08 Feb

De ce pleaca angajatii buni?

lentile-de-contact-colorate-lensa-logo

 

 

 

 

Un studiu recent a venit cu o concluzie surprinzatoare.

Studiul se refera la plecarile angajatilor buni din companii.

 


”In momentul in care pierzi un om  sau mai multi oameni buni, uita-te la primul supervizor din echipa.”

Bine, de dorit ar fi sa nu pierzi un om bun din cauza unui supervizor, nu? Dar cum a ajuns un manager sa ”piarda” oameni buni? Motivele sunt multe, desigur…

Mai mult decat orice alt motiv, el (supervizorul direct) este motivul pentru care oamenii raman să prospere într-o organizatie.

Si tot el este motivul pentru care oamenii pleaca din companii cu know-how-ul, relatiile si contactele companiei. Pleaca incarcat cu experienta si informatii. Si de multe ori, se pleaca la competitie.

”Oamenii isi parasesc managerii, nu companiile!”attention-303861_960_720

scriu autorii: Marcus Buchingham si Curt Coffman .

”Atat de mulți bani au fost aruncati in provocarea de a păstra oameniii buni (sub forma de salariu mai bun, beneficii mai multe și o mai bună formare), dar, în cele din urmă, plecarea unui om bun, este mai mult o problemă de leadership.”

images



Daca ai o problema majora cu plecarile, uita-te mai intai la supervizori si manageri.

Dincolo de orice, o nevoie primara a unui angajat are mai puțin de-a face cu banii, și mai mult cu modul în care el este tratat și modul în care se simte apreciat.

O mare parte din acest aspect, depinde în mod direct, de primul manager al angajatului.

download

Oamenii isi parasesc managerii, nu companiile!

downloadDaca ai o problema majora cu plecarile, uita-te mai intai la supervizori si manageri.

banner_img_1

Ps. Daca articolul ti-a fost util, da-i un share sa-l vada si altii.

sursa foto: jobgiurgiu.ro

Iulian Costea

cropped-10802059_782544375116797_8204291072261611552_n

 

 

18 Mar

Pentru ce alti IDOLI?

Foarte rar mai intalnesti un om care e asa cum ti l-ai  imaginat dupa prima impresie. In ziua de azi, oamenii stiu sa-si ascunda “identitatea” si poarta masti. Masti care sa-i apere, masti care cred ca-i fac imuni, masti care vor sa-i arate cum nu sunt, de fapt, masti ale “succesului”.

Imi aduc aminte de anul 2009 cand imi alegeam constient, un idol. A ramas idolul meu, profesional. Un angajat de nota 10, un manager excelent si un bun lider. Atunci, vream doar sa-l vad fata in fata, nu neaparat sa-i strang mana si sa-i spun ce reprezinta pentru mine. Lucram in companii diferite. Conjunctura, nebunia si ambitiile mele, m-au dus catre el. De parca ceva ar fi intamplator! L-am cunoscut, i-am strans mana. Cum?

El a transmis sefului meu ca vrea sa ma cunoasca 🙂

El vrea sa ma cunoasca pe mine!?

Seful meu de pe atunci, e unul dintre cei mai buni prieteni actuali. Am invatat enorm de multe de la el si mi-a promis atunci (aveam vreo 28 de ani), ca primul cadou pe care mi-l va face, va fi o carte de inteligenta emotionala. Nu s-a tinut de cuvant. 🙂 Probabil a considerat ca nu mai era nevoie. Intre timp, mi-am cumparat-o eu. Era nevoie!

De ce a vrut sa ma cunoasca, cand si cum?

Era intr-o sambata. Pe vrema aceea lucram in telecomunicatii. Eram “Regional Sales Manager” si “ne bateam” pe un oras. “Targovistea” devenise camp greu de batalii. Trei concurenti isi doreau suprematia. Un factor cheie era echipa coordonata de mine. Si am facut multe sacrificii, multe nopti de “strategie”, urmand zile de ACTIUNE, multe (poate prea multe) ore petrecute in teren. Practic, eu si echipa, ne mutasem acolo. Dupa 6 luni, eram numarul 1. Castigasem o cota de piata frumoasa, cifra de afacere si numarul de clienti aratau bine. Eram aproape de plus. Totusi, eram pe investitii.

Cine trebuia felicitat? Doar eu? Nu, nu e deloc asa. Echipa si eu, da, noi trebuia sa fim felicitati. Omul (idolul meu, devenit intre timp CEO-ul companiei), voia sa ma cunoasca pe mine. Coordonatorul, managerul, liderul, Iulian. Nu se putea vedea cu toata echipa, iar eu am tinut strans, carma,  in mainile mele tinere si in mintea mea constransa de rezultat.

review_idol_1

Mi-a spus doar atat: “in tine, ma vad pe mine de acum cativa ani si iti multumesc pentru munca pe care o faci si rezultatele pe care le obtii.” Atat mi-a trebuit. Ma gandesc ca vream doar sa-l vad. Unde se ajunsese? Sa fiu felicitat pentru rezultate!? Wow, cate emotie, cata validare, cate putere de leadership. Lucrurile astea nu le gasesti in carti, pe astea le traiesti intens.

Mi-am ales bine idolul si a ramas acelasi perfectionist, profesionist cu toate ca noi, nu comunicam. Foarte rar vorbesc cu el, pentru ca-l sun eu o data la un an sau doi, insa urmaresc cat pot de mult etapele prin care el trece. Si trece prin etape si stiu ca nu-i usor, insa e din ce in ce mai “mare”. E genial, omul!

Cred cu tarie ca fiecare om trebuie sa aiba un idol. Trebuie sa vada anumiti pasi, sa-i “memoreze” si sa actioneze des. Nu exista o singura metoda a succesului, de fapt nimeni nu ti-l poate garanta,  insa daca exista idoli ce au rezultate, de ce sa invetezi noi metode?

————————————————–

Azi, ne alegem gresit idolii. Ne uitam prea des la televizior si ii luam de acolo. Sunt deja creati fara a fi “verificate” valorile.  Dupa o vreme, ne dam seama ca am ales eronat.  Putem ramane in continuare asertivi, desigur.

Media-Televizorul, creaza idoli artificiali, lipsiti uneori de esenta, idoli ce mai tarziu, dovedesc lipsa de moralitate, integritate si lipsa unor pasi facuti in mod corect (unii dintre ei). Copiii nostri n-au voie sa-si aleaga idolii de aici. Nu fac eu liste cu idoli falsi, nu fac declaratii de valoare pentru ca nu pot indica eu idoli. Fiecare are libertate in alegere. De asta exista liberul arbitru.

Un singur lucru pot spune: Alege-ti cu grija idolii si urmareste atent(a), pasii pe care-i face in timp ce-ti construiesti propriul durm.

Citat-Dale-Carnegie1

io_sageata[mc4wp_form]

Cu drag,

Iulian Costea

 

COSTEA-1