sa-i strang mana si sa-i spun ce reprezinta pentru mine. Lucram in companii diferite. Conjunctura, nebunia si ambitiile mele, m-au dus catre el. De parca ceva ar fi intamplator! L-am cunoscut, i-am strans mana. Cum?

El a transmis sefului meu ca vrea sa ma cunoasca 🙂

El vrea sa ma cunoasca pe mine!?

Seful meu de pe atunci, e unul dintre cei mai buni prieteni actuali. Am invatat enorm de multe de la el si mi-a promis atunci (aveam vreo 28 de ani), ca primul cadou pe care mi-l va face, va fi o carte de inteligenta emotionala. Nu s-a tinut de cuvant. 🙂 Probabil a considerat ca nu mai era nevoie. Intre timp, mi-am cumparat-o eu. Era nevoie!

De ce a vrut sa ma cunoasca, cand si cum?

Era intr-o sambata. Pe vrema aceea lucram in telecomunicatii. Eram “Regional Sales Manager” si “ne bateam” pe un oras. “Targovistea” devenise camp greu de batalii. Trei concurenti isi doreau suprematia. Un factor cheie era echipa coordonata de mine. Si am facut multe sacrificii, multe nopti de “strategie”, urmand zile de ACTIUNE, multe (poate prea multe) ore petrecute in teren. Practic, eu si echipa, ne mutasem acolo. Dupa 6 luni, eram numarul 1. Castigasem o cota de piata frumoasa, cifra de afacere si numarul de clienti aratau bine. Eram aproape de plus. Totusi, eram pe investitii.

Cine trebuia felicitat? Doar eu? Nu, nu e deloc asa. Echipa si eu, da, noi trebuia sa fim felicitati. Omul (idolul meu, devenit intre timp CEO-ul companiei), voia sa ma cunoasca pe mine. Coordonatorul, managerul, liderul, Iulian. Nu se putea vedea cu toata echipa, iar eu am tinut strans, carma,  in mainile mele tinere si in mintea mea constransa de rezultat.

review_idol_1

Mi-a spus doar atat: “in tine, ma vad pe mine de acum cativa ani si iti multumesc pentru munca pe care o faci si rezultatele pe care le obtii.” Atat mi-a trebuit. Ma gandesc ca vream doar sa-l vad. Unde se ajunsese? Sa fiu felicitat pentru rezultate!? Wow, cate emotie, cata validare, cate putere de leadership. Lucrurile astea nu le gasesti in carti, pe astea le traiesti intens.

Mi-am ales bine idolul si a ramas acelasi perfectionist, profesionist cu toate ca noi, nu comunicam. Foarte rar vorbesc cu el, pentru ca-l sun eu o data la un an sau doi, insa urmaresc cat pot de mult etapele prin care el trece. Si trece prin etape si stiu ca nu-i usor, insa e din ce in ce mai “mare”. E genial, omul!

Cred cu tarie ca fiecare om trebuie sa aiba un idol. Trebuie sa vada anumiti pasi, sa-i “memoreze” si sa actioneze des. Nu exista o singura metoda a succesului, de fapt nimeni nu ti-l poate garanta,  insa daca exista idoli ce au rezultate, de ce sa invetezi noi metode?

————————————————–

Azi, ne alegem gresit idolii. Ne uitam prea des la televizior si ii luam de acolo. Sunt deja creati fara a fi “verificate” valorile.  Dupa o vreme, ne dam seama ca am ales eronat.  Putem ramane in continuare asertivi, desigur.

Media-Televizorul, creaza idoli artificiali, lipsiti uneori de esenta, idoli ce mai tarziu, dovedesc lipsa de moralitate, integritate si lipsa unor pasi facuti in mod corect (unii dintre ei). Copiii nostri n-au voie sa-si aleaga idolii de aici. Nu fac eu liste cu idoli falsi, nu fac declaratii de valoare pentru ca nu pot indica eu idoli. Fiecare are libertate in alegere. De asta exista liberul arbitru.

Un singur lucru pot spune: Alege-ti cu grija idolii si urmareste atent(a), pasii pe care-i face in timp ce-ti construiesti propriul durm.

Citat-Dale-Carnegie1

io_sageata[mc4wp_form]

Cu drag,

Iulian Costea

 

COSTEA-1

28 Feb

Fa primii patru pasi pentru o schimbare de-o viata

Doi ani la rand mi-am cautat un job. Exact, doi ani la rand.

Am obtinut primul interviu, prima discutie adevarata si prima intrebare care m-a ridicat la propriu de pe scaun.

Iulian, cand te gandesti la viitorul job, care este cea mai mare frica pe care o simti?

Habar n-aveam, nu ma gandisem niciodata atat de intens la asta. De ce? Pentru ca in ansamblu totul ma speria si n-aveam vreme sa aleg ceva.  Si stiu ca sunt multi oameni speriati de “NOU” un nou loc de munca, si, poate mai multi de ideea e a lucra pentru ei.

Pentru ca imi doresc si sunt pregatit sa antrenez OAMENI, iti recomand o carte esentiala despre schimbare. Este vorba de cartea Cine mi-a furat cascavalul?” O poti citi online, aici…

Reiau,

M-am dus la munca si m-am simtit bine in perioada de adaptare. 🙂  Veneam dupa doi ani de “relax”. 🙂

image0031

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa numai 8 luni am simtit ca vreau altceva… chiar daca seful meu era genial si ma inspira. In fond, a fost singurul care m-a ales in primul rand la interviu apoi m-a acceptat si invatat multe.

Tu cum te simti acum la job-ul tau? Ma intereseaza foarte mult sa-mi spui in finalul articolului.

M-am agitat, nu m-am mai simtit bine cu mine la job si aveam in cap numai imaginea cu mine proiectata in viitor in aceeasi pozitie. Treaba asta ma speria tare.  Mi sa oferit altceva si am avansat, am castigat pozitie dupa pozitie pana la cea de manager. Nu zic ca drumul n-a fost placut si plin de impliniri. Nu, nu, n-ar avea deloc sens s-o spun. A fost palpitant si frumos. Practic, “am crescut” si am invatat foarte multe.

Dupa alti ani lucrand la obiectivele altora, m-am oprit. Prima dimineata dupa ce-am demisionat, m-am trezit la 7.00 a.m. ca de obicei si m-am intrebat:

Si acum, eu ce fac?

Sotia mea era absolut socata de decizia pe care o luasem. Spre norocul meu, aveam un obiectiv. Un obiectiv precis. Imi doream sa ajung sa “antrenez” OAMENI de vanzari. Greoi la inceput, fara esenta, fara impact, sec! Stiam ca e doar inceputul si nu ma intrebam daca o sa fiu mai bun, ci ma intrebam cand o sa fiu mai bun? Si dupa cateva luni ma intrebam altceva: “De ce n-am facut pasul asta mai devreme?” Asta e cazul meu, “pledoaria” mea. Stres, neincredere, dorinta si uneori chiar neputinta, dar iata-ma aici…

Aaa, despre bani nici nu-ti mai zic. Am mancat la piure instant…

1937465_729192597118642_7757477704485064465_n

Si, revin la titlul articolului “Ce esti dispus(a) sa faci pentru a-ti atinge tintele?  Esti dispus(a) sa faci acesti patru pasi?

1, 2, 3, 4…

1. Mai intai, pune-ti un obiectiv de cariera si fa “exercitiul” asta zi de zi. Stiu, e greu, e greu ca un fost angajat sa-si puna un obiectiv profesional/personal si sa inceapa sa lucreze la el, nu la obiectivul altuia.

Stai, am zis nu la obiectivul altuia? Hm, asta ar trebui sa te motiveze. Nu mai lucrezi la tinele altcuiva ci la propriul obiectiv. Fara constrangeri s-ar putea sa-ti fie greu! Dar te provoc sa te provoci si scrie-mi peste 5 ani. 🙂

back-to-work

sursa foto: printreranduri.eu

Gandeste-te la ceea ce vrei sa faci, ce esti dispus(a) sa “sacrifici” si de cand. Poate bani, poate timp pentru o perioada, poate vei petrece mai putine ore de calitate cu familia…o perioada!?

Daca n-ai cel putin un obiectiv, vei lucra pentru obiectivele altcuiva

 

“Nu renunta la a-ti gasi calea”. Iti va “bubui” capul, te va durea si nu va fi deloc placut.  O spun din experienta, mai ales ca eu (teoretic)  stiam ce vreau sa fac, totusi nu stiam cum si asta imi dadea stari maxime de anxietate.

2.  Constientizeaza-ti talentul. Fiecare dintre noi, fara exceptii, fara absolut nicio exceptie, are un talent suprem. Unii se pricep la vorbe, altii stau bine cu faptele. Ambii isi castiga banii din a face ce se pricep. Sunt speakeri care casiga milioane de euro pe an si sunt manageri calculati, analitici si dotati care castiga poate mai mult…Ti-am dat un simplu exemplu, poate usor “exagerat” (acum) pe abilitati vorba-fapta. Sunt piloti de raliu ca investesc ani de zile in talentul lor si dupa 5-6-10 ani, isi gasesc un sponsor si tot ce vor trebui sa faca e sa conduca pasionati.  Doar atat! Dar, dupa mai multi ani de munca grea. Gandeste-te bine stai relaxat(a) in modul “off” si vezi unde-ti zboara mintea mai intai, intreaba-ti cunoscutii la ce cred ei ca te pricepi cel mai bine si vezi daca poti dezvolta acest talent, aceasta pricepere.  E posibil sa nu-ti gasesti acest talent in 3 luni sau 6…. Nu uita, sigur ai un talent, cauta-l intreaba-i pe cei mai apropiati pentru ce te apreciaza! Si, daca esti dispus(a) sa faci totul “gratis”, ai gasit ce cautai. Cauta-ti talentul, nu te opri.

10447871_690728104298425_1663994128157565263_n

3.  Nu te gandi la esec. El va veni oricum. Si va veni pentru ca nu vei sti toti pasii pe care trebuie sa-i faci. Pe drum te vei impotmoli si vei strange din dinti dar vei merge inainte.

De ce?

Pentru ca stii ca ai o tinta, ai un punct in care la un moment dat vrei sa ajungi. Esecul nu este opusul succesului, esecul este parte integranta a succesului. Personal, nu cunosc nicun om de succes care sa nu fi avut cel putin un esec. Sunt oameni mai buni decat tine, desigur, cu abilitati native, insa nu sunt mai buni in toate domeniile. Aprofundeaza continuu domeniul tau,  invata cu sete si nu te gandi la esec.

 

4. Nu trebuie sa stii care sunt pasii urmatori. Am facut o perioada o serie de interviuri cu oameni de succes. Atentie, spun de succes pentru ca valoarea adevarata a acestor oameni n-am conoscut-o in detaliu. Toti, dar absolut toti avea ceva in comun.

Nu stiau urmatorii pasi.

Au intrat direct “in joc”, manati de obiectiv, cautari si pasiune, talent si dorinta de a resusi. Chiar acum lucrez cu un client care imi spune zilnic: “Nu ma las, lupt pana la capat!”

Dupa, au stat in echilibru si sunt tot acolo, “sus”. Si probabil acum stim amandoi de ce altii si-au inchis portile “afacerilor”.  Probabil pentru ca:

  • nu-si stabilisera obiective clare bazate pe pasiune
  • nu-si gasisera adevaratul talent
  • au gandit excesiv in directia esecului si au fot sustrasi
  • au “spart” echilibrul

Te rog sa nu actionezi de maine conform cu pasii de mai sus. Nu-ti spun sa demisionezi sau sa faci ca si mine si multi altii. Poate n-ai varsta necesara, poate cadrul e “stramb”, poate n-ai citit si aplicat suficient, poate n-ai intalnit oamenii potriviti. Totusi daca ar fi ca eu sa aleg o singura idee din acest material, aceasta ar fi:  “Momentul potrivit nu vine niciodata.”

10387299_801359979901903_5978893863087050928_nSi, da! Performanta poti face si la locul de munca. Daca iti place ce faci acum, cu siguranta esti deja un om de succes.

 

Cu drag,

Iulian (cu esec si succes) Costea

COSTEA-1

 

26 Jan

Cum sa esuezi in trei (3) pasi simpli, alaturi de cei pe care-i “venerezi”

 

“Cireasa de pe tort”…o gasesti printre intre ultimele zece fraze.

Cum esuezi in viata stand alaturi de persoanele pe care le “venerezi”

 

Curiozitatea omului sarac cu duhul, in materie de “ce faci tu cu viata ta?!”, te afecteaza puternic,  fara sa-ti dai seama. Ai senzatia ca poti trece de orice rautate venita din “exterior” pentru ca iti cunosti foarte bine directia in viata.

Cu cat iti faci mai publice si mai detaliate planurile legate de viata personala si profesionala cu atat “te inunzi” in esec.

Cu cat esti mai discret in legatura cu planurile tale cu atat iti cresc sansele sa realizezi ceea ce ti-ai propus. In fond, bucuria cu cine o imparti, dar tristetea?

E posibil sa ai nevoie de exemple concrete de la mine ca sa crezi ce spun mai sus, insa uite-te mai atent la oamenii din jurul tau si observa singur; Cand devii tu interesant pentru ei!? Cand?

~Cand tu esti foarte vesel, bucuros, energic si motivat, reusesti sa “versi” aceste sentimente si familiei tale si…cam atat, pe restul, nu-i intereseaza. Ba da, intr-un singur caz ii intereseaza; atunci cand tu, i-ai platit sa devii ca ei, deci ei, sunt “antrenori de minti”.

~Cand tu esti foarte trist, lipsit de energie, demotivat, reusesti sa “versi” aceste sentimente si familiei tale si…cam atat, pe restul, nu-i intereseaza. Ba da, intr-un singur caz ii intereseaza; atunci cand problemele tale seamana cu ale lor si intensitatea trairilor lor, se micsoreaza, deci “ei”, castiga. 🙂

Planurile tale sunt numai ale tale si ale familiei tale; maxim una doua persoane in care ai incredere ca-ti pot sustine imboldurile si trairile, merita sa-ti cunoasca tintele. Restul, e poveste de spus inainte de somn!

Citat-Dale-Carnegie1

Apuca-te de maine sa spui la zece prieteni despre planurile tale ambitioase si vei observa repede, doua aspecte:

blogg

1. Cel putin jumatate dintre ei (“prietenii tai”), iti vor da detalii precise despre cum vei esua.

2. Iti vei da seama ca nu ti-ai ales corect prietenii si aici e numai si numai vina ta ca si in punctul “1”.

Daca exista si aspectul “3”, in care cu totii te vor ridica pe culmile gloriei fara sa fie nevoie sa demonstrezi ceva, acest articol nu este pentru tine si te felicit sincer. 🙂 Cinste tie, prietene, vreau neaparat sa te cunosc!

Are sens? Gandeste-te fara sa actionezi si poate in acest fel iti vei infrana tentatiile de a-ti comunica gandurile, “maselor” de oameni gata sa “te sprijine”.

Din cei “gata sa te sprijine”, cati te-au sprijinit cand ai avut nevoie. Si fii concret! Sau n-ai avut nevoie?

“Foarte exact”, cu mii de ani in urma se spunea ca daca cei din jur iti vor cunoaste planurile si ambitiile, o parte din ei isi vor petrece restul vietii, preocupati sa te incurce in atingerea telurilor personale, ignorandu-si viata personala si facand tot ce le sta in putinta s-o faca “praf” pe-a ta.

Daca vrei sa esuezi de la orice plan in 3 pasi simpli, fa urmatoarele lucruri

1. Imprieteneste-te repede cu toti prietenii – prietenilor – prietenilor tai, fii sufletul tuturor evenimentelor “ieftine”, si incepe sa le spui tuturor despre planurile tale de viitor. Fa asta cu detalii si ti-ai asigurat esecul.

2. Vorbeste si povesteste mai mult decat crezi in visurile tale, inclusiv vecinilor de bloc, pe e-mail si pe facebook. Spune-le tuturor cum o sa resusesti tu sa fii “No. 1 in the world”.

Apropo, acum 10 ani, o veste buna ajungea la numai 20% din “publicul tinta”, in schimb o veste proasta, ajungea la 80% din publicul tinta. Dar astazi avem retele de socializare, si, dupa cum stii, livrarea vestilor proaste inregistreaza cresteri cu pana la ‘mie la suta. 😉

3. Crede in sfaturile “bune” pe care ti le dau oamenii care n-au facut nimic in viata sau care asteapta fericiti ziua in care-si vor ridica ajutorul de somaj (nu ma intelege gresit, se poate intampla aproape oricui sa fie nevoit sa solicite somaj), si nu te increde in familie si cei 1-2 oameni care ti-au fost mereu alaturi. N-au cum sa stie ei ce stie majoritatea proaspetilor prieteni! 😀

 

Daca nu vrei sa esuezi de la planul tau, tine minte un singur lucru.

Alatura-te si fii totuna cu gandurile, actiunile si deciziile familiei tale si crezi doar in cei unu-doi (1-2) oameni care au fost langa tine la bine si la greu.

Si daca dupa acest “sfat” vei ajunge sa esuezi, fii sigur ca in formula de mai sus, vei esua langa oamenii pe care cu adevarat ii venerezi.

O vei lua de la capat dupa ce cel mai negru scenariu va deveni realitate alaturi de “oamenii tai”.

 

sursa foto: cuvintecelebre.ro

Cu drag,

Iulian Costea

Citat-Dale-Carnegie1

io_sageata

[mc4wp_form]

COSTEA-1

 

10 Jan

“Testul lui Socrate” pe care il vei folosi cu siguranta

Nu cred ca n-ai fost in situatia in care ti s-a pus o “eticheta” pentru comportamentul sau infatisarea ta. In liceu, in facultate sau chiar la locul de munca.
Suntem priviti cu oarecare ironie, iar atunci cand depasim anumite bariere personale si profesionale, multi se grabesc sa ne puna porecle sau sa “ne judece”.
Gandeste-te acum ca ai amici, prieteni, cunoscuti si vin la tine sa-ti “povesteasca” cum ti se spune sau ce au auzit despre tine, gandindu-se ca-ti fac un bine sau ca veti rade copios de ceea ce vei auzi. Tie, insa, s-ar putea sa nu-ti placa ce auzi sau in cazul in care “eticheta” este despre altcineva, sa astepti cu nerabdare sa vezi “clasificarea”.
Uite ce iti recomand mai jos. Este vorba de “testul lui Socrate”, simplu de aplicat, format din trei intrebari la fel de simple, ce le vei folosi cu siguranta.
socrate
“În Grecia antică, Socrate, era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui. Într-o zi,  marele filozof s-a întalnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus: “Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?”

 

“Stai o clipă,” îi replică Socrate. “Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei.”
“Trei?”
“Așa este,” a continuat Socrate. “Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.

 

Primul test este cel al AdevăruluiEști absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”
“Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula,” zise Socrate. “Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu.

 

Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
“Nu, dimpotrivă…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?”
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit.
Socrate a continuat.

 

“Totuși mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosintei.  Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este  de folos?” 
“Nu, nu chiar…”

 

“Ei bine,” a conchis Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici  măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?”
Omul era învins și s-a rușinat.”
Te-ai “confruntat” cel putin odata in viata cu aceasta situatie in care sa ti se povesteasca (fara sa ceri asta) despre un cunoscut? Dar sa ti se spuna, cum ti se spune…sau mai rau cum esti “catalogat” cand nu esti de fata?!
Dar tu, faci asta?!
Citat-Dale-Carnegie1

[mc4wp_form]

Iulian Costea
06 Jan

Ce se intampla intr-un proiect de “coaching-training-dezvoltare personala”

 

Au trecut doua zile de cand am inceput sa-mi reiau activitatea si am avut deja 3 intalniri, plus alte cateva telefoane primite,  in care am discutat cu potentali clienti despre cum ii pot ajuta in afacere + intalniri cu actualii clienti.

Considerand ca de la an la an, tu si eu, devenim din ce in ce mai buni si ne “slefuim” calitatile, am decis sa fac un foarte scurt rezumat a ceea ce se poate intampla intr-un proces de colaborare. Si cum o imagine face cat “1000 de cuvinte”, iata mai jos cum iti pot fi de folos, fie ca esti proprietar de afacere/afaceri, fie ca esti angajat si vrei mai mult de la tine in 2015 (si eu vreau). 🙂

Project

 

Pentru mai multe detalii, apasa “SA INCEPEM sau direct pe fotografia de mai sus.

PS1. Daca crezi ca e cazul de devii mai bun sau pur si simplu ai nevoie de “o mana de ajutor” in dezvoltarea ta, scrie-mi pe: iulian@investestecorect.ro.

 

PS2. Din Februarie 2015, dau liber la inscrierile pentru seminarul 100% GRATUIT:

CROP SEMINAT

 

si te voi tine la curent cu locatiile.

Cu mult drag,

Iulian (cu experienta in mai multe companii) Costea

Fii la curent cu cele mai noi postari de pe facebook. Click pe foto.

cats articol

 

 

16 Dec

Profesional, fii profesionist. Cum?

 

 

 

 

botonOkVerdeStii ca o persoana specializata din exteriorul companiei poate sa transmita foarte bine: clientilor, angajatilor sau colegilor, ceea ce ai de transmis intr-un mod clar si cu impact mare? Ce ai de transmis?
botonOkVerdeStii ca poti face o impresie de profesionist atunci cand stii ce subiecte trebuie sa atingi (numai 3) cand tii un discurs de final de an? Organizare pe speech cu impact! Starnesti interes si dai drumul la aplauze! Iti doresti sa fii de impact?
botonOkVerdeStii ca teama de a vobi in public este mai mare decat teama de moarte? Bifeaza si acest aspect si teme-te din ce in ce mai putin.
 
 
botonOkVerdeAm luat legatura cu Iulian, aici!
 

 

Stii ca se practica din ce in ce mai des ceea ce-ti propun?

cum iti pot fi de folos!?

COSTEA-2


Cu prioritate: Pitesti, Bucuresti, Valcea, Curtea de Arges si Judete invecinate cu Judetul Arges.

 

La final e articol

03 Dec

Fa un gest mic pentru o cauza mare. In Decembrie la Pitesti

De obicei in preajma sarbatorilor devenim mai buni. De fapt o sarbatoare atat de importanta cum este Craciunul, ne reaminteste sa ne facem propriul bilant.

Cum am fost in anul care se apropie de final? Cum am fost noi, ca oameni!

Personal, am vazut oameni care-si propun pur si simplu sa devina mai buni, mai apropiati de semenii lor!

Ce am facut bine, ce nu, ce mai putem schimba si cum mai putem fi acum, in acest moment mai buni si in plus ce facem de la anul?

7 si 18 Decembrie sunt doua zile extrem de importante pentru Asociatia Parintilor Copiilor cu Autims Arges.

Inca din 19 noiembrie s-a dat startul Campaniei Caritabile pentru strangerea de cadouri pentru copiii cu Autism. Campania se numeste “Zambetul Craciunului“.

Asociația Părințiilor Copiilor cu Autism  din Argeș vine în ajutorul acestora si până pe 18 decembrie vom strange diverse obiecte, care ar putea aduce bucurie copiilor.

Te invitam sa te alaturi noua, prin DONANTIE:

  • Jucării, dulciuri, rechizite, cărți de povești, hăinuțe de iarnă și electronice. *
  • Obiecte de valoare care vor fi scoase la licitațiepentru APCA Argeș. **

Totul se va încheia intr-un mod special, cu o serbare caritabilă de Crăciun, ce va avea loc in 18 decembrie la ora 17:00 la Teatrul Alexandru Davila.

**

Lictiatia pentru obiecte donate va avea loc la Hotel Ramada Pitesti in data de 18 Decembrie de la orele 19.00.

Invitatii speciali care ne vor sustine sunt:

Manuela Harabor si fiul Andrei Harabor, care este un adolescent cu autism si cu un sufelt imens pentru acesti copii, carora le-a donat din propria initiativa DVD Player-ul personal si 32 de DVD-uri.

De asemena ne vor sustine o serie de invitati speciali precum:

Gelu Voicu, Alina si Ilan Laufer, Lili Sandu, Georgeta chitoran si alti oameni buni.

unnamed

Darurile tale le poti aduce la sediul APCA cat si in Centrul Comerial, Pitesti Mall, unde ne gasiti in data de 7 Decembrie 2014,  de “Mos Nicolae”,  orele 16.30-19.30.

Asa ca daca ai vreun obiect de orice valoare pe acasa si nu l-ai mai “bagat in seama” de mult, e timpul  sa-l donezi si acesti copii se pot bucura de pe urma lui.

 

Adresa Sediului APCA:

Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

Cod fiscal: 28110763, Autorizatia: 12/RA/2011

Contbancar BCR: RO 35 RNCB 07891 2060 1740 0001

Tel: 0742 020 158, 0723 187 885,

Email: apca.arges@gmail.com

Web: www.autismulinarges.ro

02 Dec

O intamplare poveste din care vei intelege esentialul in afacerea ta

“O fabrică mare, funcţiona impecabil, producea foarte mult si toata lumea era extrem de multumita. Directorul, sefii de departamente, muncitorii, chiar si femeia de serviciu veneau cu placere la munca.

Într-o zi normala, totul a încetat să funcţioneze, benzile s-au oprit si marea masinarie a refuzat sa mai lucreze.

Productia, s-a blocat pur şi simplu

 

Marcel, seful de fabrică l-a chemat pe nea’ Paul, “expertul” principal, însă acesta nu a putut rezolva problema. Nu stia cum! Pur si simplu a ramas si el blocat. Atat stia!
S-a ajuns la director şi acesta, usor iritat, a sunat un alt expert din afara companiei. Il chema Sorin.
Expertul Sorin, a ajuns repede, şi pentru aproximativ 30 de minute n-a făcut altceva decât să se plimbe prin toată fabrica, sa-si noteze din cand in cand, urmărind “angrenajul” si fiecare element in parte al masinariei.

Marcel, directorul general si nea’ Paul se plimbau pe langa expertul Sorin si din cand in cand mai adresau cate o intrebare.
După cca 30 de minute, Sorin a scos un ciocan şi a lovit cu putere o singură piesă, o singură dată.
Masinaria a pornit, totul s-a repus pe “roate” şi fabrica a început să-şi reia procesele. Oamenii erau foarte fericiti, aveau de lucru.



Directorul general, fiind foarte uimit si mulţumit l-a întrebat pe Sorin, cât costă totul, iar acesta a răspuns ca va expedia in doua zile, o factura catre fabrica.

Primind factura, directorul a ramas fara cuvinte si s-a enervat. In mintea lui, l-a trasformat pe Sorin, din expert in excroc iar pe Marcel si Paul din cei mai buni angajati in impertinenti.

Era nervos pentru ca pe factura de la expert scria fara specificatii majore:

“Cost total: 4002 roni”


Enervandu-se, nu s-a putut abtine si l-a numit pe expert un “excroc fără limite”, sunandu-l si spunându-i că a fost tot timpul cu el şi practic a lucrat doar câteva secunde.
I-a cerut factură detaliată şi o săptămâna mă târziu a primit-o.

Alaturi de factura, directorul general, a primit si un mic post-it in care scria cu litere albastre:

Sunt Sorin si sunt expert in ceea ce fac. Veti gasi in acest plic si factura.”


De data asta, factura continea doua rubrici, destul de detaliate:


Rubrica 1: Cost bătaie cu ciocanul – 2 roni
Rubrica 2: Pentru că am ştiut unde să bat – 4000 roni.


Jos, in dreapta: “TOTAL DE PLATA” – 4002 roni”

The End!?”

De ce ti-am spus aceasta poveste?!

De multe ori oamenii “sunt convinsi” ca muncesc corect si cu spor, iar rezultatele sunt pe masura. Managerii sunt uneori disperati ca nu ajung cifra de afaceri dorita si ajung sa-si concedieze angajatii in loc sa investeasca mai mult in ei.

Patronii, neintelegand uneori situatia, investesc si mai mult in “piese de schimb”, neidentificand rostul investitiei in personalul existent.

Directorul general putea invata multe din aceasta experienta, in primul rand putea invata sa investeasca mai mult in oamenii din echipa decat in “piese de schimb.”

Criza econimica mondiala e pe final, stiu asta si stii si tu, poate mai bine ca mine. E timpul sa-ti pregatesti echipa si sa lucrezi in “system”(poate o faci deja). Cele mai multe dintre firmele de succes, declara ca e bine sa fii “system dependent“, not “people dependent“, pentu ca de oameni, oricum esti “depenent” intr-o anumita masura.

Totusi, ce e de facut?

Iti spun in detaliu, ce si cum, aici – “Sa (re)PORNIM FABRICA!”

 

Iulian (cu experienta in mai multe “fabrici”) Costea

 

18 Nov

POVESTEA Anei Dragoi

Continui seria de “povesti” ale copiilor diagnosticati cu autism.

Astazi, povestea Anei Dragoi

Fiecare “poveste” ascunde o doza de dramatism si in acelasi timp o mare doza de speranta. Toti parintii cu copii sanatosi spera, ca micutii lor vor fi candva oameni de succes si le incurajeaza visurile investind in dezvoltarea lor.

Acesti parinti ce sufera astazi, nu spera decat la mica portie de fercire pentru copiii lor si la o viata normala si independenta. Speranta lor creste cu fiecare cuvant nou invatat si rostit de micut. De cateva ori am asistat la scurte secvente de terapie si vedeam bucuria de pe fata “instructorului” atunci cand “scotea” cate ceva in plus de la un copil.

Iata ce spune Florina, mama Anei, o femeie plina de speranta:

“Numele meu este  Florina Dragoi si am o fetita pe care o cheama  Ana. Locuim la tara, in comuna Golteanu , Jud. Arges  si as putea incepe in felul urmator,  povestea  familiei mele :

A fost odata o familie fericita care avea tot ce isi dorea…o casa, un copil frumos, din punct de vedere financiar eram binisor si ne iubeam  foarte  mult.  Da, “a fost”  pentru ca totul s-a schimbat intr-o secunda prin cuvantul  ‘’AUTISM’’, cuvantul  care ne-a intors lumea pe dos, noua si copilului nostru.

Ana s-a nascut intr-o zi de toamna.

Sanatoasa, frumoasa  si  vioaie, un copil dorit, special… mai special decat ne-am fi imaginat veodata!

Totul a decurs normal, la 9 luni spunea ‘’ta-ta-ta’’, a mers putin mai greu la 1 an si 3 luni, dar nu era ceva care sa ne alarmeze. Apoi, incet , lucrurile s-au schimbat, Ana era tot mai absenta , parea  ca nu ne auzea, capatase  obiceiuri  caudate, statea intinsa pe covor ore intregi, uitandu-se la o jucarie  sau  jucandu-se cu sticle  si pungi  de plastic. Incet se pierdea  ‘’UNDEVA’’  si orice am fi facut nu reuseam sa o ‘’RECUPERAM’’.

La 1 an si 10 luni am mers la pediatru, acesta s-a uitat la noi si ne-a spus din senin diagnosticul: ’’AUTISM’’. Viata noastra a paralizat atunci, tot ce a urmat a venint din inertie,  doctori peste doctori, insa nici unul care sa confirme diagnosticul pediatrului. Toti spuneau  acelasi lucru, de la stat sau de la privat, din provincie sau din Bucuresti:  ‘’INTARZIERE SEVERA  MINTALA  SI  DE LIMBAJ’’.

De atunci, am pierdut 1 an si 3 luni, pana  in momentul in care am ajuns la Targul  Mures, la medicul Rucas Elisabeta care ne-a dat un diagnostic  oficial:

-autism infantil

-microcefalie congenital (in urma rezultatului RMN)

-intarziere severa  mintala  si de limbaj

-suspiciune in sindromul “TORCH”

A fost prima care ne-a vorbit de terapia “ABA” si care ne-a sfatuit sa incepem urgent recuperarea Anei. Asa am descoperit asociatia APCA Arges, printr-un ‘’fluturas’’ din cabinetul unuia din  multitudinea de doctori la care apelasem.

Am apelat numarul de telefon de pe ‘’fluturas’’ iar in timpul convorbirii mele cu doamna Badea presedinta acestei asociatii, am programat-o pe ANA la o evaluare, si in urma aceste evaluari  am inceput  terapia in februarie 2012.

Progresele au fost vizibile chiar de la inceputul terapiei, si au continuat si  in acesti 2 ani. Astazi,  Ana, este un copil foarte iubitor, cu recuperari bune pe cognitive (stie alfabetul, culorile, cifrele pana la 10, etc)si cu multa munca acum,  la 5 anisori spune 15 cuvinte.

unnamed

 

Ea este Ana

La  APCA Arges,  am descoperit ca printre oameni exista si  ‘’ingeri’’ care ne-au ajutat in cele mai grele  momente. Financiar,  terapia ne-a secatuit, in acest moment fara ajutorul echipei APCA ,nu mai putem sustine decat 2 zile de terapie, saptamanal.

Lunar ar trebui sa achitam in jur de 1800 lei, pentru  2 ore de terapie zilnic, avand si rate lunar la banca de 1000 lei, si venituri de 2000 lei , nu mai puteam face fata  costurilor.

Echipa ‘’ingerilor’’ ne ajuta la acoperirea costurilor  lunare ale terapiei Anei, din luna noiembrie 2013 facand  mari eforturi  pe care nu le vom putea  rasplati, probabil, niciodata!

As face orice pentru fetita  mea si insa pot face atat de putin…Sunt neputincioasa!!!

Aceasta  neputinta ma macina  putin cate putin …zi de zi!

Mi-as dori sa pot continua terapia fetitei mele , atat timp cat este nevoie .

Dar lucrurile  si viata nu sunt asa cum ne-am dorit intotdeauna! Si totusi sper, asta e tot ce mi-a mai ramas, SPERANTA !

Speranta  ca  ANA sa fie un copil fericit, independent, cat mai aproape de ceea ce noi consideram ‘’normal”.”

 

Daca vrei, poti si nu te lasa “rece”, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce o pot sprijini pe Ana si pe parintii ei. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna.

Daca vrei sa iei legatura cu parintii Anei, sa-i ajuti cu o vorba buna sau financiar, contacteaz-o pe Andreea Badea, presedinta APCA la telefon: 0742.020.158.

 

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

PS: Poti citi si despre “CENTRUL APCA”, aici.

 

Iulian Costea

1014271_533863226651581_117590020_n

 

 

 

 

13 Nov

Cum sa elimini una dintre cele mai mari frici – VIDEO

Specialistii asociaza emotia pierderii locului de munca cu emotia pierderii (prin deces), unei rude apropiate. Si daca tot vorbim de o emotie atat de puternica m-am gandit ca ar fi util pentru tine sa intelegi cum poti scapa de frica de a-ti pierde locul de munca. In sensul acesta am facut un scurt clip video.

Pe locul 1 in top frici ale omului, este frica de moarte, pe locul 2 este frica de a vorbi in public, iar pe locul 3 este frica de a-ti pierde locul de munca. Si cum sunt mult mai putini antreprenori fata de angajati, as recomanda acest clip, in primul rand angajatilor, iar antreprenorilor le-as recomanda ca atunci cand un angajatii la cer informatii despre punctele 3 si 4 din clipul de mai jos, sa nu stea pe ganduri si sa le ofere.

[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=dPwEJaDLEfg&hd=1″]

Da-mi feed-back daca ti-a fost de folos materialul si te rog da share acestuia!

S-ar putea sa te ajute si: https://www.investestecorect.ro/picatura-chinezeasca/, tehnica pe care personal o folosesc foarte des.

 

Iulian Costea

10406876_685228691515033_2661393504799662498_n

 

04 Nov

Dansezi cand esti fericit(a) sau dansul aduce fericirea?

M-am intrebat de multe ori de ce oamenii danseaza atunci cand sunt fericiti?!

Acum imi imaginez un om nefericit care danseaza. Cum arata el? Arata de parca ar vrea sa se incheie dansul, ca un vanzator plafonat, la “usa” unui client ce nu-l asculta.

Tu, ai dansat vreodata, doar asa…sa faci si tu ce face toata lumea la o petrecere? Stii…cand toti iti spun: “Hai, sus, la dans!”…si oamenii fac asta pentru ca au nevoie sa fii si tu acolo, langa ei, cand ei se simt bine, insa nu-ti dau atentie cand ii refuzi cu un zambet si tot insista, continua cu invitatiile…fara sa le pese ca tu nu-ti doresti sa “te misti”.

Toti oamenii fericiti, danseaza sau prin dans devin fericiti?

Si am facut un test, chiar inainte SA SCRIU FRAZA ASTA de mai sus! Am dansat…asa fara un motiv. De fapt nici nu cred ca e nevoie sa ai un motiv. Am pus muzica, am dat-o tare si…4 minute am dansat, apoi m-am intors sa scriu…

Workshop_Marlien_Dans_en_Meer

Inainte de a ma apuca de scris acest material, am citit un articol de la Pera, articol test, in inbox-ul tau, cu 5 intrebari la care sa-ti raspunzi singur.

Intrebarea de la Pera, suna asa:

“Imagineaza-ti acum ca tu esti cel mai bun prieten al tau. Si ai aceeasi situatie identica in care viata ta nu e cum vrei si suferi, nu vezi iesirea. Prietenul tau vine la tine si iti explica situatia si blocajul in care se afla. Ce sfat i-ai da?”
Si uite raspunsul meu, sfatul meu, pentru prietenul meu (pentru mine):
“Concentreaza-te si mai mult pe ceea ce-ti place cu adevarat sa faci, fie profesional, fie personal. Da 100% in fiecare zi, indiferent cum a inceput ziua ta. Nu te lasa afectat de situatii ce nu tin de tine, straduieste-te sa le depasesti daca nu le poti rezolva. Fii uneori mai “egoist” (in sensul bun), ai mai multa grija de placerile si pasiunile tale. Petrece timp, tu cu tine! Gandeste in una sau maxim doua directii, nu-ti mai cere atat de multe pentru ca e posibil sa nu faci bine, nimic. Fa pasi mici in fiecare zi, nu te abate de la planul tau, vezi in oamenii de langa tine, binele, nu-i judeca si nu-i acuza, fii langa ei si spune-le o vorba buna. Odihnestete mai mult si …RELAXEAZA-TE.”
Raspunde-ti si tu la intrebarea asta (da-ti un sfat), fa-o personal, gandeste-te si fii corect cu tine, reciteste raspunsul de 100 de ori, pana intelegi unde e problema si mai ales intelege de ce uneori, “NU POTI DANSA!”
Iti mai amintesti care este moto-ul meu profesional? Daca da, iti reamintesc din nou, daca nu, iti spun acum: “Pregatit sa-ti antrenez echipa!” si asta voi face, asta e pasiunea mea, asta e “hobby-ul” meu si voi merge la drum cu fruntea sus, fara frica de penibil, nefiresc si esec. Unde vreau sa ajung?! Pai, in sesiunile de training si coaching, oamenii vor tehnici, strategii, concret si uita ca totul pleaca de la ei, de la propriile credinte, intelegeri, afirmatii, blocaje, lipsa de intrebari si raspunsuri, etc.
Daca te-a ajutat materialul si ti-a placut, te rog da-i share sa-l vada si altii si poate…sa-si raspunda la intrebare.
Cu mult drag,
Iulian (ce-si pune intrebari) Costea
03 Nov

Sa (re)pornim FABRICA #Solicita o demonstratie

Te salut!

Iulian sunt si imi place sa fac cadouri.  Ai posibilitatea (numai daca vrei) sa citesti(GRATUIT) o carte scrisa de mine, o carte in care am pus mult suflet si am compactat la maxim o parte din experientele mele din mai multe “fabrici”. In luna Decembrie, 2014, am epuizat stocul din portofoliul meu de produse, insa te voi tine la curent cu noile produse. Pana atunci, iata ceea ca gasesti intr-unul din audio cd-ul motivational “14 lectii motivationale“.  Asculta si hai sa ne reintoarcem la “servicii”.

 

Inainte de a descarca  prima mea carte publicata in 2012, citita de peste 3000 de oameni si tiparita in doua editii, te invit sa citesti o poveste, din cate stiu, reala si transpusa metaforic, scurta si utila pentru noi toti.

——————————————————————————————————————

“O fabrică mare, funcţiona impecabil, producea foarte mult si toata lumea era extrem de multumita. Directorul, sefii de departamente, muncitorii, chiar si femeia de serviciu veneau cu placere la munca.

Într-o zi normala, totul a încetat să funcţioneze, benzile s-au oprit si marea masinarie a refuzat sa mai lucreze.

Productia, s-a blocat pur şi simplu.

Marcel, seful de fabrică l-a chemat pe nea’ Paul, “expertul” principal, însă acesta nu a putut rezolva problema. Nu stia cum! Pur si simplu a ramas si el blocat. Atat stia!
S-a ajuns la director şi acesta, usor iritat, a sunat un alt expert din afara companiei. Il chema Sorin.
Expertul Sorin, a ajuns repede, şi pentru aproximativ 30 de minute n-a făcut altceva decât să se plimbe prin toată fabrica, sa-si noteze din cand in cand, urmărind “angrenajul” si fiecare element in parte al masinariei.

Marcel, directorul general si nea’ Paul se plimbau pe langa expertul Sorin si din cand in cand mai adresau cate o intrebare.
După cca 30 de minute, Sorin a scos un ciocan şi a lovit cu putere o singură piesă, o singură dată.
Masinaria a pornit, totul s-a repus pe “roate” şi fabrica a început să-şi reia procesele. Oamenii erau foarte fericiti, aveau de lucru.



Directorul general, fiind foarte uimit si mulţumit l-a întrebat pe Sorin, cât costă totul, iar acesta a răspuns ca va expedia in doua zile, o factura catre fabrica.

Primind factura, directorul a ramas fara cuvinte si s-a enervat. In mintea lui, l-a trasformat pe Sorin, din expert in excroc iar pe Marcel si Paul din cei mai buni angajati in impertinenti.

Era nervos pentru ca pe factura de la expert scria fara specificatii majore:

“Cost total: 4002 roni”


Enervandu-se, nu s-a putut abtine si l-a numit pe expert un “excroc fără limite”, sunandu-l si spunându-i că a fost tot timpul cu el şi practic a lucrat doar câteva secunde.
I-a cerut factură detaliată şi o săptămâna mă târziu a primit-o.

Alaturi de factura, directorul general, a primit si un mic post-it in care scria cu litere albastre:

Sunt Sorin si sunt expert in ceea ce fac. Veti gasi in acest plic si factura.”


De data asta, factura continea doua rubrici, destul de detaliate:


Rubrica 1: Cost bătaie cu ciocanul – 2 roni
Rubrica 2: Pentru că am ştiut unde să bat – 4000 roni.


Jos, in dreapta: “TOTAL DE PLATA” – 4002 roni”

Sorin a demonstrat!

The End!”

——————————————————————————————————————

De ce ti-am spus aceasta poveste?!

De multe ori oamenii “sunt convinsi” ca muncesc corect si cu spor, iar rezultatele sunt pe masura. Managerii sunt uneori disperati ca nu ajung cifra de afaceri dorita si ajung sa-si concedieze angajatii in loc sa investeasca mai mult in ei.

Patronii, neintelegand uneori situatia, investesc si mai mult in “piese de schimb”, neidentificand rostul investitiei in personalul existent.

Directorul general putea invata multe din aceasta experienta, in primul rand putea invata sa investeasca mai mult in oamenii din echipa decat in “piese de schimb.”

Criza econimica mondiala e pe final, stiu asta si stii si tu, poate mai bine ca mine. E timpul sa-ti pregatesti echipa si sa lucrezi in “system”(poate o faci deja). Cele mai multe dintre firmele de succes, declara ca e bine sa fii “system dependent“, not “people dependent“, pentru ca de oameni, oricum esti “dependent” intr-o anumita masura.

Totusi, ce e de facut?

Iti spun in detaliu, ce si cum, aici – “Sa (re)PORNIM FABRICA!” Pentru un impact mai mare, listeaza ceea ce vei “descoperi”, iar in cazul in care esti decis sa lucram impreuna, urmareste fiecare punct de aici.

PS1. De multe ori, nu actioanam din teama si ne este frica ca nu cumva sa pierdem si mai multi bani, frica, absolut normala pana la o limita.

PS2. Atunci cand oamenii invata ceva nou, problema aplicarii si teama devin prezente.

“Daca n-o sa iasa? Daca devin penibil?…etc.”

Iata ma jos, o “definitie”: a fricii, printr-un acronim american.

7a361666e107cd36656d5a66ea2e4e801

 

 

Iti spun in detaliu, ce si cum, aici – “Sa (re)PORNIM FABRICA!”

Aici, poti descarca prima mea carte, publicata in 2012 si incadrata de toate librariile online in categoria “Carti Motivationale”. Descarca aici: “Povestea Omului de Serviciu”

Aboneaza-te mai jos la newsletter si o primesti direct in inbox.

Citat-Dale-Carnegie1

[mc4wp_form]

 

 

Iulian (cu experienta in mai multe “fabrici”) Costea

Project

27 Oct

Si…procesul continua…SLABESC

Multi ar zice ca ma dau mare. Eu as zice ca vreau sa impartasesc pentru ca mi se intampla ceva si vreau sa stii ce, mai ales ca am tot vazut oameni care slabesc si mi se parea extrem de greu, mie, gurmandul si “dezechililibratul mancau”, Iulian.

1623619_637327319638504_325601493_n

De aproximativ doua luni, am decis sa fac ceva cu corpul meu. Inainte (acum cca 2 ani), am decis sa fac ceva cu imaginea mea de ansamblu (metaforic). M-au tot criticat pentru aspectul meu, diversi traineri motivationali. Am fost puternic stans de burta, la propriu, pana mi-a ramas o vanataie acolo. Un om de valoare a facut-o si m-a facut sa actionez. M-am dus acasa si m-am interesat cum sa ma operez sa scap de burta asta mare! 😀 Nici trainerul si nici “google-ul” nu m-au convins!

Si incep asa; uneori mesajele mele bine intentionate si cu sens, ziceam eu, trebuiau/trebuie dublate de o imagine la care am ales sa lucrez. Am luat o pauza din tot ceea ce faceam si am inceput sa citesc altfel de carti. Carti de leadership, motivatie, dezvoltare personala, spirituale. Mi-am construit o imagine si cum zice un amic, din cand in cand mai am scapari. Normal, zic eu, nu poti schimba 30 de ani de obiceiuri “cancerigene”, in 30 de zile de citit si aplicat. Nu, mai apar dezechilibre!

Si, ma dezvolt personal si profesional, continuu. Citesc, ascult audio book-uri, merg la seminarii, vorbesc in public, ascult mai mult, mananc mai putin si mai sanatos, etc…

Am fost la o petrecere cu prietenii. Undeva la munte, la o cabana frumoasa cu un peisaj minunat. Ne-am tot gandit cum ar fi sa “escaladam”, un deal abrupt din fata cabanei. Ne-am gandim mult, poate prea mult, devreme ce am pus ceva la foc. Un tuci, ulei, apa si vreo 4-5 kg de carne. Ne-am invartit pe laga el, am sorbit cateva pahare cu vin si am tot facut la glume. A iesit super, manacarea si distractia!

10329299_728292483875320_7601014892318376958_n

Eu, am mancat pana la refuz, apropape ca de obicei. Spun aproape ca de obicei, pentru ca in anumite perioade vedeam cum ma ingras si alegeam sa mananc mai putin, nu neaparat mai sanatos, dar “minunea nu tinea mult.’ Am facut cateva poze, am jucat un fotbal, dar dealul tot nu l-am escaladat. Nici nu mai aveam cum (cel putin eu), dupa cat mancasem.

Spuneam ca am facut cateva poze si cand am ajuns acasa m-am uitat peste ele.

Normal ca nu mi-a placut ce am vazut. Aveam falcile mari, asa cum de cativa ani le am/le aveam. Burta ma impiedica sa ma inchei la sireturi fara sa ma asez pe scaun.

Nevasta ma tot cearta ca ma incalt in sufragerie, chiar daca ii tot povestesc ce greu imi este pe hol. Obosesc pur si simplu, instantaneu. Sau…oboseam! 😀  Deja ma dau mare! 😀

“Dieta DUKAN”, poate fi un impuls, pana intelegi ce se intampla in  interiorul corpului tau

Aveam un training intr-o sambata si decizia de a manca altfel, am luat-o vineri. Fiind un “altfel de training”, in aer liber, in soare, trebuie sa si mancam. Si un gratar, aranjeaza tot. Stii tu, pastrama, porc, mititei…eu am luat un piept de pui si 4 litri cu apa. Si de atunci a inceput.

DSC01190

A fost primul test, pentru ca ulterior au mai fost cateva.

Seara, am inteles ca POT, si nu eram nici “nemancat.” Am mai mancat un iaurt degresat si ceva branzica la fel de degresata. Cam atat!

Spun ca “dieta DUKAN”, poate fi un impuls, te poate ajuta sa intelegi ca, corpul tau nu are nevoie de prea multe grasimi sa supravietuiasca si nici de carbohidrati care, efectiv sa-l extenueze. In fine, aici sunt pareri pro si contra. Si, poate cei ce spun ca nu e buna o astfel de dieta, pot fi indreptatiti. Cand vei reveni la normal, corpul va asimila totul, cu mai mult interes si poti pune inapoi, kilogramale pierdute, poate chiar mai multe.

Dar, sa continuam. Am tinut dieta cateva zile, apoi am inteles mai multe si cred ca mi-am facut un stil in a manca.

Nla

In primul rand, mananc, sigur 3 mese pe zi, asa cum spune nenea doctorul. Rezultatele sunt vizibile si nu doar fizic, mai ales psihic, mai ales cum ma simt dimineata, mai ales cum adorm si cum dorm. Hai sa-ti zic!

Primele 10-15 zile

  • dimieata, beau cca jumatate de litru de apa
  • dimineata, mananc un iaurt cu 2-4 lingurite de tarate de ovaz. Dupa o luna vei ajunge sa-l mananci cu pofta, cu placere
  • la pranz o bucata de peste cu mult patrunej sau un pipet de pui care nu-mi iese deloc fad. Dupa ce-l prepar, ii pun sare, piper si-l las doua minute, apoi e delicios. Beau apa din belsug. Dupa 10 zile, va fi un stil, iti va cere organismul. Acum beau cel putin 2 litri in fiecare zi.
  • seara, imi face sotia din 10 linguri de tarate de ovaz, putina vanilie si un iaurt, o coca pe care o pune in cuptor 10 minute. O impart in portii (5-6), si mananc 4-5 zile din ele. Asta in zilele in care am pofta nebuna de paine. Imi fierb un ou, sau doua, un iaurt de baut degresat si cu “placintele” astea, hmmm, delicios. Poti inlocui totul, cu pulpa pe gratar, piept de pui, vita, peste.

Nu te gandi ca manac asta in fiecare zi, nici macar in primele 15 zile. Nu, exact cum ti-am spus, pot sa manac, vita, pui (pulpa sau piept, pulpa fara piele), peste…

Dupa 15 zile;

  • dimineata, la pranz si seara, mai mananc legume crude, pe gril, sau gatite in tocanite cu pui, sau vita, fara ulei. Ceapa, ardei gras, suc de rosii, rosii si ceva carnita, hmmm…delicios. Si ciobe, la fel, fara ulei sau putin ulei de masline (3-4 picaturi).
  • acum mananc si paine integrala. Imi asez 2-3 feli si spun asa: “asta e portia mea, pe ziua de azi“. In multe zile, nici nu ma ating, dar atunci cand am pofta, pot sa pun si putin unt (doar putin), salata de vanata (doar puntina), chiar si putine icre. Vei vedea ca sunt zile in care nu ai nevoie de paine.

Stii doar ca pofta e “criminala” si sub o forma sau alta trebuie satisfacuta, dar nu in primele 15 zile. Deloc!

Mi-e pofta de dulce, am grija sa manac putin, cat incape in podul palmei si nu seara. Vreau sa rontai o samanta la un film, sambata seara, o fac. Inca nu mananc alune sau migdale sau fistic, dar imi ajung “bomboanele agricole”. Ma feresc de ulei de floarea soarelui, folosesc ulei de masline (putin), mananc legume si salate ca niciodata (nu credeam ca in vreo dimineata ma voi trezi cu pofta de legume), mananc mult peste, manac pui la rotisior sau la grill, si mai rar vita (nu stiu intotdeauna s-o gatesc).

Odata pe saptamana, o masa, ma pot rasfata cu tot ce vreau, dar parca a doua zi ma simt vinovat.

Deci, de poate

Nu vreau sa te invat sa mananci, vreau doar sa-ti spun, cum am ajuns eu la o anumita greutate si cat de multumit sunt de modul in care ma hranesc. Ma simt apropape complet si stiu ca am de munca in fiecare zi cu mine si cu creierul meu, pentru ca acolo e “nebunia”, in creier!

Peste, pui, legume, tarate cu iaurt, un pic de dulce, cafea fara zahar sau putin zahar, rontait de seminte sambata la un film (pentru a nu elimina micile placeri), dulce cat incape in palma, fructe (dar eu, mai putin), apa, cam 1,5 litri/zi, fara sucuri, alcool cat de putin si seria o poti continua tu, cand te simti bine cu tine. Sa nu uitam de sport, atat cat poti, insa minim 30-60 de minute de mers pe jos in fiecare zi. Eu combin cu un baschet, si un fotbal!

Poate te ajuta acest material!

PS 1: Conteaza de cate kilograme am “scapat?” Daca da, spune-mi!

PS 2: Citeste si punctul 4 din acest articol, sigur te-ajuta! (click…https://www.investestecorect.ro/8-mari-regrete-ale-varstei-30-35-de-ani/)

Iulian (ce se simte mult mai bine) Costea