19 Aug

Nu mai vreau sa ma mai ascund dupa deget

Eram plin de invidie candva. Acum am mai selectat-o.

Sunt usor invidios doar pe acei ce au dobandit nu si pe acei ce au avut intotdeauna.

Ma uit in continuare la masini super luxoase si ma pasioneaza, insa nu mai simt invidie decat in momentul in care soferul care coboara, se oglindeste in asteptarile mele. Imi place masina, insa daca coboara de la volan un nenea pe care-l stiu de cand era mic ca duce fete in afara continentului si ca e stapanul lor, ma incearca alt sentiment si anume GREAţa. L-as pocni pe insuportabil, insa tin prea mult la mine si la familia mea s-o fac. Si plus ca mi-am setat sa nu mai reactionez decat in acele momente cand sunt fizic lovit.

Dincolo de ceea ce simtim eu si tu paralel cu verbul “a ravni”, despre altceva e vorba.

Am obosit sa fiu un macho sarac si fara succes. Am obosit de pe vremea cand eram in facultate. Nu mai stau de mult cu degetul intins spre toata lumea care ma deranjaza, pentru ca am inteles ca atunci cand un deget e indreptaat catre lume, celelate sunt indreptate catre tine.

Nu ma mai ascund, nu ma mai dau rotund decat pe ceea ce sunt. Am intaietate in ceva, pentru ca stiu, pentru ca am experienta, pentru ca am invatat sa fiu eu, pentru ca stiu si cand sa fiu umil, pentru ca, pentru ca…sunt multe motive la mijloc.

Procesul in care individul se regaseste in viata, are un singur scop; CONSTIENTIZAREA POZITIEI ACTUALE si neaparat daca nu-i convine, urmeaza modificarea directiei. Ai trecut prin etapa asta si nu-i ajuti si pe altii s-o inteleaga? Foarte rau! Si tu ai fi vrut sa-ti arate cineva “cum se face”.

Azi, eu si tu ne declaram multumiti pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce avem. Si avem. Daca vrem putem face o lista cu obiectele materiale de prin casa sau de prin fata blocului pe care le posedam.

Avem asa:

  • doua masini
  • plasma si lcd in toate camerele
  • scule pentru muzica
  • retro si videoproiectoare
  • canapele de piele, vinilin si velur
  • 30 de icoane
  • 40 de perechi de pantofi si 10 perechi de blugi negri si albastri (sau jeanşi)
  • oale de la tefal
  • aspirator nou nout
  • laptopuri si desktopuri ultra scumpe
  • tablete si iphone-uri, si lista merge ţanţosă inainte.

Dar noi ce suntem? Suntem noi lista de mai sus, sau suntem oameni ce am fost creati sa ne folosim de unelte si sa iubim alti oameni?

Si de fapt intrebarea este; Iubim oameni si ne folosim de obiecte sau invers?

Eu zic asa; hai sa nu ne mai ascundem dupa ceea ce posedam ci sa ne aratam unii fata de altii adevaratele sentimente, pentru ca mai apoi sa facem un pact. Pactul sa sune cam asa: Nu ne mai ascundem dupa deget, spunem si aratam totul in detaliu, totul avand un singur scop si anume corectarea stilului de viata si modificarea directiei daca aceasta e gresita.

 

Cu drag

Iulian Costea

 

14 Aug

Ce ar trebui sa intelegem din momentele de confuzie

“Abia in momentele noastre cele mai intunecate ne concentram ca sa vedem lumina.” Aristotle Onassis

Mai toata lumea trece prin astfel de momente.

Momentele si zilele acelea in care amesteci realitatea cu ceea ce ai vrea tu sa se intample. Clipele sau chair viata ta idealista se fac “terci” cu realitatea cruda si uneori absurda. Iti faci planuri si dintr-o data nimic nu ti se mai potriveste.

Stii, cand ceea ce percepi tu a fi in regula, altii percep a nu fi in regula si de aici apare si confuzia personala. Ceea ce crezi tu despre fapte si eveneminte Vs. ceea ce cred altii despre aceleasi intamplari.

Concret, ar trebui sa intelgi ca in momentul in care incepi sa devii usor confuz, chair acele momente se pot reflecta in realitate. Ai o situatie careia nu-i gasesti cel putin o solutie, pentru ca “ieri” o priveai altfel, dintr-un alt unghi, astazi, cand esti usor confuz, trateaza-o ca pe realitate. Momentele in care nu stii ce mai e corect, analizand cu ziua precedenta ti se par cu totul altfel. Dar daca iei de bun ceea ce gandesti atunci cand “crezi” ca esti confuz? Si daca pur si simplu chiar in acele clipe de gandire iei o decizie? Ce se intampla?

Zicem tot timpul sa fim si sa ramanem rationali, cu toate acestea emotiile ne stapanesc pretutindeni.

Chiar si atunci cand iti propui sa ramai rational, te domina emotiile. Actionezi la fel de instinctual, indiferent de cat de mult analizezi o situatie. Ia si incearca. Ce decizie ai luat in ultima vreme? Cum si de ce ai luat-o? Dupa cate ore/zile de analiza. Ce a stat la baza luarii deciziei? EMOTIA, desigur. Ceea ce-ti da emotii arata ca te vei implica imediat emotional.

Deci, atunci cand crezi ca esti confuz, poate fi o simpla poarta spre realitatea sigura. Nu lua decizii spontane in aceste momente, insa analizeaza atent ceea ce ai gandit in acele clipe. Aceea poate fi realitatea!

Aveam un exercitiu la un moment dat, sau mai degraba o evaluare 360 de grade. Suna cam asa;

Pune pe o foaie de hartie,  3 puncte forte ale tale si scrie cate ceva in parte despre fiecare, incluzandu-te pe tine.

Apoi raspunde la urmatoarele intrebari;

  • Cum sunt eu?
  • Ce sunt?
  • Cum ma comport?
  • Care e caracterul meu?
  • Cum ma imbrac?
  • Ce spun?
  • Cum spun?…

Pune sa faca acelasi exercitiu si pe 2 dintre cunoscutii tai, da-le si lor de stire (ar trebui sa stie deja), despre cele trei puncte forte ale tale. Ei vor nota daca le ai si vor scrie in cateva randuri despre fiecare in parte. Cei doi trebuie sa te analizeze pe tine, pentru ca de asta se numeste exercitiu/evaluare 360 de grade.

Pune-i sa-ti raspunda tot in scris la intrebariele de mai sus. Totul cu privire la tine.

Daca ai avut “curajul” sa-ti faci acest exercitiu, esti  mare!

Apoi, compara ceea ce crezi tu despre tine, cu ceea ce cred cei doi si fa o medie.

Sunt doua situatii ce pot aparea din acest test:

1. te vei supra-evalua

2. te vei sub-evalua

Si dupa acest exercitiu, evident vei deveni usor confuz, insa gata sa intelegi care e de fapt realitatea.

 

Cu drag

Iulian Costea

 

11 Aug

Sper ca de azi o sa intelegi ca o sa-ti fie greu

Ai un vis…Cu totii avem cel putin unul. Un vis pe care-l proiectezi in viitor si pentru care lupti zi de zi cu indarjire.

Dupa cateva “lupte”, apare oboseala, neincrederea in sine, descurajarile celor din jur, demotivarea si in final renunti.

Nu stii cat de aproape sau de departe ai fost in realizarea lui. Ai “sapat” 50 de metri si cand mai aveai cativa  pentru a ajunge sa te bucuri in sfarsit, ai renuntat.

Si pentru ca niciodata nu stii cat esti de aproape, iti spun sa continui indiferet de cate obstacole iti apar in cale.

Drumurile pavate cu flori, nu-ti vor aduce gloria.

Ma opresc aici cu detaliile, insa priveste cu atentie filmuletul de mai jos. Ar trebui sa te inspire si sa te faca ca niciodata sa nu te mai opresti din drumul pe care ti l-ai trasat.

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=yI-eaP-o9VU”]

 

Iulian Costea

08 Aug

Faci diferenta intre noroc si ghinion?

Te lovesti cu roata masinii de o bordura sau un bolovan de pe marginea drumului, cu o viteza de 50 de km/ora.

Te dai jos din masina si incepi sa injuri, si sa pomenesti de toate neamurile si “prietenii” ce te-au blestemat.

Dupa ce rezolvi pana, in timp ce iti reiei drumul exclami: “Ia uite bă ce ghinion!”

Da, intr-o mica masura ai dreptate, dar hai sa reevaluam totul si mai scenarist. Ai 50 km/ ora, viteza legala si brusc te lovesti de o piatra de pe marginea drumului. Pierzi controlulul volanului si te lovesti de o bordura ricosand in masina de pe contrasens. Masina de pe contrasens ricoseaza si ea…etc. Asta ce mai e? Cat de mare mai e ghinionul acum? In scenariul unu esti ghinionist sau norocos? Esti norocos, pentru ca putea fi mai rau!

AI INTELES?

De multe ori nu stim sa facem diferenta intre ghinion si noroc. Totul are o logica. Tot ce ni se intampla parca e coordonat de undeva, de cineva, de ceva si asta te sperie uneori cand constientizezi.

Insa, daca asteptarile tale de la viata sunt presetate doar pe noroc si nu intelegi ca tot ce se intampla “rau” in viata ta, are si o doza de bine, nu prea poti aprecia sau estima o situatie menita sa te ajute sa inveti ceva.

Norcul e perceput in mod diferit si imediat o sa-ti spun ce mi s-a intamplat mie ieri.

Unii cuantifica norocul doar intr-un castig poate nemeriatat la loterie. Altii considera norocul venind din starile de bine provocate de cei din jurul lor. Altii se simt norocosi pentru simplu fapt ca sunt sanatosi, iar altii cred ca s-au nascut sub o zodie ghinionista.

Adevarul e doar in ceea ce percepem noi a fi ghinion si/sau noroc. Norocul nu se cuantifica, el nu poate fi masurat. Poti doar sa intrebi pe cineva cati bani i-a adus norocul, insa acel cineva iti poate raspunde doar dupa un castig peste noapte si mai ales nemuncit.

Nu astepta sa vina norocul in abundenta. Bucura-te de ceea ce esti, de ceea ce faci si considera-te norocos ca citesti acest material. Acum 100 de ani, gaseai astfel de materiale si multe altele, foarte rar. Orice te face sa simti o stare de bine temporara, te face norocos. Trebuie doar sa constientizezi.

Ieri, mi-am stabilit o intalnire cu o veche colega pentru o discutie. Sunt intr-un proiect nou de 1.5 luni si trebuia sa fac cateva meniuri pentru un client. M-am intalnit cu persoana care imi face grafica si printul, inainte de a veni colega si din vorba in vorba, am ajuns sa ma recomande la 3 clienti noi din primele 30 de minute.

Cat timp colega ma astepta la masa vecina de la o terasa din Pitesti, am avut acest scurt dialog cu omul care m-a recomandat la 3 clienti pusi pe lista mea scurta pentru abordare. Am finalizat discutia si am povestit si colegei cum am fost recomandat repede celor 3 clienti si m-am exprimat fericit; SUNT NOROCOS. Am venit pentru o discutie, am extins aceasta discutie, am relationat si am primit instantaneu 3 recomandari.

Da, sunt norocos, dar daca nu-mi dadeam seama de asta aveam vreun motiv de bucurie?

Depinde de cum privesti norocul, depinde ce imagine iti faci cu privire la ghinion.

Cu drag

Iulian Costea

06 Aug

Pur si simplu nu mai poti? Ia-ti o pauza

Si ajungi seara acasa frant dupa o zi plina. Se spune ca o zi de munca plina se cunoaste atunci cand esti istovit de puteri si nu vezi altceva in fata ochilor in afara de pat. Oare?

Ce sa ai ai timp de meditatii si sa-ti evaluezi ziua? De unde?… somn adanc si de maine o alta zi din aceeasi categorie.

Si cand mai analizezi ce ai facut in ziua/saptamana respectiva? De tine cine mai are grija?

Oamenii de succes nu muncesc pe branci, unde mai pui ca fac exact ceea ce le place!!! Atunci cand faci cu adevarat ceea ce-ti place nici nu mai simti munca.

Insa, daca pici rupt de obosit dupa o zi de munca, nu inseamna neaparat ca ai fost sau ca esti eficient.

Si ca sa vezi intr-adevar daca esti sau nu eficient si sa poti sa-ti antrenezi vointa, fa urmatorul lucru:

ATUNCI CAND AI CEL MAI MULT DE LUCRU, IA-TI O PAUZA DE O ORA.

Ia pauza asta numai pentru tine si relaxeaza-te. Exact!!!, in mijlocul zilei, in mijlocul evenimentelor, ia o pauza de relaxare. In fiecare zi daca se poate! Mergi intr-un parc si citeste ceva relaxant. Savureaza un pranz delicios. Plimba-te pur si simplu. Orice te ajuta sa te eliberezi de stresul provocat de multitudinea de operatiuni.

Napoleon, chiar in timpul luptei cand nu mai avea solutii si strategii de cucerire, tragea un pui de somn de 10 minute pe front. Se trezea si ii veneau idei geniale.

Fie ca esti angajat, fie ca esti antreprenor, pauza e bine venita. Dovedesti ca ai putere si ca respecti una dintre regulile stricte ale asertivitatii:

Poti reveni asupra unei decizii luate si modifica elemente sau iti poti schimba radical decizia.

Poti gresi, poti esua, poti sa fii slab…dar nu-ti mai poti permite sa nu iei o pauza pentru tine.

Inainte sa-mi iau aceste pauze, care in fond ma fac mult mai eficient si ma ajuta in concentrare, veneam acasa seara…beam un ceai, mancam ceva si somn de voie. Un somn greu, fara sa ma odihnesc in totalitate si demotivare crasa.

Acum, vin seara acasa si pur si simplu ma uit pe geam. Iau aer, ma bucur de racoare si ma gandesc putin la ziua de “maine”. Ma trezesc dimineata (inaintea tuturor) si-mi fac panul de bataie pe ziua in curs.

Atunci cand task-urile devin urgente, in mijlocul evenimentelor, imi iau o pauza de o ora si imi golesc mintea de “cele distructive”.  Stii de ce? pentru ca nu exista sarcini urgente… Revin in activitate mult mai atent ma concentrez mult mai bine, avand mintea limpede.

E dreptul tau la pauza, e decizia ta cu privire la tine.

 

Cu drag

Iulian Costea

20 Jul

Stop, si de la capat

 

NIMIC NU RAMANE LA FEL!

Mi-a fost frica de schimbare si pot sa spun ca m-am vindecat total. Insa pana am ajuns aici…

La fel esti si tu, cel/cea care atunci cand in viata ta cea mai mica decizie poate schimba doar o parte din confortul tau. Atunci cand se intampla asta, se instaleaza si disconfortul. Nu esti pregatit sa dai 10 ani de confort total pe 10 zile de munca asidiua, schimbare si reorientare.

Sa-ti spun de ce; obisnuind creierul intr-o singura directie, atunci cand ii vei “comanda” o alta, nu se va mai simti in “apele lui” si iti va dicta tot felul de alte directii mult mai simple si confortabile.

DE OBICEI SCHIMBAREA DUREAZA PUTIN

Te-ai reorientat, ti-a propus sa mergi si sa actionez altfel decat ieri, e mai mult decat clar ca schimbarea e singura solutie. Ti-ai propus, stii ce e de facut, insa cand actionezi si faci un pas inainte, executi si doua miscari inapoi plus 100 de scenarii negativiste.

Schimbarea, e doar o chestiune de constientizare. Schimbarea nu-ti poate aduce decat bine. Daca ai decis sa schimbi ceva, e clar ca asa nu mai merge. Insa uiti repede acest aspect si te-ai intoarce la vechile obiceiuri in secunda doi cand creierul simte disconfort. Aici e totul, forteaza-te sa mergi inainte, nu trisa si tine drumul drept.

Da, schimbarea dureaza putin si e vorba de cateva secunde de constiinta. Vei munci mai mult sau mai putin, asta nu conteaza. E important sa stii, ca daca stai pe loc, nimeni nu va veni sa repare un sistem de mult stricat, daca nu pui tu mana pe treaba si mai ales daca nu decizi.

In ultimii 3 ani, am schimbat 5 proiecte si toate au fost foarte diferite, tocmai din dorinta de a-mi obisnui creierul cu schimbarea. Vreau sa-l adaptez celor mai bruste schimbari si sa ramana fara reactie atunci cand eu decid ceva.

Cunosc oameni care lucreaza de 30-35 de ani in acelasi loc si la auzul cuvantului schimbare se invinetesc la fata. Asta e, acolo s-au obisnuit si e mai mult decat clar ca nu vor mai face niciun pas ca sa inteleaga ca schimbarea e buna. Poate nici n-au nevoie de schimbare.

Noi, generatia tanara de azi, trebuie sa intelegem ca nimic nu trebuie, insa e de datoria noastra sa ne incurajam pe noi la schimbare si la adaptare, apoi pe copiii nostri. Ei nu vor mai suferi, atunci cand vor intelege ca nimic nu ramane la fel.

Un manager, pus proaspat in functie, intelege repede la ce se expune si:

-actioneaza

-decide

-modifica

-revine

-comunica

-etc…, astfel incat la sedinta de finalul lunii, nu va mai sti cum anume a procedat, insa se vor vedea rezultatele. Daca nu a decis, nu a modificat, nu a revenit la o decizie, risca sa declara pierderi, deci nu s-a adaptat.

Pot sa-ti recomand sa citesti “Cine mi-a luat cascavalul“, ca sa vezi si tu cat de buna e schimbarea si cat de mult bine ne face.

Dupa numai doua saptamani de la schimbare, te vei simti cu adevarat util. Vei fi alta persoana, te vei respecta si o sa primesti mult mai mult respect. O sa rasufli usurat dupa ce lucrurile se vor aseza. Ai decis sa schimbi ceva, lucreaza cu placere in fiecare zi si nu trata superficial nimic. Apoi, vei vedea ce frumos se vor aseza lucrurile.

Schimbarea a adus in lume PACEA, tot schimbarea ne-a dat nou masini mai bune si mai frumoase, aceeasi schimbare permite la sute de mii de romani, ca si copiii lor sa studieze in alte tari.

Confortul nu se simte decat atunci cand crezi ca e cazul sa faci o schimbare.

“Inainte era mai bine”. Serios? Intreaba-te ce era mai bine?

 

Iulian Costea

 

11 Jul

Fii pe faza si actioneaza. Dupa 35 de ani, e mai greu decat crezi, dar nu imposibil.

Ieri 11.07.2013, am vazut un reportaj care m-a fascinat si m-a facut sa-mi curga o lacrima de invidie.

Pe Insula Palmier din Dubai, locuiesc si cativa romani, printre care si Iulian Costea, directorul Alcatel Europa. Pentru rezulatatele deosebite in plan profesional i s-au oferit conditii de viata aproape de poveste in plan personal.

Am inghitit in sec, nodul greu din gat. A fost poate pentru prima data dupa mai bine de 2 ani cand am simtit invidie. Partea cea mai buna e ca azi, acum, in dimineata asta la 7.50 am acelasi sentiment. 🙂 Nu mi-a trecut.

As vrea sa ajung sa locuiesc acolo, as vrea sa ajung sa locuiesc intr-un loc ca Insulele Palmier din Dubai, insa nu am posibilitatea materiala si nici nu prea stiu de unde s-o apuc acum sa fac mai multi bani pentru a incerca sa ma vad in acel peisaj.

Nu mai vait si nu neaparat ca dupa  5 minute de interviu al tizului meu, vreau sa traiesc acolo. Nu despre asta e vorba. E vorba ca din nou sunt un pic suparat pe mine.

N-am actionat mai devreme, n-am riscat mai mult, n-am accelerat constant, n-am stiut sa fiu mai ferm. Cred ca daca eram la 20 de ani cum sunt acum, azi erau doi Iulian Costea cu adresa fixa pe Insula Palmier. Dar asta e viata, nu ai mintea de la 32 de ani la 20.

Zece minute mai tarziu, acelasi post TV, ii intervievau pe sotii Zenga. Walter Zenga, sa nu uitam a antrenat echipa Steaua. Acum sotii Zenga au o casa tot pe aceeasi Insula si italianul, isi face aparitia cu doi copii in brate, pe plaja goala si nisipul fin. Poarta o o pereche de jeansi, usor suflecati, un tricou si bineinteles nu poarta pantofi. Acasa, nu se poarta pantofi, Povesteste ca azi e atrenorul unei echipe arabe si ca se simte minunat. Normal!

Ceea ce m-a facut mai meditez un pic, si faptul ca scriu acest material, e o declaratie absolut fantastica a lui.

De la o la 37 de ani, n-am stiut ce e viata, insa azi stiu“, asta a spus omul cu doua maini doua picioare si un cap. Se citea fericirea pe fata lui. Mai rar vezi asta.

In acelasi timp, noi dam vina pe Romania si pe faptul ca nu ne mai creaza locuri de munca. Intr-o masura e adevarat, insa locurile de munca ce le creaza Romania, nu-ti aduc maxima fericire la 37 de ani. Nicodata!

Asa ca daca ai azi 10.000 sau 50.000 de euro, nu mai sta cu ei in buzunar sau in banca. Pune-te la punct in domeniul afacerilor, slefuieste-te, pregateste-te, asociaza-te si investeste in ceea ce crezi tu de cuvinta. Altfel, ii vei cheltui, nici nu-ti dai seama cat de repede si de haotic, iar la 35-37 de ani, e posibil sa-ti cauti un loc de munca prin site-uri de profil.

Personal regret doua lucruri in viata:

1. Ca nu am inteles mai repede, cum sta treaba cu afacerile si profitul.

2. Regret ceea ce nu am facut, nu ceea ce am facut.

Actioneaza, nu mai sta. In Romania nu se va mai schimba nimic, dar absolut nimic.

Citeste si “Toata treaba e de scanteie“. Poate te ajuta acum sa intelegi ceva.

 

Iulian Costea

03 Jul

Toata treaba e de scanteie

Stai, te framanti, te stesezi, te gandesti la rate si datorii si te iau durerile de burta.

Ametesti numai cand te gandesti ca poate nu ai realizat mare lucru din ceea ce ti-ai propus.

Ai dubii in privinta ta de fiecare data cand un apropiat iti spune fara sa gandeasca ca esti “expirat”. Ai incredere in orice rahat care-ti genereaza pe moment o stare de bine. Iti spun foarte pe fata, ca e doar o chestiune de moment. Cand te simti bine pentru 10 minute dupa o discutie legata bine in context, insa 1 ora ma tarziu revii la nemultumirile tale, nu faci decat se te amagesti.

Si azi asa, maine asa, pana cand ajungi sa nu mai ai incredere in tine absolut deloc.

Dar iarasi intreb, de ce?

Si tot eu raspund: Pentru ca nu e nimic gresit in toata ecuatia asta, astea sunt timpurile si majoritatea actioneaza in aceasta directie distructiva. Daca cineva ti-ar da algoritmul pentru o viata mai buna, sunt sigur ca nu l-ai crede, iar daca l-ai crede nu ai pune in practica decat pe bucatele mici de tot, ce n-or sa te ajute.

Si atunci, ce sa fac – te intrebi tu?

Pune mana si indrazneste sa ceri maximul de la tine si de la cei din jurul tau.

Si nu asa, nebuneste. Iti tii mintea antrenata, ocupata, angrenata si intr-o zi o sa-ti vina o idee sclipitoatoare…crede-ma pe cuvant!

Esti intr-o pozitie ce nu te multumeste acum? Mergi pana la varf, si cere tot, fara ezitari! Cate vieti ai? In care dintre aceste vieti o sa ceri totul?

Pune gandurile tale bune pe hartie, aseaza-le ordonat. Toate planurile tale, toate ideiile, asterne-le, recapituleaza-le si mergi pana la varf si cere, cere, cere. Cere de la cei ce au si iti pot da totul inschimbul increderii tale.

Ce se intampla daca ceri? E posibil sa primesti, asa-i?

Ce sa intampla daca nu ceri? E posibil sa ramai “mic” toata viata, corect?

Nu mai ezita, nu asta inseamna diplomatie si pasi mici. Asta e amanare! Dupa ce obtii tot ce ai vrut (atentie, tot ce ai vrut nu e totdeauna 100% ceea ce ai nevoie), atunci porneste cu pasi mici. Fii convins 100% ca ceea ce ai schitat pe foi sau in calculator o sa mearga. Si daca nu merge, ce sa faci? Ma umbli inca odata la sistem iar daca nici atunci nu merge, asta e. O iei de la capat. Repet, cate vieti ai? De ce sa astepti si mai ales pentru ce? Da, asa e, toate la timpul lor, dar daca timpul lor e cand ai 60 de ani, ce sfaturi poti da altora? Ce le vei spune copiilor tai? Sa astepte?

Asa ca, ai idei, ai motivatie, te ia cu claduri cand te gandesti cat de bine ar putea merge lucrurile in stilul creat de tine? Asta inseamna ca ai potential. Si nu-ti spun baliverne!

Lucrezi pentu patron? De azi, de maine (dar nu mai taziu de maine), sa vrei mai mult si astfel schiteaza un plan, ai incredere in tine si mergi la varf si prezinta-te ca un om reinventat si plin de curaj. Cere, cere, cere! Daca ti se da…foarte bine, daca nu…nicio problema mai sunt si alte oportunitati. O sa razi. Sunt multi oameni de caracter ce asteapta cereri de la astfel de oameni motivati.

Daca ai ajuns sa citesti pana aici, mie mi-e mai mult decat clar ca vrei mai mult si nu mai ramane decat sa cladesti si sa ceri.

E posibil ca in acest moment sa nu ai “scanteia” asta, insa cand va veni, aminteste-ti de acest material si aminteste-ti ca suntem 6.7 miliarde de oameni pe planeta Pamant,  dinte care doar 2% au facut totul asa cum si-au dorit ei.

Maine dimineata cand te trezesti, mergi la oglinda si spune: Salut, sunt eu…………………… si de azi aleg sa fiu mare. Spune asta in fiecare dimineata si apoi cere si actioneaza!

Fa-o acum pana nu e prea tarziu!

 

Cu drag

Iulian Costea

27 Jun

Am uitat de noi, am uitat de cei din jur

O sa-ti spun in finalul materialului, o poveste emotionanta si in acelasi timp cu un grad crescut de constientizare pentru multi dintre noi.

In goana dupa tot felul de bunuri si elemente palpabile si nepalpabile, alergam ca orbii. Alergam in intuneric cu masca amaraciunii adanc trasa pe ochi, incat atunci cand credem ca am ajuns la destinatie, de fapt ne lovim de un perete dur.

Cucui dupa cucui!

Tratam o durere care mai atent privita nu exista. Asa am invatat noi sa luptam ca sa obtinem ceva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ni s-a implementat adanc ideea de valoare, fara sa stim de fapt ce reprezinta aceasta.

Ne uitam la televizor avizi de evenimente cu scanal intens sperand ca vedem la semenii nostri mai multe probleme decat la noi. Zi de zi ne amaram cu ganduri si scenarii inutile. Servim portii mari de suferinta provenite din reclamele agresive ce ne îmbie sa cumparam ceva ce stim nu putem obtine cu banii din buzunare. Facem credite si ne indatoram ca niste nemuritoi, fara sa stim ce ne rezerva iţele vietii in 6 luni. Mancam in graba, de parca cineva ne pandeste dupa colt sa ne fure bucatura de la gura.

Ne doare stomacul de invidie cand vedem ca vecinul si-a cumparat o masina noua, insa uitam sa-l felicitam pentru achizitie. Ne purtam fals cu prietenii si familia iar atunci cand ni se atrage atentia, spunem foarte eliberati de povara “Nu mai am timp…”. Rupem randurile cand ni se cer 300 ml de sange pentru a salva o viata si exclamam la fel de eliberati “Asa a vrut Dumnezeu…”. Muncim pana cadem lati, nestiind ca banii nu pot acoperi temerile interioare si ne dam seama tarziu de acest aspect. Cadem la orizontala epuizati de inca o zi plina de munca si-i ignoram pe cel de langa noi. Ne vizitam parintii si rudele tot mai rar sub falsul pretext de lipsa de timp. Furam ideile bune ale partenerului de dialog si-l descurajam ori de cate ori avem ocazia cu sfaturile noastre pline de intelepciune. Stim intotdeuna cum altii trebuie sa-si traiasca viata. Dam sfaturi familiilor cu privinta la educatia copiilor si la faptul ca acestia gresesc, insa noi nu avem copii. Ne iubim semenii atat de tare incat le aratam numai defectele.

Barfim tot ce misca. Luam la puricat ministrii si parlamentarii in functii si le blestemam familiile. Ne ignoram copiii cu buna stiinta, chiar daca stim ca ei sunt viitorul nostru. Uitam cine am fost, uitam cine suntem. Ne amagim cu 100 de grame de vodka cu suc de mere, sperand ca uitam si de maine o luam de la zero cu insensibilitatea noastra. Tipam unii la altii de parca intre noi ar fi o distanta de 100 de metri, cand de fapt ne despart doar 20 de centimetri.

Iubirea, compasiunea, intelegerea, comunicarea, ajutorul, suportul, unde sunt?

NU, lumea nu e asa, asa am construit-o noi. Altadata era altfel.

Am senzatia ca de mult iubeam oamenii si ne foloseam de obiecte iar acum e invers.

 

 

POVESTEA PE CARE AM PROMIS-O, SUNA CAM ASA:

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“. 
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata !… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Chiar nu putem fi mai buni?
Imparte cu prietenii tai materialul, da share!
Iulian Costea

10406876_685228691515033_2661393504799662498_n-1.jpg

 

 

26 Jun

Gunoiul se pune in faras si apoi se arunca

Daca ai momente cand simti ca n-ai realizat mai nimic in viata, nu e capatul lumii si nici al pamantului. E pur si simplu constiinta ta ce a inceput sa comunice in mod direct cu tine. Pana acum se vorbea despre tine. Acum vorbesti tu cu tine!

Tu, poate ai facut, insa nu ai facut ceea ce trebuia, astfel incat cosntiinta sa te alimenteze pozitiv. Sau si mai clar, nu mai esti multumit de tine si cu tine. Gandeste-te ca sunt oameni care inca sunt la zero din toate punctele de vedere si nu se agita deloc pentru ei. Acestia sunt si mai in pericol decat tine!

Daca din momentul asta, incepi doar acuzatii la adresa ta, esti inca odata pierdut. Lasa-le, lasa trecutul, lasa-l acolo unde e. Pune-l in faras si arunca-l in gunoi.

Ai gresit odata? de doua ori? de trei ori?…asta e; acum cand ai inceput sa ai dialog intern, inseamna ca ai constientizat ca te afli in mare “rahat”. Daca te agiti si nu dormi noaptea, ce crezi ca rezolvi. Zici ca vrei sa te intorci in trecut si sa te dai cu capul de pereti sperand ca nu vei mai gresi? GRESIT! In primul rand, n-o sa te poti intoarce, iar in al doilea n-o sa poti dormi noaptea, ceea ce nu-ti va face bine deloc.

Lasa lucrurile se “curga” si corecteaza pe parcurs ceea ce considrei ca ai facut gresit pana acum.

Toata lumea plateste la facturi, nu cred ca exista om sa nu fi gresit, nu exista formula magica pentru o viata de succes si liniste deplina. Tocmai asta e, acestia sunt oamenii castigati; cei ce-si pun intrebari. “Ce-am facut cu viata mea?”, e una din intrebari.

Daca esti inca la etapa incipienta a dezvoltarii tale, intreaba-te: “Ce vreau sa fac cu viata mea?”

Ai facut cum ai crezut tu de cuviinta. Nu e bine?, nu crezi ca ai procedat corect?, schimba-te, schimba comportamente ale tale, schimba obiceiuri, uite-te in jur, plateste facturile, stai la coada la semafor civilizat, treci numai pe verde la semafor, incepe cu lucruri marunte, intra intr-un proiect grandios, fii curajos, risca, fa orice nu faceai acum 5 ani.

In continuarea materialului, o sa-ti astern anumite etape si o sa-ti pun si citate, fara sa-ti mai dau eu explicatii si propuneri punctuale. Doar citeste si fa un rezumat scris, pe fiecare din cele 15. Tine-le pe masa, pe birou, in sifonier, oriunde ai zilnic timp sa le vezi.

1. Orientare spre solutii

  • “Majoritatea oamenilor irosesc mai mult timp si mai multa energie incercand sa evite o problema decat daca ar incerca sa o rezolve”- Henry Ford 

2. Inovarea

  • Inovarea este o un termen siropos? E ceva abstract?
  • Totusi ti se cere la interviurile de angajare.

3. Lucrul in echipa

  • “Lucrul in echipa este mijlocul prin care oamenii obisnuiti obtin rezultate neobisnuite.”

4. Capacitatea de analiza

  • “Nu vei gasi solutii spunand nu exista nici o problema” – William Rostler

5. Invatare continua

  • “Indiferent de ce iti rezerva viitorul, este sigur ca vei fi nevoit sa inveti in fiecare zi din viata ta.”

6. Management de timp

  • “Am observat că majoritatea oamenilor evoluează în timpul pe care alţii îl pierd.”(Henry Ford)

7. Dorinte

8. Actiune

9. Credinte

10. Curaj

11. Fii altfel

12. Lupta

14. Increderea in tine

15. Viata

 

Alte completari, le astept cu drag si interes. Share daca ti-a placut articolul.

Iulian Costea

 

21 Jun

12 trucuri despre ce sa faci cand crezi ca esti deprimat(a)

Articole pompoase cu introduceri siropoase ca sa ajungi in final sa citesti poate 2-3 fraze, al caror indemnuri le poti pune in practica?

Hai sa intram direct in subiect.

Vreau sa presupun inca de la inceput ca nu vorbim despre depresie ca si boala si mai ales sa nu fii diagnosticat ca atare. In cazul acesta iti recomand sa soliciti ajutor de specialitate, psiholog sau psihiatru.

Vorbim de anumite stari de tristete sau melancolie.

Ca o introducere, daca starile de mai sus dureaza de mai multe saptamani, e posibil ca orice ai face, sa-ti pierzi interesul usor usor pentru orice. Pana la urma depresia nu e o boala usoara, insa nici ceva groaznic. In concluzie, poate fi invinsa.

Ce sa faci atunci cand te simti deprimat:

1. Fa un dus racoritor, si foloseste un gel de dus cu miros puternic de plante si fructe aromate. Nu te grabi, relaxeaza-te in cabina de dus sau in cada.

2. Schimba lenjeria patului (chiar daca e curata) si rasfata-te in asternuturile proaspete, dupa un dus sau o baie racoritare.

3. Chiar daca esti barbat, incepe sa faci ordine si curatenie in casa. Incepe cu baia, spala si curata tot ce intalnesti in cale. Apoi dormitoarele, living-ul, bucataria. Asta iti va da o senzatie de curatenie si ordine. Ai voie apoi, sa te “tolanesti” 1-2 ore.

4. Fa-ti un ceai proaspat, cu baza de ceai verde. Savureaza-l pana la ultima picatura si bucura-te de gust. Nu face altceva in acest timp. Doar savureaza! Ceaiul verde e putenic vitaminizat si detoxifiant pentru organism si in plus relaxeaza.

5. Fa-ti o salata de fructe cu kiwi, banane, portocale, mere, si zeama de lamaie. Mananca incet si simte gustul tuturor fructelor ca si cand ti-ai antrena papilele gustative.

6. Da fuga la primul magazin si cumpara o narghilea. Pune-ti un pahar rece, cu suc natural sau apa si relaxeaza-te langa aparatul de scos fum. ATENTIE: Nu e daunator fumul din narghilea, atata vreme cat folosesti ce trebuie si ce e indicat. Scopul final e relaxarea.

7. Traieste ca un bogat si timp de 10-20 de minute, imagineaza-te in cele mai frumoase destinatii din lume si creaza-ti propriile decoruri, locuri si actiuni. Cu totii avem dreptul sa visa, si nu ne poate impiedica nimeni s-o facem. Nici macar ratele la banci si cheltuielile zilnice.

8. Aminteste-ti ca esti un om fericit daca ai deschis ochii de dimineata. Asta inseamna ca inca ai un scop de atins.

9. Cauta in toate sertarele si in toate memoriile calculatorului tau, poze vechi cu tine. Cum erai? Cum esti acum?

10. Daca ai ocazia, si bineinteles curajul, cauta sa faci ceva sport extrem; cu adrenalina. Te va sustrage pentru moment de la orice.

11. O perioada de vreme, gandeste-te numai la tine. Fii putin egoist(a) pentru ca doar asa poti rezolva totul. Oricum ceilalti iti vor simti starea si te vor intelege.

12. Si in final, daca starile continua, elimina incet incet cauza stesului. In fond cauza acestor stari, este stresul. Rezolva-ti problemele, gasind solutiile cele mai bune in primul rand pentru tine, apoi pentru ceilalti.

 

Din categoria, ce sa nu faci, iti amintesc un singur lucru:

Nu te forta sa iesi la socializare sau la distractii cu prietenii. E bine sa ramai tu cu tine pana se rezolva totul.

Cele bune

Iulian Costea

17 Jun

Ce am invatat de la Parintele Justin Parvu in legatura cu mandria

Ieri, 16.06.2013, s-a stins din viata Parintele Justin Parvu, la varsta de 94 de ani.

Nu cunosc detalii din viata dansului si nu stiu sa-ti dau exemple concrete asupra a ce a facut pentru altii.

O sa-ti spun insa ce a facut pentru mine.

In 2011, eram implicat intr-un proiect de training si coaching cu echipele de vanzari de la Radiocom. Eram in Suceava cand s-a nascut o discutie emotionanta.

Un coleg, mi-a povestit un pic despre Parinte si despre harul pe care acesta il avea. Dupa 40-45 de minute de povestiri frumoase si emotionante, mi-am spus ca vreau sa ajung la  Mănăstirea Bistriţa din Judetul Neamt. Aveam si ceva probleme cu mine insumi si am gandit cu voce tare ca vreau sa le rezolv.

Colegul m-a indrumat si incurajat iar a doua zi, am pornit intr-acolo. De obicei, ca sa ajungi sa intri la Parintele, era musai sa astepti de la o zi pana la 2-3 zile. Am fost norocosi amandoi. In numai 4 ore de asteptat, mi-a venit randul sa stau fata in fata cu cel mai sfant om in viata. Cu cat ajungeam mai aproape de usa, inima mea ajungea mai aproape de gat. Gata, am intrat.

 

Acum ce fac?

M-am asezat in genunchi si am vrut sa-l privesc pe parintele in ochi. Ceva nu m-a lasat si mi-a pus privirea in varful picioarelor Parintelui. M-a cuprins o liniste ce pe moment m-a speriat. M-am relaxat complet si am putut sa zic doua trei cuvinte.

Mi-a pus o intrebare ce avea sa ma faca sa inteleg multe

Si-a scos un creion si un post-it si a notat ceva (nu stiu ce), fara sa ma intrebe nimic.

Momentul urmator m-a facut mandru…

Direct si fara sa-i raspund la vreo alta intrebare sau sa avem alta conversatie, m-a intrebat: “Cum il cheama pe baiatul tau?”…

şi mi s-au inmuiat picioarele!

Am raspuns mandru: “Iustin“; am incercat sa ridic capul din pamant si parca as fi vrut sa spun: “Ca pe dumneavoastra“, dar nu m-a lasat. M-a apasat usor pe cap si mi-a spus: “lasa mandria, ca nu e buna“.

Picioarele imi erau moi, asa de parca-mi curgeau, iar capul greu; nu puteam sa-l ridic din pamant.

Mi-a explicat ca sticla curată, permite ochiului sa vada soarele, iar sticla afumata nu permite acelasi lucru. O pilda de care mi-a pomenit si Calugarul Iosif, unde Parintele m-a trimis la spovedanie.

Calugarul Iosif, m-a intrebat despre ce mi-a vorbit parintele. I-am raspuns ca despre mandrie si treaba cu sticla si soarele.

Ca si canon, aveam de citit mult, chiar foarte mult…5-6 ore pe zi din ce calcule am facut eu, pentru ca avusesem grija sa-i spun Parintelui ca eu sunt credincios. Da, am fost mandru pana la capat. 🙁 Parintele Justin, mi-a aratat ca nu sunt chiar atat de credincios si mai ales ca mandria mea depaseste limitele. Calugarul Iosif, a punctat si el “echilibru” si faptul ca mandria mea, m-a facut sa spun de fapt ceea ce nu cred.

A mai punctat ca pilda a doua o s-o inteleg la timpul potrivit si sa nu caut foarte mult “s-o rezolv”. “sticla curată, permite ochiului sa vada soarele, iar sticla afumata nu permite acelasi lucru.”

Ajuns in Pitesti, am tras doua concluzii:

1. Nu pot citi rugaciuni timp de 5-6 ore pe zi, insa mandria din mine credea asta.

2. Sunt zile bune si mai putin bune in viata omului, si ca depinde de mine prin ce fel de sticla ma uit catre soare.

Echilibru, pentru cine poate. Echilibru in orice, chiar si in credinta si mai ales aici.

Despre parintele Justin Parvu, poti citii aici.

 

Cele bune,

Iulian Costea

 

14 Jun

Chiar esti ceea ce gandesti?

Ai fost la cinema la un film desigur. Stiu asta, fara sa te mai intreb.

Ai privit si ai ras, ai privit si ai plans! Crezi ca au pus ceva pe scaun care sa te faca sa razi sau sa plangi? Tu stii oricum mai bine decat mine care este motivul. La trei scaune de tine era un domn, care in timp ce tu plangeai sau radeai, el bea zgomotos dintr-o sticla cu apa, ii punea dopul la fel de zgomotos, se stergea la gura si privea in continuare filmul, fara vreo reactie emotionala.

Acele imagini de pe ecran, te-au facut sa reactionezi, in timp ce pe tipul zgomotos l-au lasat rece!

Intrebarea este unicat: daca un anumit subiect te poate face sa razi sau sa plangi, te poate face sa fii util sau inutil altora?

Titlul articolului, il dam uitarii deseori si poate cu motiv.

Un domn bine, trecut de 40 de primaveri, a afirmat ca nu crede in acest titlu, pentru ca daca ar crede asta, ar insemna sa fie fata. Mie mi se pare destul de rezonabil, pentru ca asta ne face sa ne intrebam: ce anume ne influenteaza modul de gandire?

Punctual, ceea ce se intampla in mintea ta, si oamenii cu care te asociezi iti influenteaza gandirea. Gandirea iti influenteaza actiunile. Actiunile iti influenteaza performanta. Performanta are un rol crucial in determinarea gradului de succes si de fericire.

Un exemplu:

Intr-unul din episoadele unui serial horror, un maniac isi face abonament la una din bibliotecile cunoscute. A doua zi, asociatia bibliotecarilor, raporteaza 100.000 de noi tineri ce din ziua respectiva, detin  permis de intrare in biblioteca.

 

Alt exemplu:

O companie de confectii, si-a prezentat noua colecite de jeansi. Nimic neobisnuit, insa toata prezentarea a fost facuta in show-ul Oprah. Nu era vorba de reclama, era pur si simplu o prezentare a noilor tendinte. In urmatoarele 72 de ore , compania a epuizat stocurile de jeansi din toate statele.

Facand o paralela intre cele doua exemple, un senator a afirmat: “Daca in treizeci de secunde vand sapun, si in treizeci de secunde vand o masina (in pauzele filmului sau show-ului), atunci in douazeci si cinci de minute de violenta fascinanta, pana la urma vand violenta.”

Acest moment in care iti trasmit acest mesaj, e foarte important. Nu ma dau deştept, insa am simtit pe propria piele.

Mesajul: Ai mare grija si fii foarte atent cu ce-ti hranesti mintea, pentru ca asta iti va influenta si afecta actiunile, care si ele iti vor afecta modul de viata si implicit viitorul.

Ma crezi pe mine, sau ochii tai?

“Daca inveti niste metode, vei fi incatusat de ele, dar daca inveti pricipii, iti vei putea concepe propriile metode.” – Ralph Waldo Emerson

 

Cu drag

Iulian Costea

10 Jun

Imi vreau copilul un campion

As fi ipocrit daca as spune ca nu mi-ar placea ca si copiii mei sa fie olmipici la diverse materii inca din scoala.

Ar creste exponential ipocrizia mea, daca as spune ca nu-mi doresc ca, copilul meu sa fie numarul unu in toate.

Eu n-am reusit sa fiu constant numarul unu in niciun domeniu (probabil nici nu mi-am propus), din mai multe motive. Atentie, motive, nu scuze. 🙂  Am avut doar secvente de campion, in “lupta” cu omologii. Am vazut la ce se expune numarul 1. O sa intelegi mai jos despre ce e vorba.

Si ca sa ma asigur ca intelegi mesajul meu, o sa-ti spun ca am fost in top, insa e mare diferenta intre a fi in top si a fi numarul unu. In atletism sa zicem, diferenta dintre locul unu si locul trei (podium), poate fi de cateva sutimi de secunda. Insa nu despre asta e vorba.

De ceva vreme sunt de-a dreptul uluit de anomaliile lumii in materie copii cu probleme inca de la nastere. Una dintre ele este autimsmul. Acei copii fara nici cea mai mica vina, se nasc, traiesc, insa au un mare minus. Ei nu se bucura atat de tare de ceea ce-i inconjoara datorita lipsei de interactiune. Nu vreau sa detaliez mai mult ce inseamna autismul, insa poti citi aici.

Si acum, revenind la ceea ce vreau  de fapt sa trasmit, imi place sa-mi vad copilul fericit, multumit si un mare campion, inca de de mic.

Sunt sigur ca si tie iti place asta, iar daca nu ai inca copii/copil, o sa intelegi cand o sa ai.

  • Asadar, ma intreb de multe ori, de ce nu pot intelege cat sunt de norocos ca am un copil normal din punct de vedere biologic? 
  • De ce nu pot intelege ca, copilul meu face tot ce poate? strict tot ce poate sa devina cel mai bun in aria lui de pasiuni, daca se poate spune asa.

Cred ca si stiu de ce! Pentru ca intotdeauna ne dorim mai mult si mai mult, dar hai sa te intreb ceva. A-ti dori mai mult si mai mult de la copilul tau si implicit de la comunicarea cu acesta, stii ce pret are? Stii cat va trebui sa platesti la un moment dat? (si nu e vorba de partea materiala).

  • Ai facut un orar strict pe disciplina pe care l-ai lipit de geam sau de patul lui suprapus si ai pretentia ca zilnic sa sa uite in el si sa respecte totul cu strictete. Crezi ca asa va deveni un campion? Fara suport si fara a intelege tu ca superficialitatea absolut normala, il relaxeaza si echilibreaza?
  • Te-ai uitat si te uiti in carnetul lui de calificative, iar atunci cand nu-ti convine ceva, intrebi doar de ce? Aici e bine sa aduci solutii intr-o prima faza. Copiii nu pot avea solutii. Cel putin nu in prima faza. Nu fii egoist, gandeste-te la el/ei si comunica.
  • Cand te intereseaza mai mult rezultatele colegilor lui (copilului tau), va intelege ca te intereseaza mai mult de ceilalti fata de el. Exemplu: “Dar colegul Ionel, cat a luat“?

Bucura-te in fiecare zi de copiii tai si de o comunicare pozitiva cu ei. Daca te uti in jur, inca din clasa I, se creaza grupuri, incep sa se ataseze de parteneri de sex opus, se cearta si se imping pentru lucruri de nimic.

Alimentatia din ziua de azi,  si nu cometez mai mut decat a-ti spune ca atunci cand eram copil, mama imi dadea sa mananc ciorbita de dovelcei si imi spunea ca e ciorbita de banane. O mancam, si de fapt tot ce mancam e sanatos. Azi, totul e plin de hormoni ce le fac rau celor mici. Incercam  cu totii sa aducem de la tara, insa nu intotdeuna aici gasim de toate.

Da, imi doresc ca, copilul meu sa exceleze, insa intai inteleleg si ma bucur ca e un copil normal.

Poate nu intelegem cat de norocosi suntem, ca suntem normali, avem copii normali si ii putem sustine si ajuta, nu obliga, forta si a stabili obiective grele fara acordul si la initiativa lor.

Suntem norocosi si stim asta, numai ca trebuie sa ne amintim zilic acest detaliu aparent minor.

Hai sa ne bucuram de copiii nostri, sa-i ajutam, sa-i intelegem si sa-i educam corect. Ei sunt viitorul orice am face.

Sa ne straduim, sa facem tot ce e nevoie, nu sa declaram ca incercam si facem tot ce putem.

 

PS: Ti-am spus ca am inteles la ce se expune numarul unu. Uite aici – https://www.investestecorect.ro/4-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii-in-evolutia-ta/

 

 

Cu drag

Iulian Costea

03 Jun

We are perfect

 

Trateaza metaforic frazele de mai jos. Pune si putina ironie, insa doar putina! 🙂

Nu te supara daca te regasesti in “situatiile” de mai jos. Zambeste putin si…trece. Nimeni nu-i perfect.

 

  • Fumezi? Daca da, sigur postezi si vorbesti  despre campanii antifumat.
  • Bei alcool? Daca da, sigur nu-ti plac betivii si declari ca ai interzice bauturile cu alcool.
  • Iti pierzi noptile aiurea? Sigur vorbesti mai tot timplul de un somn linistitior.
  • Esti invidios? Sigur gasesti conjuncturi si speţe celor ce au mai mult decat tine.
  • Furi? Esti primul care va striga “Prindeti hotul”.
  • Esti supraponderal(a)? Abia astepti sa vezi unul/una mai gras(a) si sa razi.
  • Esti anxios? Sigur ti se pare nesuferita o persoana nervoasa mai mereu.
  • Lucrezi haotic? Sigur ai o reteta asupra managementului timpului si o predai cu incredere celorlalti.
  • Ai o viata trista? Iti place sa vorbesti despre succes si fericire de parca sunt surorile tale.
  • Esti plictisit(a)? Stii intotdeuna ce sa faci ca sa nu ajungi aici.
  • Nimeni nu te intelege? Esti un geniu, insa nedescoperit inca.
  • Nu-ti mai doresti nimic de la viata? Esti in capcana ipocriziei.
  • Esti sigur ca esti unicat? Aici ai dreptate, nimeni nu e mai important decat tine. Perfect adevarat.

De ce?

Pentru ca asta ne place…sa vorbim cel mai des despre ceea ce nu avem, si sa dam mai departe sfaturi ce ne-ar prinde bine in primul rand noua. Detinem adevarul doar pe foaie si la nivel de declaratii. Cu actiunea stam un pic cam prost!

Acum ia in serios ce poti, si da share la cele ce crezi ca au sens. Studiaza din aproape in aproape si fa modificari ale comportametului tau, daca e cazul

Mi-ar placea sa mai adaugi si tu situatii ca cele de mai sus.

Iulian