• iulian@investestecorect.ro

POVESTEA lui Alex Duinea

POVESTEA lui Alex Duinea

Cand am avut prima discutie cu Andreea Badea, voiam sa aud/sa citesc, cat mai mult din povestile de viata ale copiilor diagnosticati cu autism. De parinti, ce sa mai zic…am cunoscut cativa si pot spune atat: Sunt epuizati, plini de speranta, apoi epuizati si plini de speranta din nou…

Acum, dupa ce am publicat cateva, le-am citit si mi-am dat seama ca fiecare putem fi in situatia lor, din nou vad cat de mici si vulnerabili suntem. Ceea ce alegem sa ni se intample in viata este mult diferit fata de ceea ce viata, deja ne-a oferit. Da, stiu suntem putin cei ce empatizam si mai putin cei care intervenim sub o forma sa alta.

Astazi, “Povestea lui Alex Duinea”, un copil ce s-a speriat atat de tare dupa anumite interventii medicale, incat intr-o dimineata a refuzat sa mai coboare din pat, sa mai paseasca. Citeste-o si implica-te atat cat poti tu.

Sunt Duinea Florina Corina, mama lui Alex, 

In anul 2001 am dat nastere unui baietel minunat, avand o sarcina normala si asteptand cu nerabdare venirea pe lume a primului nostru copil. Primii 2 ani, au decurs normal, fiind un copil vioi. Andrei, incepuse sa rosteasca primele lui cuvinte: “mama, tata, apa, cade”… nu erau foarte multe cuvinte, dar eram foarte fericiti ca le spunea.

Singura problema pe parcursul acestor 2 ani, erau racelile foarte dese, si tot timpul ajungeam in spital pentru ca facea laringita.

La varsta de 1an si 8 luni a racit foarte rau si am ajuns la spital, la urgente.

Avea o laringita atat de puternica incat nu mai putea respira.

“In urma acestei interventii copilul s-a speriat foarte rau.”

La varsta de 1 an si 8 luni a racit foarte rau si am ajuns de urgenta la spital, cu o laringita foarte puternica. Medicii au incercat sa faca tot ce se putea face dar baiatul s-a speriat foarte tare in urma acestei interventii.

A doua zi dimineata cand s-a trezit, a refuzat sa coboare din pat, sa mearga in picioare. N-am reactionat si am presupus ca este slabit….Dar zilele au inceput sa treaca si baiatul statea doar in pat fara sa mai mearga sau sa mai vorbeasca, singurul lucru pe care il facea era sa planga  atunci cand asistenta sau doctora sosea. Era ca un copil singur.

Ziele treceau …situatia nu se schimba cu nimic, noi eram neputinciosi si speriati.

Pe parcurs a inceput sa mearga, insa limbajul a lipsit cu desavarsire pana la varsta de 5 ani, iar atunci cand cineva venea in vizita pe la noi, el plangea continuu.

La varsta de 2 ani am fost cu Alex, la primul lui control si a fost diagnosticat cu “INTARZIERE IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PSIHICA CU ELEMENTE AUTISTE.”

“Cand am auzit diagnosticul am simtit cum pamantul imi aluneca sub picioare.”

Au urmat luni si ani de cosmar, controale peste controale, analize, tomograf, confuzie, speranta…

Am cautat raspunsuri si solutii insa raspunsul era unul singur; “LOGOPEDIE”….Nimeni nu a fost capabil sa imi spuna nimic mai mult.

Anii au trecut si Alex a ajuns la varsta de 8 ani

unnamed (1)

El, este Alex!

Ajungand la APCA ARGES,  am depistat ca el are nevoie de ceva mult mai complex nu doar de LOGOPEDIE ci si de o terapie mult mai complexa (ABA). Am inceput imediat sa facem terapie ABA, iar multumirea mea a fost  imensa atunci cand am vazut multitudinea de rezultate intr-un timp atat de scurt. Atunci am realizat anii pierduti, si sperantele desarte ale asteptarii in zadar.

Cu toate ca posibilitatile noastre materiale sunt reduse, stiu ca baiatul meu are potential si sanse mari de invatare…dar nu ii pot oferi un program complex de care el are nevoie. Si acum suntem si mai confuzi. Sa stim ca avem un copil ce are potential de recuperare insa sa nu avem sa ii dam aceasta sansa, practic ne irosim zi de zi.

Suntem tristi insa incercam sa nu-i aratam asta lui Alex. Pentru el, trebuie sa fim tari.

Sunt foarte multumita ca am ajuns la APCA ARGES, o speranta in viata nostra si o schimbare radical in bine pentru Alex. O sa fac tot posibilul pentru a reusi sa ii mentin putinele ore de terapie pe care el le are chiar daca stiu ca el are nevoie de mai mullt.”

Daca vrei, poti si nu te lasa “rece”, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce il pot sprijini pe Alex si pe parintii lui. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna. 

Daca vrei sa iei legatura cu parintii lui Alex, sa-i ajuti cu o vorba buna sau financiar, contacteaz-o pe Andreea Badea, presedinta APCA la telefon: 0742.020.158.

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

PS: Poti citi si despre “CENTRUL APCA”, aici.

Iulian

 

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!