25 Mar

Partea 1. Ignori vanzarea? Practic, ignori afacerea in sine.

Te salut!

De curand, fiind intr-un proiect de coaching cu angajatii unei firme, in birou a intrat un domn la vreo 60 ani, imbracat neingrijit cu o frizura ciudata si foarte trist.  A lasat o oferta comerciala de prestarii servicii-protectie si paza.  Am si ras un pic, atunci. Am zis ca asta e cea mai trista oferta pe care am primit-o vreodata. 😀

Cu subiect si predicat a spus: “Va las si eu “foaia asta“, cine stie cand va trebuie!?, ne sunati daca e ceva“.

M-am gandit pe moment ca asta e strategia pe care o cunosc, atat patronul firmei cat si omul care ne-a lasat o impresie negativa. Si m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *”palnia vanzarilor”. De ce?

*Principiul e simplu: Pui sus in palnie planul tau, cu vizite, telefoane, e-mail-uri, iar jos culegi rezultatele.

Am creat un SUPERGHID  de vanzari (pentru FMCG, MLM, B2B, B2C, D2D), in care chiar cu acest aspect pornesc. Te voi tine la curent…

Revin,

Exact cum iti spuneam, m-am gandit ca oricum ar fi, aici nu functioneaza *“palnia vanzarilor”. De ce?

Pentru ca indiferent la cati oameni ajunge aceasta oferta, n-ai cum sa cumperi si mai ales modalitatea si atentia data “inmanarii”, sa fii nebun sa accepti o colaborare, indiferent de nevoia ce te apasa. Daca nu te-a convins primul om din firma prestatoare, ai timp sa “cercetezi” cum sunt ceilalti? Sau… iti mai pasa cum e firma la varf? Stim cu totii ca un manager adevarat, isi alege in echipa oameni ca el sau chiar mai buni. Sau cel putin asta e idealul…

Vanzarea, pana la un moment dat, tine de infatisarea individului, prima impresie, detaliile, ofertele unice generate, identificarea nevoilor/dorintelor, tratarea obiectiilor, solutiile reiesite din discutii, sumarizarea, pasii urmatori, angajamentele…etc. Pana aici, omul de 60 de ani n-a trecut prin niciun pas, asa ca mi-e greu sa cred ca din 1000 de oferte aruncate-n vant, va iesi ceva.  Tu, ce crezi?

Trecand peste etapele vanzarii, inchiderilor cu succes, ma gandesc ca poate aceasta firma de prestari servicii, are un serviciu bun-post vanzare, sau chiar sunt buni in prestarea efectiva a serviciilor. Si cu cat detaliez mai mult, incep sa ma indoiesc, atata vreme cat “si-a permis” sa trimita in teren un om ce n-a inteles ce se doreste de la el.

images

Da, ciudata “strategie”

De ce o firma isi neglijeaza acest aspect? Pre-vanzarea, pre-calificarea? De ce isi permite sau cum isi permite, mai degraba? Are deja clienti? Cine sunt ei? Cum au fost “agatati?” Cine sunt clientii acestei firme?

Stategia de a lasa oferte in piata nu e deloc rea. Ba, e chiar buna pentru ca se merge la tinta. Nu imparteau oferte la persoane fizice (sper…), mergeau direct la tinta. Si, daca tinta era clara, de ce nu s-a umblat la “tehnici”? Exista anumiti pasi prin care e musai sa treci in secventele de vanzare. Nu treci, n-ai sanse sa inchizi cu succes, deci, din start ai pierdut.

Si m-am gandit la ultimul proiect in care am insistat si pe “uniforme”.  O sa vezi mai departe, practic ce am facut…pe pasi!

Daca omul de 60 de ani, se imbraca intr-o uniforma frumoasa, calcata, cu camasa si cavata, cu sapca din aceea cum au marinarii 🙂 (cu logo si numele firmei), cu firzura aranjata si pantofi curati? O identitate care sa duca catre protectie, paza!? ce se intampla?

Daca omului de 60 de ani, ii erau prezentate cateva etape prin care trebuie sa treaca o vizita, chiar si asa in sistem *”hunting”, cum facea dansul. *(direct la usa clientului) Probabil ca nimeni nu a crezut ca e cazul sa se faca un training in aceasta zona.

Daca i se explica ca ar trebui sa foloseasca anumite “ancore” si oferta sa contina “3 motive pentru care merita sa lucrati cu noi” si cerea cateva minute de discutii cu fiecare firma in parte?

Daca i se cerea sa faca cate un rezumat pentru fiecare firma in parte cu care a discutat, chiar si asa in sistem “hunting”. Daca si daca…,sau daca omul era inlocuit cu o persoana care sa merite “pozitia” asta?!?

Cum sa ignori procesul de vanzare, cum???

Imi amintesc de anul 2012. Un proiect cu o firma de prestari servicii in montaj, si in acelasi timp un producator local important. Cu fabricarea nu erau problema, cu vanzarea si prestarea serviciului de montaj, da!

A fost atat de simplu acest proiect, cel putin pentru mine

~O cifra de afacere mica comparativ cu ceea ce se putea obtine

~O rata de inchidere cu succes de sub 10%. (provenita din cei ce cereau o oferta vs. cei ce cumparau)

~O echipa de oameni de vanzari, inexistenta.

~O echipa de profesionisti in montaj, insa neslefuiti pe serviciile post-vanzare si comunicare.

Ce am facut, pe pasi!?

 

 

Apasa aici, sa citesti partea a doua

Vei primi in inbox-ul e-mail-ului tau, continuarea materialului. Aboneaza-te mai jos, daca n-ai facut-o deja.

In urmatoarele parti ale acestui “articol-realitate“, urmeaza practic, pasii pe care i-am facut. Stai aproape daca esti curios.

Daca ti-ar placea sa dai un “refresh” echipei tale de vanzari, scrie-mi sau ia legatra cu mine.

Daca vrei ca oamenii tai sa vanda mai mult, am creat un superghid care sa-i ajute. Feedback-ul primit pana acum, e incredibil. Unul dintre oamenii care, 23 de ani a lucrat in marketing, a fost: “E atat de bun incat ma enerveaza!” 😀 Costi

Ce poti castiga daca lucrezi cu mine?

Ce poti pierde daca nu lucrezi cu mine?

Apasa mai jos si hai sa pornim!

Afacerea ta

Apasa fie pe poza fie AICI – Afacerea ta la nivelul urmator

Momentan, nu te grabi, asteapta urmatoarele doua puncte din seria acestor “articole-realitate”.

Ca sa primesti materialele, trebuie sa fii abonat

Citat-Dale-Carnegie1

[mc4wp_form]

 Mi-ar placea sa auzim numai de bine!

Iulian Costea

COSTEA-1

15 Oct

“Chilipirul” e intodeauna mai “scump”

O poveste absolut geniala despre ce inseamna sa vrei sa profiti de o sansa fara sa muncesti aproape deloc, vei gasi in finalul acestui material.

E chiar comica si sigur nu te vei astepta la acest final!

Ti s-a intampla sa dea norocul peste tine, vreodata?

Daca nu, vei vedea, va veni si la tine, si de multe ori imbracat in haine amagitoare. Si se spune ca norocul vine numai o singura data. Nu stii sa profiti, a si disparut!

Ai observat ca banii “castigati” usor, parca se duc mai repede, nici nu stii cum ii cheltui. Scoti o bancnota din buzunar, dupa care pe a doua si asa mai departe. Si asta se intampla atunci cand nu pretuiesti banul si spui mereu “lasa ca or sa vina si altii.”

O masina cumparata, chilipir, in mod frecvent se defecteza mai repede. Ironia e ca poate chiar tii la acea masina.

Iata povestea:

“Tineri, casatoriti de 15 ani, amandoi lucreaza, dar cu greu fac fata cheltuielilor zilnice.

Fostii lui colegi din timpul serviciului militar au devenit oameni bogati, au firme pe numele lor, si-au cumparat automobile 4×4 si fac excursii in strainatate, iar el nu are nici macar un Fiat de 1000 cmc.

Intr-una din zile, tanarul da peste un anunt in ziar: “De vanzare Mercedes 4×4 – nou. Pretul: $250”.
Presupune ca e o greseala de tipar, totusi telefoneaza si ii raspunde o voce de femeie.

– Anuntul cu Mercedesul e real?

– Desigur. Si primul care va veni cu 250 de dolari, va cumpara masina.

– Sunt in drum spre tine!…

Scoate in graba 250 de dolari din sertar si “zboara” la adresa indicata.
O doamna in varsta deschide usa.

826_IMG_3381                                                   foto: army-uk.info

– Am impresia ca-i pur si simplu o gluma… Mercedes pentru 250 de dolari?

– Hai sa vezi.

Si-l conduce la garajul casei unde se afla un Mercedes 4×4 – complet nou. Tanarul ii spune:

– Eu nu-s bogat, dar sunt om drept si cinstit. Asa incat ori ca imi vei spune ca nu te pricepi la automobile, ori ca e vorba de o gluma; masina asta valoreaza 70000 de dolari, poate chiar mai mult. De ce o vinzi numai pentru 250 de dolari?

– Pentru ca esti om drept, iti voi explica despre ce e vorba: Eu am fost casatorita 60 de ani. In urma cu o luna si jumatate, sotul meu a murit. Saptamana asta am deschis testamentul si acolo era scris ca locuinta ramane in posesia mea. Banii, toti banii, raman in posesia mea.

Dar in paragraful al treilea al testamentului era scris ca el are o iubita. Si el hotaraste sa se vanda Mercedesul 4×4 si sa se trimita iubitei lui suma primita. Iar eu vreau sa ma razbun pe ea. Pur si simplu sa ma razbun. In testament scrie: “sa se vanda masina si sa i se trimita suma primita…” si nu scrie “sa i se dea masina…”, iar razbunarea mea este ca ea sa

primeasca pentru masina asta numai 250 de dolari si nimic mai mult…”

Tanarul scoate din buzunar 250 de dolari, plateste doamnei, ia masina si se duce cu ea direct la service, pentru a o verifica.
Dupa verificare i se spune ca automobilul este complet nou, aproape nu s-a circulat cu el…

Multumit se intoarce acasa, urca scarile in graba si vede postarul iesind din locuinta lui.

Tanarul il intreaba: “Ce veste ne-ai adus?”

La care postarul ii raspunde:

“I-am adus sotiei tale recomandat- expres 250 de dolari”.”

Iulian

18 Jul

Cine este responsabil pentru fericirea ta?

Imi pun netbook-ul in servieta, mai trag un ochi la “to do list“, si parasesc locuinta. Pe scara imi fac cruce si il rog pe Dumnezeu, sa-mi tina mintea limpede si azi.

Dau sa deschid usa de la scara, dar o vad cum se deschide singura. De fapt era femeia care spala scara in fiecare dimineata. Dansa imi deschidea usa.

O doamna in jur de 60 de ani, ravasita si transpirata de la efort.

Mi-a deschis usa cu un zambet atat de mare si sincer, incat mi se parea ireal ca dansa sa-mi zambeasca asa. Nu credeam ca poate, nu credeam ca stie, si mai ales nu credeam ca are de ce! Nu zambesc, merg mai departe,  imi intorc privirea sa ma asigur ca n-am vedenii si ii vad din nou figura luminata si plina cu zambet. Ii zambesc si eu, parca multumindu-i ca “mi-a facut ziua”. Ma urc in masina si pornesc motorul. Opresc motorul si ma intorc.

-“Ce va face doamna sa zambiti in acest fel, cum reusiti?” Zambeste din nou,  si aproape ca ma “enerveaza” bucuria dansei.

-“Zambesc, pur si simplu!”

Nimic mai mult? Nu are motive intemeiate?

Se pare ca nu, pentru cei mai multi dintre noi.

O sa-ti spun din nou o poveste de care mi-am amintit chiar in dimineata asta, mai ales ca doamna de pe scara mi-a raspuns atat de simplu.

Stiu ca ai momente si tu, cand vrei ceva material ce crezi ca-ti poate aduce bucurie si mai stiu ca ai momente in care crezi cu tarie in lucruri spirituale.

 

Grupulcelor 99

 

“Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi.

Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra.

Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui?

Regele l-a întrebat pe slujitor: „De ce eşti atât de fericit?”

Omul a răspuns: „Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult – doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul”.
tumblr_lcdz8rT55U1qd2v3io1_400

Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere.

După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat:

 

„Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Grupul 99”.
„Grupul 99? Ce anume este acesta?”, a întrebat regele.

Consilierul a răspuns:

„Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Grupul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor”.

Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui… Atât de multe monede de aur!

El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede.

Dar o întrebare nu îidădea pace servitorului:

„Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!”

A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea.

În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma.

 

Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur.

Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra.

 

Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit.
Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus:

„Majestate, el a intrat acum în Grupul 99.

 

Grupul 99 este un nume dat acelor oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor:

“Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa”.

Putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim chiar mai mult.

 

Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere”.

E bine sa fii mai tot timpul in cautare de noi provocari, insa nu uita de unde ai plecat si pe cine “servesti si in ce fel te poti bucura.”

Da-i un share articolului, in caz ca ti-a placut.

 

Iulian Costea

 

 

 

20 Dec

Tine-ti banii in BORCAN – Capitolul I

De cand ma stiu, am tot avut probleme cu gestionarea ”corecta” a banilor.

Am pus special ghilimele la ”corecta”, pentru ca sunt atatea sisteme de a-ti administra proprii bani, incat nu mai stii pe care sa le pui in practica.

Am avut perioade cand ii tineam in casa. Nu, nu-mi era frica de hoti, pentru ca nu mi-e frica absolut deloc nici ca cineva imi poate fura cei 100 de euro, pe care-i tin in portofel. Sunt singurii bani pe care-i tin asa. In rest, nu prea tin cash multi. Cei 100 de euro ii tin acolo pe pricipiul ”ban la ban trage”.

Am avut perioade in care-i tineam in banca. Nici aici nu-mi era frica ca mi fura cineva si totusi…am cheltuit din ei, pana mi-am furat singur, visul cel mare.

Deci, cash in casa n-a mers, in banca mai eliberam cate un depozit mic…asa ca nici ai n-a mers.

Ceea ce scriu mai jos e modul meu de a face ceva economii (acum la un nivel mic), si nu e neaparat corect asa.

descărcare (1)

Sa zicem ca ai un salariu pe care te bazezi luna de luna de cca 500 de euro, in afara de comisioane, bonusuri, prime, si alte venituri din chirii, drepturi de autor (daca e cazul).

Ai cheltuieli fixe in cuantum de 250 de euro, deci iti raman pentru: mancare, haine si neprevazut, 250 euro.

Si cei 250 de euro, pot fi considerati cheltuieli fixe. De aici, mai vin comisioane pe care alegi sa le pui in acelasi buzunar (in aceeasi galeata), cu toti banii si in fiecare zi iei din ei, dupa nevoi sau dorinte. De cele mai multe ori, cheltui din dorinte nu din nevoi reale. Eu am inceput sa ma intreb mai mereu, atunci cand sunt gata de a face o achizitie, daca imi trebuie cu adevarat. Si acolo unde nu merita achizitia si nu e neaparata nevoie, renunt la ea.

Mai mergi la restaurant, mai platesti 2-3 carti ale copiilor, iti mai cumperi si tu 2-3 carti care-ti plac, mai mergi la cinema, la o distractie si pana aici nimic gresit.

Cand incepi sa-ti faci calcule, acel comision sau – ”venit suplimentar ”- s-a dus si ai impresia ca asta era destinatia lui. Si eu faceam asa si inca nu mi-am stopat 100% acest obicei.

Tot ce fac acum e sa ma gandesc mai serios si banii sa fie pentru mine un capitol la care sa lucrez zilnic. E mai mult decat o lectie si mai mult decat un simplu antrenament.

De ce?

Fumezi? Bei cafea? Te plimbi cu masina/motocicleta? Ai alte vicii? Sunt sigur ca ai si daca pe aceste ti le hranesti, de ce n-ar fi asa si in cazul banilor. Daca cheltui in ”prostie” si fara discernamant, de ce sa mai vina banul la tine? De ce ar face-o?

Zici ca daca ai castiga mai mult ai reusi sa strangi? Eu nu cred pentru ca e simplu ca buna ziua, ca daca castigi mai multi bani intr-o luna, iti va creste si nivelul de trai si obiceiurile si automat si cheltuielile.

In fiecare dimineata cand te trezesti nu uiti sa te speli pe dinti, corect? Nu uiti mananci ceva si nu uiti sa incui usa cand iesi din casa. Seara, nu uiti sa te schimbi in pijamale si nu uiti sa-ti speli fata si din nou dintii, nu-i asa? Deci…NEVOI! Si atunci de ce uiti de bani, de ce-i neglijezi?

Poti sa faci ceva simplu de tot in scopul de a avea tot timpul bani. Dar din nou e o chestiune de alegere.

In articolul viitor, o sa-ti spun exact cum sa-ti ti banii in borcan si mai ales de ce.

Pas cu pas vei avea si stiu ca iti place asta, tuturor ne place.

Iulian (zis si cheltuitorul familiei) Costea

Continuare Capitolul II, aici.

                                                              Imi poti dau un like si aici, acum construiesc si o pagina de fani si mi-ar placea sa contribui si tu: https://www.facebook.com/pages/Iulian-Costea/268969709923285?ref=hl

 

13 Sep

Te grabesti, accepti compromisuri de moment, platesti mai mult, te-ai ARS!

Imi plac diminetile de sambata. Si in diminetile acestea ma trezesc primul din casa. Imi place sa ma duc in camera la Iustin (baiatul meu) si sa-i vad somnul ducle. Il pupaces discret si des pana se trezese. Imi place cum imi spune “buna dimineata” cu vocea joasa si intre-trezita.

Intr-o sambata pe la 8, mă cheama bucataria. Nu, nu frigiderul ca asta e pe hol. Ma duc s-o ascult. Incepe sa-mi vorbeasca fara presiune de la unul din furtunele de apa. S-a spart. Curge cate o picatura! Bag neindemanatica mea mana acolo unde cred ca e bine, si o fac lata adica mai sparg un furtun. S-a suparat si acum curge tare! Opresc apa din centrala si degeaba. Pun robinetul pe off si…nimic. Pozitivismul din mine imi transmite sa iau o barca, dar n-am. Ma gandesc la salteaua pneumatica dar imi dau seama ca nu pot controla debitul de apa si sunt aproape sa inund vecinii.

Dau fuga la subsol si inchid generalul.

Pana aici e povestea scurta. Administrator care nu rapsunde la usa, desi ma vede. Celalat administrator (nicodata n-am stiut treaba cu imputernicit vs administrator), nu e de acord in prima faza sa oprim generalul…bla bla, dar rezolv.

Demotez tot!

Dau fuga in cartrier la un mesterica. Iau cu mine bateria ce chiuveta si furtunele sparte si-l gasesc pe mesterica la tigara. Il intrerup si-i spun problema.

-Da, o rezolvam dar mai tarziu ca acum n-am ce-mi trebuie.

Mai tarziu nu pot, ii zic ca am alte planuri si nu suporta amanare.

Nea mesterica, n-are cheie de 10, n-are furtune profi, n-are mai nimic la ora asta, insa mai tarziu isi ia diplomele si experienta cu el si vine la mine si-mi face lucrare. Nu sunt de acord si-mi da ce are in stoc, imi strange furtunele cu un patent mic si ajung acasa.

Aici, doar o chestiune formala. Montez, demontez, de vreo 3 ori…evident curge in continuare, mesterica m-a anuntat. Eu nu-s rutinant in domeniu ca tata de exemplu care cand pune el mana, nu mai desfaci si nici nu-ti mai curg picaturi sub forma de “pierderi”. Eu fac treburi de genul asta din joi in pasi si evident…de mantuiala.

Ok, hai sa vedem.

pasul 1 – stricat sambata dimineata

pasul 2 – bag mana unde nu trebuie, n-am exeprienta si o fac lata

pasul 3 – consum olecuta de benzina pana dau de nenea mesterica

pasul 4 – ma bag eu sa fac si treaba asta. Pai ce daca unul cu 2 clase o poate face, eu de ce nu pot? Uite ca nu pot!

pasul 5 – rezolv temporar problema

pasul 5 – pierd mai mult timp decat oricare instalator ce ma poate ajuta

pasul 6 – cheltuiesc niste bani, pe care nu-i mai pot recupera sub nicio forma.

Rezultat => treaba de mantuiala, cca 100 de ron cheltuiti, stricat jumatate de zi pe nimic, domna mea cu mopul si galeata strangand apa de prin casa, putini nervi…sau mai multi.

Care era rezolvarea?

Hai sa ma dau mare si sa spun tot eu! Indentificare problema, era de datoria mea evident insa pe pasi:

1. sun instalator

2. vine el cu de toate si-mi repara

3. platesc probabil 150 ron si acolo nu mai umblu (sub chiuveta).

Simplu nu?

M-am grabit, am acceptat o varinata de compromis, am platit, o sa mai platesc inca 100 de lei cel putin, deci M-AM ARS!

Nu e bine, lasa meseriasul sa-si faca treaba imi zic…dar trebuia sa ma gandesc inainte, nu ? 🙂

Si asta e doar un exemplu punctual, insa stii tu ca se aplica general, in toate domeniile!

O munca facuta prost, costa ma mult decat una facuta bine!

 

Sa auzim de bine

Iulian Costea

19 Mar

Vrei valoare? Dar tu oferi?

Pun foarte mult suflet si in ceea ce fac si atunci cand sunt criticat ma iau durerile de burta.

Pot sa pariez ca peste 50% dintre oamenii pe care daca-i intrebi cum se simt cand sunt criticati, vor raspunde foarte diplomat:

“Nu am nicio problema sa fiu criticat, insa sa fie constructiv”.

:))

Asa e, criticul ar trebui sa fie personajul care sa vina cu feedback-ul direct si onest din care tu sa poti lua ce e bun, el spunandu-ti partile mai putin pozitive ale ceea ce se analizeaza.

Insa nu convine nimanui sa fie criticat si nu fi ipocrit sa zici altceva.

Iti spun si de ce nu-ti place sa te critice ceilalti. Nu iti place pentru ce ceea ce faci tu ai impresia ca faci responsabil. Nu iti place pentru ca tu pui suflet in tot. Nu iti place pentru ca oricum nimeni nu e ca tine si nimeni nu gandeste ca tine. Nu iti place pentru ca oamenii nu inteleg ceea ce vrei tu de fapt sa exprimi, etc…

Nu iti place si punct.

Nici mie nu-mi place deloc, mai ales ca ma ia o durere in capul pieptului si imi trebuie ceva vreme sa-mi treaca. Acum ca sti ce nu imi place, vino cu critici. 😉 Dar constructive. Serios acum, daca poti sa-mi spui direct si constructiv (si mai ales nu fa pe smecerul/smechera si nu te urina, pe ceea ce fac eu) chestii care sa ma ajute, le accept si te si pup.

N-am vorbit si nici n-o sa vorbesc in blog despre cum sa arati, cum sa te pensezi, cum sa-ti epilezi parul, cum sa scrii corect si cum sa pui diacriticile mai usor. Trebuie facuta diferenta. Un om care are un blog de tip “DEX”, poate fi aspru “judecat” in lipsa diacriticelor, insa nu poate fi judecat pentru ca nu stie sa puna si imagini frumoase langa text ca sa creeze emotie. Intelegi?

Adica fiecare cu treaba lui…, treaba care din pacate e facuta din ce in ce mai prost.

Am “bombanit” pe langa subiect sa ajung aici.

Aici, insemanad la treaba pe care si-o face fiecare om la locul de munca si nu numai.

Oameni buni; niciun colaborator de-al mea nu a refuzat sa angajeze un om pe care l-am recomandat eu.

L-am recomandat cam asa:

“Domn’ X (fiind directorul), am un om care este exact ce avem noi nevoie azi. E un om care stie bine cu ce se mananca treaba asta pe care noi o facem, are obiective, are atitudine, o sa genereze venituri de…,stie sa “conduca” si sa administreze ireprosabil. Ce facem?”

Ce crezi? L-a angajat sau nu?

Pai da, l-a angajat pentru ca toate firmele respectabile au nevoie de oameni buni, oameni care produc, nu oameni care stau cu ochii pe ceas de la 12 dupa-amiaza la 17 seara…si cand s-a facut 17, rup usa. Dar daca 650 de ron/luna, e o suma acceptabila de ce sa n-o primeasca? Nu vorbesc de pensionari sau alte categorii private de anumite drepturi…
Mai fac un pariu si zic ca cei care rup usa la 17 sunt cei mai multi dintre criticii ce se scarpina in partea dreapta cu mana stanga si se pricep la sfaturi mai bine ca oricine.

Concret Example….

Un bun prieten pleaca maine noapte in locuri mai frumoase decat “uscatul”.

Are nevoie de transport si merge sa se intereseze cum poate sa-si trasporte corpul + cateva bagaje din punctul  A  in punctul B, fara escale. Mentioneaza ca e urgent si ca apelul pe care-l primise ieri, de dimineata tocmai asta vroia sa transmita…URGENTA !!!

In asteptarea unui raspuns, ia loc langa telefonul fix (acasa) si asteapta sunetul care sa-i dea vestea buna. 🙂 Nimic! Si pleaca (ieri) sa vada altceva. Pana la urma face achizitia din alt loc, alt om, ce-l serveste prompt, bine si echitabil.

Pe seara, se retrage multumit in fata televizorului fara sa ia prea mult in seama sceneta. Se uita un pic la un talk show, isi reface traseul de poimaine si adoarme. Linistit! Avea transport!

A doua zi (azi) primeste apelul telefonic, apel ce trebuia sa vina cu o zi in urma si este anuntat ca nu s-a gasit nimic din ce vroia, insa s-a gasit o varianta mult mai buna. Mult mai buna = mult mai scumpa.

In conversatie, s-au strecurat cuvinte codificate ca:

daca nu ma insel

-cred ca

-parca, etc, cuvinte ce nu-si avea rostul devreme ce prietenul meu astepta telefonul si nu el era cel ce-l efectua.

Prietenul meu era receptor…

Daca maine iau pe unul dintre voi, cititorii investestecorect.ro si facem o vizita la B.A., (firma…) si vorbim despre consultanta si despre faptul ca putem ajuta in procesul de “slefuire” a angajatilor, vom primi raspunsuri de genul; “nimeni nu stie ca mine, nu aveti voi ce faceti aici, aici e greu, eu stiu cum, criza e de vina ca nu merge nu oamenii mei, etc…” Si te retragi, si mergi mai departe. Ta iau cu mine la alte vizite si ne iese pana la urma. Si noi gresim (tu cu mine), suntem oameni.

Oamenii stiu sa critice, dar nu accepta sa fie criticati, cam despre asta e vorba.

Oamenii vor valoare, dar nu ofera…

Oamenii vor ceva in schimb de fiecare data cand ofera ceva…

 

O zi execelenta iti doresc. Oricum, prietenul meu a plecat!

 

PS: Daca dai “doi bani” pe oameni, nu-i mai descuraja.

Tie ce ti se reproseaza cel mai des?

Iulian

07 Mar

3 actiuni pe care e de dorit sa le faci in Dezvoltarea ta Profesionala – fara “secrete”

Imi place foarte mult ce spunea George Washington Carver: ”Educatia este cheia care deschide usa de aur a libertatii ”

Iti propun 3 mari lucruri pe care a de dorit sa le faci, impartie in 3 articole diferite. Aici vei gasi un scurt rezumat al celor 3 competente pe care e nevoie sa le ai la un moment dat.

1.EDUCATIA

Cu toate dovezile, spun  ca ne lipseste educatia pentru a intreprinde lucruri noi si marete. Suntem educati in stilul parintesc, cu multa scoala cu multa caligrafie la scoala, un liceu, o facultate buna si un serviciu care sa aduca bani in casa pentru familie.

Nu zic ca nu sunt de acord pentru cei care vor sa faca asta, spun doar ca asa am fost si eu educat de catre parintii mei. Fiecare e liber sa faca ce vrea cu viata lui. Liberatatea este cel mai frumos dar ce ni sa oferit de catre Dumnezeu. Liberul albitru, deciiziile, oportunitatile, difera de la caz la caz.

Scoala, a comunicat intotdeauna cu noi intr-un mod inchis, un model adoptat usor usor chiar si de dascalii ce aveau altceva de spus, cu reguli si proceduri ce au dus intotdeauna la limitarea comunicarii.

Profesorul intra in clasa, striga catalogul, scriam dupa dictare, iar peste cateva zile eram ascultati iar profesorii asteptau raspunsurile din dictare  dupa care venea nota. Iti mai amintesti?

Personal parca stiam inca de pe atunci ca ma voi zbate in viata pentru altceva, devreme ce doar Limba si Literatura Roamana imi placea, si parca intelegeam ca nu sistemul scolar ma va ajuta 100% sa razbesc in viata. Evident, nu acum am invatat sa fac inmultiri si impartiri. Scoala are rolul ei.

Eram multumit cu note de trecere, nu invatam prea mult, pentru ma canalizam pe cu totul altceva si uite asa au trecut anii.

 

Ce  NU  ne spuneau dascalii nostrii :

-indrazneste mai mult

-ai nevoie de un control atent al banilor

-fa-te antreprenor, nu sta la mana altora

-pozitioneaza-te ca un adevarat lider

-strange oameni pozitivi in jurul tau

-spune si altora ce sti tu

 

 2.MOTIVATIA

De asemena, motivatia  si cadrul propice reprezinta o chestiune de timp.

Suntem entuziasti la primirea unei vesti pozitive sau la o marire de salariu, dar asta nu e doar o chestiune de timp?

Nu vorbim despre motivatia temporar?

Cei mai disciplinati dintre voi, aveti acasa o coala alba de hartie sau un tabel in orice format in care va scrieti aliniat, veniturile lunare, cheltuieliele si apoi trageti linie. Rezultatul? Gauri in buget si muuult neprevazut!

O sa observati usor ca sume inportante de bani au fost cheltuite pe acest neprevazut.  Continuand in acest fel, de cateva ori in viata ai tendita sa renunti in a da din coate si uneori esti tu acela care primesti coate direct in ficat. Unde e motivatia de altadata te intrebi ?

 

3.REMUNERATIA

Presupunand ca de maine vrei sa fi alt om, ai nevoie sa te reeduci, fara sa mai apelezi la ”experienta” parinitilor care au trait intr-o alta conjunctura in care situatia era propice lor. Daca nu apelezi la suportul parintilor, apelezi la diverse platforme si carti cheie care sa te invete sa te autoeduci.

In fond depre asta e vorba, daca cu ajutorul parintilor sau mai clar prin prisma educatiei primite de la acestia,(poate corecta si cu intentii bune), nu ai reusti sa ajungi acolo unde ti-ai propus, va trebui sa faci altceva. Pastreaza relatia cu parintii calda, blanda si onesta dar fara sa mai primesti sfaturi de remunerati.

Acest subiect destul de delicat nu trebui sa te deranjeze foarte tare.

Parintii te iubesc oricum ai fi si orice ai face, iti vor binele. Te afli intr-o conjunctura diferita, unde fratii nu se mai iubesc intre ei si nu se mai ajuta reciproc decat in momente de cumpana, iar societatile private mizeaza pe punctele tale slabe, pe care tu le consideri puncte slabe, pentru a-si rotunji veniturile si pentru a castiga de pe urma ta. Fiecare dintre noi e bun la ceva, iar daca crezi ca sti sa faci de toate, cu parere de rau excalm. ”Te inseli, e foarte dificil sa sti sa faci de toate” .

Da, ai nevoie de bani sa te pregatesti ai nevoie sa te reinventezi. Atentie, mergi incet, drumul e lung si nu e deloc presarat cu flori, in fond ,drumurile pavate cu flori in final nu-ti vor aduce cele mai mari beneficii.

 

Acestea sunt cele 3 idei pe care vi le propun spre studiu; educatia, motivatia si remuneratia, si vor fi aliniate in 3 lectii diferite .

Lectia 1 –Cum sa reusesti sa te autoeduci

In rest, poti sa incalci orice regula ! 🙂

 

Te astept cu feedback.

 

 

Iulian Costea

17 Dec

Regula numarul 4 – Primele 40 de secunde pot fi vitale ca sa faci vanzarea (din cele 10 reguli pe care le vei urma daca vrei sa devii o “supervedeta” in vanzari!)

Exisita anumite principii formulate, lansate si livrate de marii autori de carte din domeniu vanzarilor. Seria de articole din acest domeniu pe care o dezvolt chiar acum, imi este utila si mie si vreau sa intelelgi ca le poti aplica si in alte domenii nu numai in vanzari directe.

Unul dintre principii se refera la prima impresie si despre ce trebuie sa genereze acestea. Cum spuneam in regula numarul 1, cea referitoare la zambet, clientii din ziua de azi vad pe la “usile” lor, agenti de vanzare foarte stresati. Cu grimase mari si prelungite pe chipurile lor, orice client e aproape multumit ca impiedica ca vanzarea sa se realizeze.

 

Scopul tau, al vanzatorului este de a vinde asa cum scopul cumparatorului este de a cumpara. Corect?

Nu prea, iar daca ai fost de acord cu fraza de mai sus, nu-ti stabilesti bine scopul sau nu esti atent la ceea ce citesti. Sa le luam pe rand:

1.Scopul tau, al vanzatorului este de a vinde, si ajunge in final sa se cuantifice financiar in buzunarul firmei si in buzunarul tau. Read More