• iulian@investestecorect.ro

POVESTEA lui THEO

POVESTEA lui THEO

Desigur ca, cu totii simtim emotiile. Bucurie, frustrare, nervozitate, neputinta.

Eu, citind aceasta poveste, venita de la mama lui Theo, am trecut prin toate starile de mai sus.

Va rog, cu rabdare, sa cititi randurile de mai jos.

“Eram impliniti, eram fericiti si totusi ne lipsea ceva. Aveam un copil minunat, doi copii a sorei mele luati sub tutela in urma disparitiei ambilor parinti. Dar totusi insistentele mele si dorintele de a avea inca un copil cresteau pe zi ce trece. Avand numai baieti, ne-am fi dorit o fetita. Intr-un final, ne doream un copil … indiferent, fetita sau baiat, sanatos sa fie si sa ni-l dea Bunul Dumnezeu. Intr-o zi minunea s-a intamplat. Simteam ca m-am nascut a doua oara. Zilele treceau, burtica crestea, nici nu vroiam sa aflam ce este (fata sau baiat), ne bucuram si traiam momentul din plin. Sarcina a fost usoara, controalele, analizele facute amanuntit, erau in parametrii normali. Fiindu-ne bine amandurora, activitatea de zi cu zi la serviciu a decurs normal pana inainte cu doua saptamani de a naste. A sosit si ziua cea mare cand prin a doua cezariana l-am putut strange la piept prima oara pe Theo. Era in dimineata zilei de 17 aprilie 2008. Totul a decurs foarte bine, Theo era un scump, cuminte, manca, dormea … nu simteam nimic din ce avea sa urmeze. Luna de luna mergeam la controalele de rutina de parca presimteam totusi ceva. Acelasi raspuns mereu: “Este bine!” Si totusi … observam ceva cu Theo. In jurul varstei de un an si jumatate (era deja la cresa cu program prelungit) o agitatie puternica, uneori plans, neliniste la ora de culcare, alteori prea cuminte, altadata zdrancanea usi, sticle, sertare etc … nu ne dadea pace. Nu stiam ce se intampla. Intr-un final, ne-am hotarat sa mergem la un control mai amanuntit cu toate ca medicul pediatru cand ii descriam manifestarile, lipsa limbajului, spunea ca este normal, ca unii copii vorbesc mai greu. Am ajuns la Obregia. Tin minte ca astazi, era ziua de 30 martie 2011, in aprilie implineam 3 ani. In acea zi, ceva s-a rupt in noi. Pe o bucata de hartie se asterneau cuvinte grele, necunoscute de noi pina atunci. Nu intelegeam nimic din ce ne spunea doctorul care l-a examinat … si doar in cateva zeci de minute sa ii puna diagnosticul de TSA (tulburare de spectru autist). Eram doi straini in tara noastra. Ieseam dintr-un cabinet, intram in altul pentru a se concretiza mai bine diagnosticul lui Theo. Plangeam si il priveam neputincioasa. Nu stiam cum sa il ajut, cum sa il inteleg pentru a fi mai aproape de el.

Incepea cosmarul.

Ce facem a doua zi? Incotro ne indreptam pasii? Au urmat informatii, telefoane, pareri ale altor parinti in cauza, sugestii pentru a incepe ceea ce el avea nevoie , terapia ABA. Inceputul a fost greu, facea cate putin in fiecare zi, incetul cu incetul marind timpul de terapie. Pasii au fost marunti-incepand de la a sta pe scaun, de a accepta sa ramana singur in cabinet. Plangea de-ti sfasia sufletul. Nu pot descrie cat este de dureros ca mama.

Privind in spate, sunt 3 ani de terapii zilnice, cu dificultati in introducerea si aplicarea in practica a programelor ce le avea de facut. Este foarte greu cand celalalt copil iti reproseaza ca nu ii acorzi atentia cuvenita si ca totul se axeaza cu prioritate pe cel mic. Durerea este mare, neexplicabila in cuvinte incercand sa ii explici ca el are nevoie mai mare de ajutor si trebuie sa simta atat cat poate dragostea fratelui, mamei, tatei.  Primele luni au fost groaznice, ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne intareasca pentru fiecare zi care va urma. Astazi mai mult ca oricand stim ca mai avem drum lung si anevoios de parcurs dar este drumul cel bun … drumul recuperarii lui Theo. In acest drum, multumita celor care ne-au inteles problema si au directionat catre asociatie cei 2 % necesari terapiei lui Theo de catre colegi, prieteni si oameni cu suflet pe care nu-i cunoastem, ce au inteles povestea lui Theo, s-a reusit sa se stranga bani pentru o perioada de timp in vederea sustinerii platii terapiilor. Multumim din suflet celor care ne-au fost alaturi si ne sustin in continuare, sperand ca intr-o zi chiar Theo sa le spuna “Multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine”. Costurile sunt foarte mari, terapia pe luna ajungand in jurul sumei de 3.000 lei. Orice formular 230 pe care l-am primit cu cei 2% pentru Theo inseamna terapie, recuperare, speranta la o viata normala ca noi toti. Ne-ar fi foarte greu, aproape imposibil fara ajutorul celor cu suflet la sustinerea si efectuarea orelor de recuperare.

Ca parinte a unui copil cu TSA (tulburare de spectru autist) este foarte greu sa vorbesti despre tine, despre problema ta, a familiei tale cu care te confrunti in fiecare zi de zi. Atat, ca traim cu speranta ca intr-o buna zi baietelul meu va fi integrat in societate, va merge la scoala, va fi integrat, sa se descurce a face fata societatii si celor din jurul sau care acum uneori nu-l prea inteleg ce se intampla cu el, asta ne da taria, speranta in Dumnezeu ca sa luptam. Este o lupta continua, dar de care nu ne plangem. Copiii nostri sunt daruri de la Dumnezeu si trebuie sa-i multumim ca-l avem, fereasca Dumnezeu de mai rau. Faptul ca facem toate eforturile ca ei sa mearga la recuperare cat mai mult, indiferent de sacrificii, emotional, familial, financiar, ele sunt masurate prin rezultatele copilului. Merita orice sacrificiu, chiar daca uneori fara sa ne dorim ii facem sa sufere pe cei din jurul nostru, datorita acordarii a prea putin timp pentru ce au nevoie-mama-sotie-colega-prietena. Lupta este grea,continua…

Eu cu baietelul meu Theo am pasit prima oara in cadrul Asociatiei Parintilor Copiilor cu Autism Arges inca din toamna anului 2012.

Theo

 

                                              El, este Theo

A trecut timp, perioada in care am facut zilnic terapie, kinetoterapie, integrare gradinita de stat. Greu, dar cu sarguinta si insistenta am inceput terapiile. In orice faci, trebuie sa existe stabilitate, echilibru, deschidere la nou in domeniu, comunicarea intre echipa, atat tu ca parinte cat si echipa de terapeuti cu care lucrezi, lucru ce se intampla si in cadrul asociatiei. Atata timp cat rezultatele se vad la baietelul meu, incet, incet, pentru ca evolutia difera de la copil la copil, la aceasta contribuind perioada la care incepem terapia, aflarea diagnosticului, capacitatea lui de a asimila si a se adapta la noile programe,…seriozitatea este primordiala. Nu ne putem juca cu sensibilitatea, inocenta copiilor in general, dar mai ales in cazul copiilor cu dizabilitati. Din pacate, in cadrul asociatiei apar mereu chipuri noi de copii cu problemute, dar intreaga echipa de terapeuti, incearca sa le acorde cele mai bune sfaturi, sugestii, solutii, recomandari in vederea inceperii recuperarii copiilor lor. Theo este copilul pe care ni l-am dorit, acum avem 6 anisori, este special, este al nostru, il iubim din tot sufletul, noi parintii si fratiorul sau, si facem tot ce este supraomenesc in a-l face sa fie pe cat posibil independent, inteles de oameni, integrat in societate… si acceptat asa cum este de catre noi toti…

Ne dorim tot ce este mai bun pentru el, traim bucuria fiecarui lucru invatat de el, chiar daca dureaza ore intregi de terapie pentru a descoperi caldura soarelui, culoarea lui, visam cu pasi marunti pentru viitor…dar cu multa incredere si speranta in tot ceea ce ne inconjoara si in bunul Dumnezeu si multumita celor care ne-au acordat sprijinul nu numai financiar ci si uneori atat de necesar noua-moralul.”

 

Daca vrei, poti si nu te lasa “rece”, impartaseste acesta poveste cu ceilalti si poate se vor gasi cativa oameni ce il pot sprijini pe Theo si pe parintii lui. Oirce ajutor mangaie sufeltul, chiar si o vorba buna. 

Daca vrei sa iei legatura cu Andreea (coordonatoarea centrului APCA, Arges),  contacteaz-o la telefon: 0742.020.158.

Ofera formularul 230, asociatiei APCA, si fii sigur ca ai facut o fapta buna.

Adresa: Str. Florariei, nr. 3, Pitesti, Arges, Romania

Iulian Costea

Leave a Reply

Cauta cele mai bune rezultate…

Citeste prima mea carte…

    AI GARANTIA 200%!

Asculta primul meu CD motivational…

    AI GARANTIA 200%!