• iulian@investestecorect.ro

POVESTEA Anei Dragoi

POVESTEA Anei Dragoi

Continui seria de “povesti” ale copiilor diagnosticati cu autism.

Astazi, povestea Anei Dragoi

Fiecare “poveste” ascunde o doza de dramatism si in acelasi timp o mare doza de speranta. Toti parintii cu copii sanatosi spera, ca micutii lor vor fi candva oameni de succes si le incurajeaza visurile investind in dezvoltarea lor.

Acesti parinti ce sufera astazi, nu spera decat la mica portie de fercire pentru copiii lor si la o viata normala si independenta. Speranta lor creste cu fiecare cuvant nou invatat si rostit de micut. De cateva ori am asistat la scurte secvente de terapie si vedeam bucuria de pe fata “instructorului” atunci cand “scotea” cate ceva in plus de la un copil.

Iata ce spune Florina, mama Anei, o femeie plina de speranta:

“Numele meu este  Florina Dragoi si am o fetita pe care o cheama  Ana. Locuim la tara, in comuna Golteanu , Jud. Arges  si as putea incepe in felul urmator,  povestea  familiei mele :

A fost odata o familie fericita care avea tot ce isi dorea…o casa, un copil frumos, din punct de vedere financiar eram binisor si ne iubeam  foarte  mult.  Da, “a fost”  pentru ca totul s-a schimbat intr-o secunda prin cuvantul  ‘’AUTISM’’, cuvantul  care ne-a intors lumea pe dos, noua si copilului nostru.

Ana s-a nascut intr-o zi de toamna.

Sanatoasa, frumoasa  si  vioaie, un copil dorit, special… mai special decat ne-am fi imaginat veodata!

Totul a decurs normal, la 9 luni spunea ‘’ta-ta-ta’’, a mers putin mai greu la 1 an si 3 luni, dar nu era ceva care sa ne alarmeze. Apoi, incet , lucrurile s-au schimbat, Ana era tot mai absenta , parea  ca nu ne auzea, capatase  obiceiuri  caudate, statea intinsa pe covor ore intregi, uitandu-se la o jucarie  sau  jucandu-se cu sticle  si pungi  de plastic. Incet se pierdea  ‘’UNDEVA’’  si orice am fi facut nu reuseam sa o ‘’RECUPERAM’’.

La 1 an si 10 luni am mers la pediatru, acesta s-a uitat la noi si ne-a spus din senin diagnosticul: ’’AUTISM’’. Viata noastra a paralizat atunci, tot ce a urmat a venint din inertie,  doctori peste doctori, insa nici unul care sa confirme diagnosticul pediatrului. Toti spuneau  acelasi lucru, de la stat sau de la privat, din provincie sau din Bucuresti:  ‘’INTARZIERE SEVERA  MINTALA  SI  DE LIMBAJ’’.

De atunci, am pierdut 1 an si 3 luni, pana  in momentul in care am ajuns la Targul  Mures, la medicul Rucas Elisabeta care ne-a dat un diagnostic  oficial:

-autism infantil

-microcefalie congenital (in urma rezultatului RMN)

-intarziere severa  mintala  si de limbaj

-suspiciune in sindromul “TORCH”

A fost prima care ne-a vorbit de terapia “ABA” si care ne-a sfatuit sa incepem urgent recuperarea Anei. Asa am descoperit asociatia APCA Arges, printr-un ‘’fluturas’’ din cabinetul unuia din  multitudinea de doctori la care apelasem.

Am apelat numarul de telefon de pe ‘’fluturas’’ iar in timpul convorbirii mele cu doamna Badea presedinta acestei asociatii, am programat-o pe ANA la o evaluare, si in urma aceste evaluari  am inceput  terapia in februarie 2012.

Progresele au fost vizibile chiar de la inceputul terapiei, si au continuat si  in acesti 2 ani. Astazi,  Ana, este un copil foarte iubitor, cu recuperari bune pe cognitive (stie alfabetul, culorile, cifrele pana la 10, etc)si cu multa munca acum,  la 5 anisori spune 15 cuvinte.

unnamed

 

Ea este Ana

La  APCA Arges,  am descoperit ca printre oameni exista si  ‘’ingeri’’ care ne-au ajutat in cele mai grele  momente. Financiar,  terapia ne-a secatuit, in acest moment fara ajutorul echipei APCA ,nu mai putem sustine decat 2 zile de terapie, saptamanal.

Lunar ar trebui sa achitam in jur de 1800 lei, pentru  2 ore de terapie zilnic, avand si rate lunar la banca de 1000 lei, si venituri de 2000 lei , nu mai puteam face fata  costurilor.

Echipa ‘’ingerilor’’ ne ajuta la acoperirea costurilor  lunare ale terapiei Anei, din luna noiembrie 2013 facand  mari eforturi  pe care nu le vom putea  rasplati, probabil, niciodata!

As face orice pentru fetita  mea si insa pot face atat de putin…Sunt neputincioasa!!!

Aceasta  neputinta ma macina  putin cate putin …zi de zi!

Mi-as dori sa pot continua terapia fetitei mele , atat timp cat este nevoie .

Dar lucrurile  si viata nu sunt asa cum ne-am dorit intotdeauna! Si totusi sper, asta e tot ce mi-a mai ramas, SPERANTA !

Speranta  ca  ANA sa fie un copil fericit, independent, cat mai aproape de ceea ce noi consideram ‘’normal”.”

 

Daca vrei, poti si nu te lasa “rece”, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce o pot sprijini pe Ana si pe parintii ei. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna.

Daca vrei sa iei legatura cu parintii Anei, sa-i ajuti cu o vorba buna sau financiar, contacteaz-o pe Andreea Badea, presedinta APCA la telefon: 0742.020.158.

 

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

PS: Poti citi si despre “CENTRUL APCA”, aici.

 

Iulian Costea

1014271_533863226651581_117590020_n

 

 

 

 

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!