• iulian@investestecorect.ro

POVESTEA DENISEI NEGREI – APCA Arges

POVESTEA DENISEI NEGREI – APCA Arges

Mi se pare cateodata ca site-urile de socializare se transforma usor, usor in plaftorme cu mesaje si strigate de ajutor pentru oamenii pe care viata i-a vitregit inca de mici sau la maturitate. Eu, tu, noi, nu cunoastem dedesubtul „povestiilor” si de cele mai multe ori devenim sceptici. Asta pentru ca nici eu, nici tu, nu mai avem 100% incredere in ceea ce se spune si ce se scrie, fara sa vedem cu ochii nostri. Si mai e ceva: noi nu trecem prin ceea ce trec ei.

Usor „necredincios” las pe altii sa-si faca treaba fara a-mi face sperante de bine pentru ei. Trec de multe ori peste si parca aceste povesti si strigate nu mai ating. Asta pana de curand, cand fetita unor prieteni de familie a fost diagnosticata cu AUTISM. Nu pot sa exprim ce am simtit cand am auzit, insa pot spune ca prima data cand am vazut-o (acum 1,5 ani), fizic, mi s-a parut un copil absolut normal. Cand intervine comunicarea, iti dai seama de problemele acestor copii. Metodele prin care Dumenzeu face lucrurile sa se intample sunt multiple si de cele mai multe ori de neinteles pentru noi. Dar toate au un scop, toate la timpul lor si totul se intampla asa cum ne dorim la un moment dat. Problema majora e ca nu se intampla cand vrem noi.

Scriam de APCA Arges, intr-un alt material si de vizita mea acolo – click sa citesti.

Ti se inmoaie inima, sufletul se topeste, vazand vointa terapeutilor ce se implica in recuperarea acestor copii minunati. Si cand spun minunati stiu despre ce vorbesc.

Parintii acestor copii sunt atat de atasati de micuti, incat ar face orice pentru ei, ceea ce nu pot spune de unii parinti ai caror copii sunt obsolut normali din punct de vedere psihic si fizic. Dar nu judec ci doar compar. Nici eu nu sunt atat de bun pentru copilul meu si stiu asta.

Eu ma opresc aici, si te las sa citesti prima „poveste” cu unul din cazurile de acest gen. POVESTEA DENISEI NEGREI, spusa de catre mama sa, Irina.

 

„Nu stiu cum sa exprim in cuvinte durerea pe care o avem in suflet. Imi este foarte greu sa scriu ceea ce simt si sper ca intr-o zi voi putea spune ca totul este bine cu copilul meu. Din pacate, in viata, lucrurile nu se intampla intotdeauna asa cum ne dorim si atunci trebuie sa luptam.

 

 Ea, este DENISA.

 

 

Fetita meu se numeste Denisa si are 7 ani. Este un copil special, tare vesel caruia ii place sa se joace si sa zambeasca desi autismul o strange in ghearele lui. S-a nascut pe 26 ianuarie intr-o zi de vineri nasterea fiind  la termen, cu o greutate de 3100 g , s-a dezvoltat normal pana la varsta de 1 an si 8 luni.

 

Atunci a inceput perioada de regres,  nu se uita cind o strigam, nu se juca cu nici o jucarie   era din ce in ce mai dezorientata si mai agitata. Îi placea doar sa se uite minute in sir pe carti si in oglinda. Din pacate autismul o rapea pe Denisa.  De atunci am devenit si noi la fel de dezorientati si agitati, am inceput sa batem la usile neuropsihiatrilor si psihologilor dar toti au incercat sa ne linisteasca; ne spuneau :“NU ESTE AUTIST” este doar o intarziere in dezvoltare. Desi simteam si observam ca lucrurile nu se intampla firesc cu micuta nostra nu primeam niciun gest de aprobare din partea specialistilor. Nu va spun cit de greu mi-a fost mie ca mama sa inteleg că, copilul meu are o problema si cit de greu este sa la explici altora problema ta, de aceea am stat cu ea  pina la vitsta de 3 ani crezind că se intâmpla o minune.

 

Din pacate nu am avut parte de foarte multa intelegere. Toti din jur ne spuneau ca exageram si  ne  reprosau ca noi nu stim cum sa ne comportam cu ea. Am trecut printr-o perioada foarte grea, ne simteam vinovati de ceea ce se intampla cu copilul nostru. Ne doream sa intervenim dar nu stiam cum. La varsta de 3 ani, Denisa a fost diagnosticata cu AUTISM, desi eram devastati am inscris-o imediat, intr-o gradinita speciala cu copii cu probleme unde facea terapie o jumatate de ora pe zi.

 

Dupa un an de zile mai exact la 4 ani si jumatate Denisa a inceput sa repete cuvinte auzite de la noi. Ne-am bucurat enorm dar totodata am conştientizat ca ceva nu este in regula. Atunci am mers cu ea la Bucuresti la spital unde specialisti  ne-au spus ca aceasta repetitie de cuvinte se numeste ecolalie si trebuie lucrat mult pentru a pierde din ea. Am inceput pentru prima data terapia cu ea. Am lucrat cite 5 ore pe saptamina un an si jumatate timp in care Denisa a acumulat foarte multe cunostinte.

 

Dupa doi ani de gradinita speciala am dus-o  la gradinita normala unde s-a integrat bine datorita faptului ca am intâlnit oameni cu suflet care sa ne inteleaga de la educatoare pina la parinti ceea ce a contat foarte mult pentru noi.

 

In acest timp am mers din nou la Bucuresti pentru o evaluare unde ni sa spus ca Denisa a progresat si ca trebuie sa lucram mai multe ore de terapie printre care si terapia de grup pentru socializare.

 

Am pierdut multe nopti cautand informatii si sperand la cele mai bune solutii. Ne era clar ca lucrul de atunci era insuficient. Avea nevoie de un program individualizat si mult mai multe ore de terapie (2-4 ore zilnic). Anul trecut  am reusit sa gasim o echipa extraordinara cu multa rabdare, o coordonatoare si 2 terapeute unde, Denisa s-a acomodat foarte bine invatind foarte multe lucruri fapt pentru care am hotarit sa o inscriem in clasa zero. Acolo s-a integrat bine, dar nu poate merge in pas cu ceilalti copii pentru ca ea invata si pricepe mai greu avind si deficit de atentie, de aceea ea trebuie insotita si la scoala de un terapeut, dar din lipsa banilor ea mege neinsotita si nici nu putem s-o sustinem financiar decat 8 ore pe saptamana program insuficient de recuperare. Insuficiente insa sunt si resursele noastre.

 

Problema aceasta este o alta suferinta a noastra, nu stim cum sa ne ajutam copilul mai mult. Terapia este pe cat de necesara pe atat de costisitoare.  Zambetul ei ne da speranta sa luptam alaturi de ea, sa credem in sansa ei de a fi un copil ca toti ceilalti.

 

Este trist cand in parc si la scoala copiii incearca sa comunice cu ea, dar nu stie sa raspunda la anumite intrebari puse de ei. Denisa devine constienta de deficitul sau atunci cand interactioneaza cu ceilalti copii.

 

In timp ce copiii de varsta ei povestesc parintilor cum si-au petrecut ziua la scoala, Denisa munceste impreuna cu terapeuti sai pentru a ajunge si ea un copil normal. Cu fiecare lucru invatat in terapie, Denisa reuseste sa ne smulga cate un zambet. La fel se intampa cu fiecare obiect, fiecare culoare si fiecare numar pe care il invata si il repeta zilnic. Intelege foarte multe lucruri dar comunica  putin, nu pune intrebari dar imita atit vorbal cit si gestual. Acum luptam cu ce resurse avem pentru acceptarea si integrarea  ei in societate, desi ni s-au trantit in fata multe usi incercam cu disperare sa deschidem altele iar zambetul si dorinta de invatare a  Denisei ne garanteaza ca vom reusi.

 

Din pacate, chiar daca exista o lege cu privire la persoanele cu TSA (tulburare de spectru autist), ea nu are norme de aplicare. Inca. Noi, parintii, trebuie sa facem tot ce se poate face pentru a aduna fondurile necesare acestei terapii, pentru a ne salva copii.

 

Suntem doi parinti disperati si neputinciosi care doresc din toata inima ca ea sa fie un om integrat social si un sprijin pentru mai tarziu. Din pacate situatia noastra sociala nu ne permite sa facem mai mult de 2 ore pe zi de teapie si apelam pe aceasta cale la sprijinul dumneavoastra in speranta ca ne veti ajuta.

 

Aceasta este povestea noastra, sper din suflet sa ne intelegeti disperarea.”

 

Daca vrei, poti si nu te lasa rece, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce o pot sprijini pe Denisa si pe parintii ei. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna. Sun-o pe Irina (mama Denisei) la numarul de telefon: 0728.234.624, daca crezi ca o poti sprijini cu ceva.

Daca vrei sa faci o vizita organizatiei APCA Arges, ai aici adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania.

Ii gasesti de asemenea sip e facebook, aici: https://www.facebook.com/apca.autism

Te rog, da share acestui material.

Iulian Costea

1014271_533863226651581_117590020_n

 

 

 

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!